Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Pov??uirile duhovnice?ti

By pateric | decembrie 10, 2006

ale monahului Isaia c?tre prea cinstita monahie Teodora

Cu toate c? trupe?te suntem oarecum departe unul de altul, buna mea sor?, suntem îns? departe în ceea ce prive?te vederea fe?ei, iar nu în ceea ce prive?te inima, tr?ind în pustietatea aceasta pentru ca — prin darul lui Hristos — lini?tindu-ne pu?in dinspre oameni ?i lep?dându-ne de toate pentru Dumnezeu, s? intr?m ?i noi, pe cât ne st? în putin??, în lupta cu n?v?lirile du?mane ?i cu patimile, l?sând la o parte lenea, s? scutur?m dezn?dejdea, p?r?sind nep?sarea ?i însufle?indu-ne de râvn? ?i de osârdie pentru slujba lui Dumnezeu.

A?a, buna mea sor?, alegând din dumnezeie?lile Scripturi pove?ele ?i îndrum?rile mântuitoare, m-am hot?rât s? le însemnez iubirii tale de Dumnezeu ?i în scris, pentru ca cele ce le-am vorbit întotdeauna personal, tu s? po?i citi ?i în cartea aceasta, luând aminte la îndemnurile mele, adunând cu fric? roade duhovnice?ti.

1. Începutul iubirii duhovnice?ti dup? Dumnezeu se face prin întip?rirea în inim? a aducerii aminte de marea întocmire dumnezeiasc? întru mântuirea sufletelor noastre. De aceea, nu îng?dui nep?s?rii ?i negrijirii s?-?i întunece aducerea aminte ?i s? nu ui?i niciodat? marile binefaceri pe care le-ai primit, de la Dumnezeu. Astfel de amintiri, împreun? cu pomenirea mor?ii, vor înc?lzi ?i vor în?l?a rug?ciunea pe care ai înv??at-o de la mine. R?nindu-ne astfel de amintiri, asemenea unei s?bii de aur, ne vom trezi întotdeauna spre slavoslovenie, smerenie, mul?umire ?i zdrobirea inimii, râvn? spre a-i pl?cea lui Dumnezeu în lini?te ?i spre oricare alt? fapt? bun?; ?inându-le necontenit în minte, împreun? cu aducerea aminte de Dumnezeu, vei repeta neîncetat cuvântul proorocului: cu ce voi r?spl?ti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie ? Într-adev?r, cât de mari ?i nenum?rate sunt binefacerile Domnului ?i St?pânului nostru Cel iubitor de oameni!

M?rturise?te-I Lui, Doamna mea, de câte ori te-a izb?vit El de primejdie! De câte ori te-a r?pit chiar dintre f?lcile vr?jma?ului, atunci când erai gata s? aluneci spre p?cat! De câte ori, fiind tu sl?bit? de nep?sare ?i neîngrijire, nu te-a dat în mâinile duhurilor în?el?ciunii spre pierzare ?i moarte ci, ca un iubitor de oameni, te-a p?zit cu îndelung? r?bdare, a?teptându-te s? te treze?ti, s? te întorci, s? te poc?ie?ti.

2. Trupul nu poate tr?i f?r? pâine ?i ap?, nici mintea, din momentul în care este înconjurat? de îndemnurile spre alinare ?i sl?bire, nu mai poate ?ine într-însa aducerea aminte de Dumnezeu. Numai o singur? privire aruncat? asupra lor treze?te pofta ?i v?t?ma sufletul. De aceea Domnul a poruncit ucenicului care voia s?-L urmeze, s? se goleasc? de toate ?i s? ias? din locul lui. Mai întâi, omul trebuie s? alunge de la sine toate pricinile sl?birii ?i apoi s? se apropie de lucrul lui Dumnezeu, Însu?i Prea Dulcele nostru Domn, nimicind puterea diavolului, a intrat Cel dintâi în lupt? cu el, în pustietatea neroditoare. Tot astfel ?i Apostolul îndeamn? pe acei care au luat crucea lui Hristos, s? ias? din cetate. S? ie?im — zice — cu El din cetate, ducând povara Lui, c?ci El a mai suferit afar? din cetate, adic? a fost r?stignit.

Când omul se va desp?r?i de lume ?i se va îndep?rta de toate patimile ?i de orice leg?turi cu oamenii, atunci lesne va uita vechile obiceiuri ?i nu se va osteni mult? vreme pentru a-?i dobândi mântuirea. Apropiindu-se îns? de lume ?i de lucrurile ei, el se sl?b?noge?te imediat ?i cu gândul ?i cu inima.

3. Trebuie s? ?tii tu, buna mea Doamn?, c? foarte mult îi ajut? celui ce se nevoie?te, s? nu aib? nimic în chilia lui. De îndat? ce sunt îndep?rtate obiectele care îi pot sl?b?nogi sufletul, el se arat? în afar? de primejdia ce vine de la cele dou? r?zboaie, dinl?untru ?i din afar? — în lini?te, c?l?uzit de harul lui Dumnezeu, va birui f?r? trud? orice fel de ispitire. Prin ce fel de lupt? s?-l mai ispite?ti pe om, când în fa?a lui nu se mai afl? lucrurile care s?-i trezeasc? patimile trupe?ti? Neavând nimic de prisos în chilia sa, el nici nu va dori ceva din cele ce îl ispitesc ?i-?i va mul?umi trebuin?a trupului cu pu?in? hran? în ceasul hot?rât, adic? cu pâine ?i ap?. Cum aceast? hran? nu este în?el?toare, el o va primi numai pentru între?inerea trupului.

4.  Cine ?ade cu r?bdare în lini?te ?i cu aceast? lini?te une?te înfrânarea de la ascultarea vorbirilor ?i de la privirea la lucrurile atr?g?toare, postul, t?cerea ?i rug?ciunea, asupra lui curând Se va odihni Prea Sfântul Duh.

5.  Trebuie s? ne îndep?rt?m întotdeauna de pricinile care trezesc lupta du?man? ?i s? nu ne apropiem de lucrurile care pot s? vat?me sufletul. Nu spun asta numai despre momelile pântecului, ci ?i despre toate cele poftite, cu care poate fi ispitit? ?i siluit? libertatea voii celei bune

6. Când omul se apropie de Dumnezeu prin poc?in??, face cu El un leg?mânt — s? se îndep?rteze de toate grijile lumii, de toate patimile ei ?i de desfrânare. Pentru aceasta, în primul rând, un c?lug?r nu trebuie s? se uite la fa?? de femeie, iar o c?lug?ri?? s? nu se uite la fa?a b?rbatului, în al doilea rând, nu trebuie s? dorim nimic ?i s? nu ne îndulcim de nimic, în al treilea rând, s? nu ascult?m deloc vorbele oamenilor. De vei p?zi toate acestea, ?ezând în chilia ta, vei fi nev?t?mat? de gândurile cele rele, cu darul lui Hristos.

7. Pentru orice m?dular al trupului, exist? ispita sa cu care monahul trebuie s? se lupte din toate  puterile. Dac? el vrea s? scape de str??nicia acestei lupte, trebuie s? îndep?rteze de la sine obiectele ce-l ispitesc ?i el însu?i s? se îndep?rteze de ele, ca s? nu cad?. P?zindu-se în felul acesta, el nu va c?dea, cu harul lui Hristos.

8. Monahul care dore?te castitatea ?i care are leg?turi cu femeile sau monahia cu b?rba?ii, oricât s-ar trudi, nu numai c? nu vor dobândi cur??ia castit??ii, ci le mai st? în fa?? primejdia s? mai cad?, dac? nu trupe?te, atunci suflete?te.

9. Trebuie s? ne fie întotdeauna team? ele ceea ce poate s? tulbure sufletul nostru prin vreo aducere aminte sau prin vreo vedenie, ca s? nu ne p?t?m con?tiin?a. Prin urmare, noi ne-am ascuns în lini?tea chiliei — nevoie?te-?i dar, buna mea sor?, trupul, sufletul ?i gândul ca s? dobânde?ti r?bdare în chilia ta.

10.  Cine a biruit orice ispit? ce vine din via?a aceasta de?art? ?i a unit lini?tea cu postul, rug?ciunea cu t?cerea ?i cu ura de agoniseal?, acela curând se va slobozi din robia vr?jma?ului nostru ob?tesc, care este diavolul cel de trei ori blestemat, iar în ziua Judec??ii, cu mare n?dejde va auzi: „Vino, binecuvântatul Tat?lui Meu, mo?tene?te Împ?r??ia cea preg?tit? pentru tine”.

11.  E un lucru mare ?i minunat s? nu la?i s? intre în tine pofta, trezit? în noi de cel viclean, ci s-o alung?m ?i s-o stingem cu înfrânare. Dac? nu putem face acest lucru, cel pu?in s? ne lupt?m cu ea neîncetat, ca s? nu fim înfrân?i; înseamn? c? noi am biruit. A nu fi  r?nit nu atârn? de noi, dar s? st?m pe locul nostru, fâr? s? ne uit?m la r?ni, depinde de voin?a noastr?. Cel ce iese în fa?a unui vr?jma? puternic cu toata b?rb??ia, chiar dac? e lovit peste fa??, st? cu t?rie ?i chiar dac? e doborât, îndat? se scoal? b?rb?te?te. Cine mustr? pe osta?, când acesta se întoarce din r?zboi acoperit cu r?ni ? Vrednic de mustrare ?i de lacrimi este acela care, aruncând arma, fuge din rândurile armatei sale ?i trece ele partea vr?jma?ului, iar cine st? ?i lupt?, chiar de se mai întâmpl? s? se clatine pu?in sau chiar s? cad?, pe acela nu-l va mustra niciodat? nici unul dintre oamenii în?elep?i ?i cunosc?tori în treburile militare.

12.  S? însetezi dup? Hristos, buna mea sor?, ca s? te adape El cu dragostea Sa. închide-?i ochii în fa?a desf?t?rilor vie?ii ca s? s?l??luiasc? Domnul pacea în inima ta. înfrâneaz?-te de la lucrurile lume?ti, ca s? te învrednice?ti ele bucurie duhovniceasc?.

13.  Dac? faptele tale nu vor fi pl?cute lui D$m-nezeu, atunci osteneala ta este de?art? ?i mincinoas?. Nu vor fi pl?cute lui Dumnezeu faptele tale, când tu, petrecând o s?pt?mân? în lini?te ?i rug?ciune, vei ie?i afar? ?i te vei distra o zi, chiar dou?, ?i apoi iar??i vei ?edea în lini?te, într-o astfel de rânduial?, nu vor fi pl?cute lui Dumnezeu faptele tale. Dumnezeu vrea. ca monahul smerit s? ?ad? întotdeauna cu r?bdare în chilia sa ?i s? se pr?jeasc? ca pe?tele în tigaie în lupta cu gândurile. Celui ce este ocupat cu cele p?mânte?ti îi este cu neputin?? s? caute cele cere?ti ?i celui ce este legat de cele lume?ti nu i se potrive?te s? a?tepte darurile dumnezeie?ti. Starea l?untric? a fiec?rui om se arat? prin faptele lui. Ceea ce pofte?te omul, spre ceea ce înclin? gândul lui, cu ceea ce se une?te el, prin aceea se ?i biruie, aceea îi e Dumnezeu, în aceea crede, indiferent dac? aceasta este o piatr? sau un copac sau un c?rbune. De aceea spune Apostolul, aceea de care se îndulce?te cineva, adic? ceea ce iube?te, aceea îl ?i robe?te.

14. Nu fugi de necazurile care ?i se întâmpl? în chilie, c?ci Dumnezeu te ispite?te dac? tu cu adev?rat Il iube?ti. Cel ce fuge de ispite, fuge de fapte bune, de ispite zic, nu de poft?, ci de necazuri. Ispitele ce vin din poft?, de îndat? ce vor fapte, taie-le imediat cu rug?ciunea ca s? nu prind? r?d?cini, s? nu devin? în inima ta puternice ?i permanente.

15.  Iube?te, buna mea sor?, smerenia, în toat? via?a ta, ca s? te izb?ve?ti de mult-împletitele mreje ale vr?jma?ului celui ur?tor de bine, c?ci ele sunt în afar?, de c?ile celor smerit-cuget?tori.

16.  Caut? cu toate puterile s? rupi orice leg?tur? lumeasc?. Prin aceasta vei putea s? te une?ti din inim? cu Dumnezeu ?i s? ui?i cu des?vâr?ire lucrurile de?arte ale lumii acesteia.

17.  Copiilor li se d? s? m?nânce pâine dup? ce sunt în??rca?i; ?i omul care intr? în via?a cea de lini?te, este ca un copil luat de la pieptul mamei.

18. Lucrarea trupeasc? merge înaintea celei duhovnice?ti, a?a cum pieptul lui Adam a mers înaintea sufletului ce i s-a suflat. Din ce este alc?tuit? lucrarea trupeasc? ? Din post, priveghere, lini?te, t?cere, îngenunchere, s?r?cie, osteneal?, ascultare. Acestea sunt lucr?rile trupe?ti! Când vei petrece în ele vreme îndelungat?, cu r?bdare, atunci ?i se va da ?ie de la Dumnezeu ?i mai mult.

19. Cine a l?sat lumea ?i se ceart? cu oamenii pentru o trebuin?? oarecare, necesar? pentru mângâierea sa, acela este un orb des?vâr?it, c?ci l?sând tot trupul, se lupt? ?i se r?zboie?te pentru un m?dular al lui.

20. Cine fuge de iubirea vie?ii de acum, mintea aceluia a v?zut veacul viitor, iar cine este legat de de?ert?ciunea vie?ii, acela este robul patimilor.

21. S? nu socote?ti c? numai agoniseala argintului ?i a aurului este o iubire de agonisire, ci ?i toate celelalte pe care vrei s? le agonise?ti.

22.  Cinste?te lucrarea privegherii ca s? dobânde?ti mângâierea de la Dumnezeu, pe care El o trimite sufletelor veghetoare.

23. St?ruie în citire ?i mintea ta se va ridica spre vederea minunilor dumnezeie?ti. Iube?te s?r?cia cu r?bdare ?i mintea ta se va aduna din risipire.

24.  Nu dori s? ie?i afar?, ca s?-?i p?ze?ti gândurile tale netulburate.

25. Îndep?rteaz?-te de grijile lume?ti ?i îngrije?-te-te de sufletul t?u, ca s?-l mântuie?ti de pierderea p?cii l?untrice.

26. Iube?te castitatea ca s? nu fii ru?inat? nici în vremea rug?ciunii, nici în ziua Judec??ii. F?r? sfin?enie, nimeni nu va vedea pe Domnul. Iar sfin?enia este castitatea.

27.  Fere?te-te de cele mici ?i nu vei c?dea în cele mari.

28. Nu-?i lega sufletul de dorin?e pline de pl?cere ca s? nu te faci roaba vr?jma?ului. Iube?te îmbr?c?mintea s?rac?, ca s? scapi de amintirile rele ?i s? înt?re?ti smerenia inimii. Cel ce iube?te poboaba din afar? nu poate dobândi fapte bune, ci este înc? aproape de c?derea în curvie, pentru c? în inima lui nu are smerenie.

29- Care din cei ce iubesc glumele ?i vorbele de?arte urmeaz? înfrânarea, lini?tea, privegherea, rug?ciunea ? Dac? nu observi c? smerenia p?trunde parc? aceste fapte bune, s? ?tii c? ai slav? de?art? ?i e?ti înc? departe ele Dumnezeu, ca un duh c?zut, c?ci ?i acesta, la început, nici nu curvea, nici nu era lacom cu pântecele, nici era iubitor de argint, dar a c?zut cu înfrico?at? c?dere pentru c?, în mândria lui, a spus: a?eza-voi tronul meu mai presus de nori ?i voi fi asemenea Celui Prea înalt — cum spune minunatul prooroc.

Smerenia de totdeauna, în curând te va face fiica lui Dumnezeu, c?ci David zice:. „Eu am zis: dumnezei sunte?i ?i fiii Celui Prea-Înalt, to?i !”

30. Cel ce iube?te faptele bune ar?tate mai sus, cum sunt lini?tea, t?cerea, castitatea ?i rug?ciunea, se face fiul sau fiica Celui Prea Înalt numai dac? are smerita cugetare.

31. Iube?te lini?tea mai mult decât fapta bun? de a s?tura pe fl?mânzii lumii ?i vorbirea cu Dumnezeu mai mult decât vorbirile cu în?elep?ii cei de un sânge cu tine. E mai bine s? te sloboze?ti tu singur? de leg?turile p?catului, decât s? eliberezi pe robi din robie.

32.  Armele tale s?-?i fie lacrimile ?i postul de fiecare zi; p?ze?te-te pe cât î?i st? în putin?? de vederea fe?elor b?rb?te?ti, ca s? nu mori curând din pricina gândului desfrân?rii.

33.  Citirea în lini?te este o mare îngr?dire a patimilor. Fii slobod? de grijile cele multe ale trupului ?i de b?taia de cap pentru lucruri, ca s? în?elegi cele citite ?i s? dai sufletului hran? nepieritoare. Când harul divin va începe s? deschid? ochii sufletului t?u prin lini?te ?i citire, atunci ochii trupului t?u vor începe s? verse lacrimi din bel?ug, a?a încât fa?a ta va fi adeseori sp?lat? cu ele. Atunci se va potoli r?zboiul sim?urilor ?i înl?untru, în inima ta, lini?te mare.

34. Dac? vreun oarecare vr?jma? al lui Dumnezeu te va înv??a ceva contrar celor scrise de mine în cartea aceasta, s? nu-l crezi, în afar? de darul lacrimilor, nu c?uta semn mai l?murit al bunei voin?e a lui Dumnezeu pentru tine. Când vorbesc despre lacrimi, eu nu în?eleg pe acelea care se vars? pentru tata sau mama sau din pricina unui necaz oarecare lumesc ?i de?ert, c?ci Dumnezeu iube?te ?i Se mângâie cu acele lacrimi care se vars? zi ?i noapte, în lini?te, pentru p?catele cu care L-am sup?rat.

35. Cur???, Doamna mea, sufletul t?u ?i îndep?rteaz? de la tine orice grij? lumeasc?, ca s? nu se învârteasc? mintea ta încolo ?i încoace.

36.  Dac? vrei s? te rogi curat ?i netulburat, fugi de leg?turile cu to?i oamenii — monahi, mireni, monahii, copii, femei — ?i atunci va vedea sufletul t?u lumina adev?rului. Pe m?sur? ce inima se leap?d? de leg?turile din afar?, în aceea?i m?sur? se p?trunde în suflet de Duhul Sfânt ?i inima dobânde?te o pace pe care ai s-o în?elegi când vei împlini cu fapta ceea ce este scris aici.

37.  Str?duie?te-te pe cât î?i st? în putin?? în citirea dumnezeie?tilor Scripturi, cu aceast? c?l?uz? unic? pe calea ce duce spre mântuire ?i te vei îndulci cu lumina cuno?tin?ei.

38. E ru?inos lucru pentru iubitorii de trup ?i pentru cei lacomi cu pântecele s? discute subiecte duhovnice?ti, a?a cum e ru?inos pentru o desfrânat? s? vorbeasc? despre castitate.

39. Când trupul se îmboln?ve?te r?u de tot, atunci nu prime?te nici mânc?rurile bune. Mintea ocupat? cu lucrurile ?i vorbirile mirene?ti, nu poate s? se apropie de lini?te, de fericita t?cere ?i de rug?ciune.

40.  Focul nu se aprinde în lemnele umede ?i Duhul Sfânt nu Se odihne?te în sufletul care iube?te odihna.

41.  Desfrânata nu petrece într-o dragoste credincioas? fa?? de b?rbatul ei, iar sufletul, ocupat de lucrurile de?arte ale lumii acesteia, rupe leg?tura cu Dumnezeu.

42.  Dac? vei pune asupra sufletului t?u legea s?r?ciei ?i cu harul lui Dumnezeu te vei elibera de toate grijile lume?ti ?i în s?r?cia ta, vei fi mai presus de lume, atunci vezi, te rog, s? nu mai dore?ti din nou a-?i agonisi averi sub pretextul iubirii de s?raci, cu scopul, adic?, s? faci milostenie, ?i s? nu-?i arunci sufletul t?u din nou în viforul grijilor (s? prime?ti de la unul ?i s? dai altuia) ?i s? nu-?i pierzi partea ta devenind roaba oamenilor pentru c? ei î?i dau ?ie ceva. Dumnezeu, pentru aceasta ?i-a dat ?ie mâini, pentru ca s?-?i câ?tigi hrana cu ele, imitând pe Apostolul; care zice: „Mâinile acestea mi-au slujit mie ?i au fost cu mine”. Dac? ai ceva din lucrurile acestei lumi, împarte-le imediat, dar dac? nu ai, nu dori, te rog, s? ai mai mult decât pâinea cea de toate zilele. Domnul zice: „C?uta?i mai întâi Împ?r??ia lui Dumnezeu ?i dreptatea Lui ?i toate celelalte se vor ad?uga vou?”. Noi, cre?tinii, în rug?ciunile noastre de fiecare ceas, nu cerem de la Dumnezeu decât „pâinea noastr? cea de toate zilele, d?-ne-o nou? ast?zi”.

43.  S?-?i cure?i chilia de toate lucrurile ?i s? nu ai nimic în?untru afar? de dumnezeie?tile icoane sau c?r?i, pentru ca atunci când firea va cere hran?, s? nu fii biruit?, împotriva voin?ei. De aici, din aceast? rar? satisfacere a trebuin?elor, vei înv??a înfrângerea. De vei avea în chilie provizii suficiente, cu greu vei putea s?-?i p?strezi înfrânarea.

44.  Ferice de acela care cunoa?te ?i ?ine cele scrise aici, care petrece în lini?te, având o rucodelie m?surat?, care î?i întoarce toate grijile spre osteneala rug?ciunii, crezând c? cine lucreaz? pentru Dumnezeu arunc? asupra Lui toat? mâhnirea sa; acela nu va avea neajunsuri în trebuin?ele sale, întrucât unul ca acesta pentru El s-a îndep?rtat de lume, de lucrurile ei ?i de leg?turile cu ea.

45. În ceasul când Dumnezeu î?i va umili inima ?i te va mi?ca spre lacrimi, scoal?-te ?i f? de 70 de ori câte 7 închin?ciuni, neîngaduind inimii tale s? se îngrijeasc? de altceva, întrucât atunci demonii vor veni la tine cu toat? osteneala lor ca s? te am?geasc? s? te ocupi cu unele sau cu altele din gândurile lor. Tu vei vedea ?i te vei mira de ceea ce se va na?te aici.

46. Ia aminte, Doamna mea, îngrije?te-te ?i ostene?te-te în dumnezeie?tile citiri, c?ci de nu te vei osteni, de nu te vei nevoi, nu vei dobândi. Dac? nu vei bate în u?a lui Dumnezeu cu o rug?ciune cald? ?i cu osteneala lini?tii, postului ?i privegherii, atunci nu vei fi ascultat?.

47.  Când omul din afar? — adic? trupul — va muri pentru lucrurile lumii, nu numai pentru p?cat, ci ?i pentru orice odihn? trupeasc?, atunci în egal? m?sur? va muri omul l?untric — adic? sufletul — pentru gândurile rele. Dac? monahul nu va nimici în inima sa grija de lucrurile vie?ii, nici chiar trebuin?ele firii, ?i nu-?i va arunca grija sa asupra lui Dumnezeu, atunci harul lui Dumnezeu nu se va s?l??lui în el.

48.  Dac? vei în?elege cu precizie ce sfâr?it vor avea toate lucrurile lume?ti ?i cât sunt ele de neînsemnate, atunci nu vei avea nevoie de înv???tor pentru mântuirea sufletului în lini?tea ta.

49. Cel ce nu se îndep?rteaz? ?i nu fuge de pricinile patimilor, vrând sau nevrând, este batjocorit de p?cat. Pricinile p?catului sunt urm?toarele: vinul, femeile pentru b?rba?i ?i b?rba?ii pentru femei, bog??ia ?i îndulcirea trupului. Dup? fire, ele nu sunt p?cate dar firea, prin ele, lesne se apleac? spre patimile p?c?toase. De aceea, monahul trebuie s? se p?zesc? de ele cu toat? puterea.

50. La oameni este cinstit? bog??ia, iar la Dumnezeu de mii de ori este mai cinstit sufletul care se smere?te de bun? voie pân? la s?r?cie.

51. Dac? vrei s? pui un început bun faptelor bune ?i faptelor de mântuire, preg?te?te-te de ispitele care te vor întâmpina din cauza faptelor bune ?i nu te teme de diavolul care are obiceiul ca, prin desele ispite pricinuitoare de fric?, s? ias? în calea celui ce plin de osârdie începe s? vie?uiasc? cu evlavie ?i s? râvneasc? la virtute ?i via?? bun?, pentru ca, înfrico?ându-l chiar de la început, s? se lase de buna sa inten?ie, nu pentru c? cel de trei ori blestemat ar putea avea vreo putere, c?ci altfel nimeni n-ar fi putut începe nici un bine, ci pentru c?, chiar în folosul ?i binele nostru, îi îng?duie Dumnezeu s? ne ispiteasc?, a?a cum vedem în via?a dreptului Iov. Prin urmare, buna mea sor?, fii gata s? întâmpini cu b?rb??ie ?i bun? chibzuin?? ispitele care înso?esc faptele bune.

52.  S? crezi cu t?rie, Doamna mea, în Prea Dulcele Domn Iisus Hristos, c? de vor veni asupra ta ispitele lumii, tu vei putea sta împotriva lor ?i le vei birui cu dumnezeiasca Lui putere. Omul care se îndoie?te de-i va ajuta Dumnezeu în vremea ispitelor, nu crede în Dumnezeu ?i nu este vrednic de numele de cre?tin. Cel ce este cu adev?rat credincios ?i evlavios, chiar de ar fi în îns??i f?lcile balaurului, crede c? Dumnezeu poate s?-l scoat? dintre ele. A?a au crezut mucenicii ?i au intrat f?r? fric? în cuptorul de foc ?i Dumnezeu i-a izb?vit pentru credin?a lor cea dreapt?. Astfel i-a izb?vit pe tinerii evrei din cuptorul Babilonului, pe Sfânta Tecla de foc ?i de fiarele cele cumplite, f?r? îndoial?, pentru credin?a lor cea curat?.

53.  Cel ce ur??te p?catul se fere?te de el ?i merge b?rb?te?te pe calea virtu?ilor, f?r? s?-i fie team? de n?v?lirea diavolului, c?ci în el locuie?te Dumnezeu.

54.  Caut? s? redobânde?ti binele pe care l-ai pierdut. E?ti dator s?-I dai lui Dumnezeu plumb? El nu-?i cere în locul plumbului m?rg?ritare ?i pietre pre?ioase. Dumnezeu, parc? ?i-ar spune, ?ie ?i tuturor credincio?ilor, ai pierdut, omule, fecioria ?i  cur??ia, nu vreau de la tine milostenie, atâta vreme cât r?mâi în desfrânare, ci vreau sfin?enie de la tine,  castitate.

55. S?-?i fie limba blând? ?i necinstirea nu se va atinge de tine. Dobânde?te o gur? dulce ?i pe to?i îi vei avea ele prieteni.

56. De crezi, buna mea Doamn?, c? Dumnezeu are grij? de tine, pentru ce te îngrije?ti de trebuin?ele vremelnice ?i de?arte ale trupului? Arunc? asupra Domnului grijile tale ?i nu te teme de îngrozirile diavolului. Cel ce arunc? toate asupra Domnului, î?i petrece în pace toate zilele vie?ii sale.

57.  Cineva dintre sfin?i a spus: eu am b?gat de seam? c? dac? un monah nu lucreaz? pentru Dumnezeu, cum trebuie ?i cum poate, atunci Dumnezeu îng?duie ca acela s? cad? în ispite. Dac? el prime?te ispitele cu mul?umire, atunci Dumnezeu îi d? un grabnic ajutor ?i-l izb?ve?te de ele.

Dac? cel ce este st?pânit de demoni începe s? cârteasc? ?i s?-L huleasc? pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl las? ?i atunci — o, minune! — balaurul cel din adânc, diavolul cel ur?tor de bine îl umile?te.

58.  Adu-?i aminte de Dumnezeu Cel Prea înalt, în toat? vremea, buna mea sor?, ?i El î?i va aduce aminte de tine, când vei c?dea în nevoi ?i în necazuri ?i te va mântui de mrejele diavole?ti. Niciodat? s? nu ui?i de El, predându-te de?ert?ciunilor vie?ii, pentru ca nici El s? nu te uite în vremea luptei tale. în inima ta s?-I fii supus? Lui, pentru ca s? ai îndr?zneal? c?tre El în vremea scârbelor, când te vei ruga din inim?, în singur?tatea ta.

59. Cei supu?i p?catului, alerga?i la Domnul, Singurul Care poate ierta p?catele ?i l?sa gre?elile. El a zis cu jur?mânt, prin proorocul Iezechiel: „Viu sunt Eu, gr?ie?te Domnul, nu vreau moartea p?c?tosului, ci s? se întoarc? ?i s? fie viu”.

60. Fericit este acela care se smere?te întru toate, c?ci el va fi în?l?at de Dumnezeu. Dac? fl?mânze?ti, însetezi ?i te smere?ti pentru Dumnezeu, atunci curând vei fi prosl?vit de Dumnezeu. Cine fl?mânze?te ?i înseteaz? aici pentru Dumnezeu, acela, în ziua r?spl?tirii, va dobândi de la El adev?rata bog??ie.

61. În toat? via?a ta s? te socote?ti p?c?toas?, pentru ca s? fii întotdeauna în adev?r.

62. Dac? tu, de bun? voie, te-ai lep?dat de toate lucrurile vie?ii, atunci tu s? nu te cer?i cu nimeni, pentru nimic.

63. Îndep?rteaz?-te de oamenii r?i ca de o boal? molipsitoare.

64. A?a cum din l?comia pântecelui se na?te desfrânarea, tot astfel din vorb? mult? ?i din vorbirile necuviincioase, se na?te o furtun? de gânduri ?i ie?irea din minte.

65. Grija de lucrurile vie?ii tulbur? sufletul ?i, în tot timpul acesta, nu este pace în gânduri.

66. Monahul care ?i-a închinat via?a virtu?ilor trebuie s? se lepede cu des?vâr?ire de toate grijile lumii a?a încât, întorcându-se înl?untrul s?u, s? nu g?seasc? în inima sa absolut nimic din veacul acesta. Numai gândul slobod de orice grij? lumeasc? poate — eu harul lui Hristos — s? se înve?e a se ruga ?i s? se lini?teasc? zi ?i noapte, f?r? nici.o risipire.

67.  Dac? rug?ciunea este întraripat? de dragostea lui Dumnezeu ?i st? într-o neadormit? priveghere, zi ?i noapte, atunci Domnul întocme?te în jurul ei, ca pe un acoper?mânt, un nor de lumin?.

68. Dup? cum norul acoper? lumina soarelui, tot astfel l?comia pântecelui întunec? con?tiin?a mintii ?i alung? Duhul Sfânt.

69. În trupul celui iubitor de pl?ceri ?i lene?, nu locuie?te Duhul Sfânt, ci satana, cu toat? oastea lui.

70. A?a cum un tat? se îngrije?te de fiul s?u iubit, tot astfel Domnul Se milostive?te ?i sufer? împreun? cu cel ce r?u p?time?te pentru El cu trupul, postind, priveghind ?i rugându-se, stând întotdeauna aproape de gura lui.

71.  Pentru aceasta sunt printre voi mul?i neputincio?i ?i bolnavi care, în bun? parte, mor. Ce însemneaz? aceste cuvinte? Ascult?. Când un biet c?lug?r, ?tiind c? vasul s?u e putred, plin de spurc?ciune ?i de necur??enie, nu se sile?te s? se spele de aceast? necur??enie cu lini?tea, cu t?cerea ?i cu lacrimi fierbin?i, pentru ca în felul acesta s? se apropie de dumnezeie?tile ?i Prea Curatele Taine, ci îngroap? acest m?rg?ritar ca într-un noroi murdar, atunci Dumnezeu îl pedepse?te cu suferin?e amare ?i cu grele boale, pentru ca, m?car prin mijlocirea scârbelor, s? se întoarc? oarecum el spre Domnul în lini?te ?i într-o adev?rat? poc?in?? —, iar El s?-l vindece.

72.  Nu cheltui, sor?, vremea nevoin?ei de lini?te, atâta timp cât nu te-a lovit boala sau alt? mare suferin?? sau, ceea ce e mai grozav, moartea. Ce folos vei avea sau — mai bine zis — de ce te-ai mai n?scut, dac? vei fi surprins? ele nenorocita soart? a acestei vie?i de care nimeni nu poate sc?pa printr-un trai nep?s?tor? De aceea, în toat? cartea aceasta, î?i cer ?i te rog, ca pe una ce-?i iube?ti sufletul ?i iube?ti lini?tea, s? nu-?i cheltuie?ti ?i s? nu-?i sleie?ti via?a aceasta în de?ert?ciunea acestei lumi, c?ci nu ?tii ce va fi cu tine mâine; vei mai tr?i sau vei muri? Alege cele bune ?i petrece într-însele ?i-L vei avea pe Însu?i Dumnezeu de ajutor ?i împreun?-lucr?tor.

73.  Lini?tea ?i t?cerea sunt o comoar? ascuns? în câmpia vie?ii monahale. Prin urmare du-te, vinde-?i averile ?i cump?r? comoara lini?tii, a t?cerii ?i p?streaz-o nejefuit? pân? la sfâr?itul vie?ii tale, pentru ca prin ea s? te îmbog??e?ti cu bog??ia Împ?r??iei Cerurilor.

74.  Dac? monahul se p?ze?te din dragoste pentru Dumnezeu, atunci Însu?i Dumnezeu îl ap?r? pe un astfel de monah ?i nu-i îng?duie diavolului nici s? se apropie de el. Atunci acest r?ut?cios, stând undeva în dep?rtare, a?teapt? vremea sl?birii monahului ?i de îndat? ce se va întoarce m?car cât de pu?in de la aducerea aminte de Dumnezeu ?i de moarte, sau va începe s? fac? ceva lumesc sau î?i va îng?dui s? se plimbe f?r? rost în jurul chiliei sale, va t?b?rî imediat asupra lui ca asupra unei oi r?t?cite, asemenea unui lup s?lbatic ?i-l va sfâ?ia ?i nu este cine s?-l izb?veasc? ! A?a încât, de nu se va întoarce pe loc din nou c?tre Dumnezeu, va pieri pân? la sfâr?it. ?i aceasta se întâmpl? nu cu puterea diavolului, ci din pricina monahului însu?i. De aceea, buna mea sor?, s? petreci întotdeauna în lini?te pentru ca Dumnezeu s? nu îng?duie s? se apropie de tine diavolul, nimicindu-i cursele.

75. V?zându-l pe îngerul p?zitor al binecuvântatului t?u suflet, el, cel r?u, va fugi de la tine, cu harul lui Hristos, ca din fa?a focului. De aceea, pe cât î?i este -cu putin??, buna mea Doamn?, ia aminte la p?zitorul sufletului t?u ?i nu-l scârbi — s? nu dea Dumnezeu ! — c?ci altminteri va pleca de la tine. Iar când va pleca de la tine Sfântul înger ce te p?ze?te de ap?sarea sau trând?via ta, atunci — vai! — te vei duce spre pieire sigur?.

76.  S? ?tii ?i s? scrii în inima ta c? iubirea de pl?ceri, odihna trupului ?i leg?tura cu oamenii — aceste trei lucruri îl îndep?rteaz? pe monah de Dumnezeu. Dar dac? el se va p?zi de toate acestea — cu înfrânarea, cu postul, cu privegherea, cu cântarea de psalmi, cu rug?ciunea, cu lini?tea, cu t?cerea ?i cu citirea — atunci, prin împreuna-lucrare cu Dumnezeu, niciodat? nu va c?dea ?i vr?jma?ului nu i se va îng?dui s?-l atace. Iar dac? i se va îng?dui cândva, atunci va fi întotdeauna cu el puterea lui Dumnezeu ?i a îngerului care îl p?ze?te — ?i el nu se va teme de ispite pentru c? gândul lui e întotdeauna cu Dumnezeu iar el, îndr?znind c?tre Domnul, îl dispre?uie?te pe diavolul.

77. Însu?i Bunul Dumnezeu — prin harul cel dumnezeiesc — îi înva?? pe oameni, mai ales pe monahi, cum s? lucreze dup? voia lui Dumnezeu. A?a cum cineva, înv??ând un copil mic s? înoate, îl ?ine deasupra apei pe mâinile sale ?i de îndat? ce începe s? se scufunde îl ridic? spunându-i: curaj, nu te teme, eu te ?in, sau a?a cum o mam? care îl înva?? pe micu?ul ei copila? s? umble, se dep?rteaz? pu?in de el ?i îl cheam? la sine ?i dac? copila?ul, mergând spre mama lui, începe s? tremure din cauza sl?biciunii trupului ?i e gata s? cad?, atunci mama alearg? repede spre el ?i îl ia în bra?ele sale, îl îmbr??i?eaz? ?i îl s?rut?, tot astfel ?i harul dumnezeiesc îi poart? pe cei ce rabd? în lini?te pentru numele lui Dumnezeu ?i încetul cu încetul, îi înva?? c?ile mântuirii. Scrie aceste pu?ine cuvinte în inima ta ?i s? fie acolo ne?terse, în toate zilele vie?ii tale.

78. Lini?tea e mântuitoare pentru c? ea nimice?te orice r?u. Dar dac? prin rug?ciune ea î?i dobânde?te spre ajutor urm?toarele fapte bune: r?bdarea, smerenia, privegherea ?i înfrânarea, atunci nu exist? un drum mai scurt spre mântuire. Bun? ?i foarte bun? este t?cerea; ea este mama cuget?rilor sfinte, Duhul Sfânt fuge de vorba mult?, de de?ert?ciune ?i de risipire. Bun? este lini?tea, fiind? ea este mama tuturor faptelor bune pe care ea le na?te prin mijlocirea rug?ciunii neîncetate ?i nerisipite c?tre Dumnezeu. Monahul iubitor de lini?te este iubit de Dumnezeu pentru c? ?i el, iubindu-L pe Dumnezeu, se lini?te?te, ?i tace, ?i râvne?te s? vorbeasc? numai cu Dumnezeu, printr-o rug?ciune curat?. Petrecând pe p?mânt, el cuget? la cele de sus ?i mintea, lui este ocupat? întotdeauna de un singur lucru: cum s?-I plac? lui Dumnezeu ?i s? se fac? templul Sfântului Duh. Un astfel de c?lug?r î?i pleac? cu osârdie grumazul s?u sub jugul u?or ?i bun al Prea Dulcelui Iisus ?i dispre?uind pe toate cele v?zute, spre cele nev?zute n?zuie?te sau, mai degrab?, spre însu?i nev?zutul Dumnezeu pe Care îl a?teapt?, ca ?i cum L-ar vedea. Un asemenea monah se nevoie?te s? fie asemenea îngerilor ?i ?ezând mereu în chilia sa ?i pomenind pururea pe Dumnezeu, î?i face mintea sa curat?, asemenea oglinzii. Fericit este un astfel de om, pe p?mânt ?i în cer.

79. Ia aminte la cuvintele Domnului, cele prooroce?ti ?i apostole?ti, ?ine-le în inim? ca pe o c?l?uz? ?i spore?te în fapte bune, ca s? fii aproape de sfin?ii îngeri, îndelung r?bdând în chilia ta, îndeletnicindu-te cu citirea, cu smerita cugetare, cu castitatea, cu postul, cu smerenia inimii ?i cu t?cerea, aducându-I laude ?i cânt?ri St?pânului, nu în anumite zile sau luni, ci în toat? vremea vie?ii tale, pân? la ultima r?suflare. Dac? astfel ai început, buna mea Doamn? ?i sor?, astfel s? ?i termini, mergând pe calea cea plin? de necazuri în timpul scurt al nevoin?ei tale ?i vei intra — cu harul lui Hristos — în rai, ca s? te vesele?ti cu Hristos, în veci.

80. Când m? gândesc la scurtimea vie?ii, la mult împleticitele de?ert?ciuni ale vie?ii, la bun?t??ile lume?ti care dispar ca umbra, la slava în?el?toare, la ?ubrezimea puterii, la bun?starea în care nu po?i pune nici o n?dejde, la de?ert?ciunea bog??iei; când privesc apoi la viitoarea venire a Judec?torului nef??arnic, la sfâr?itul acestui veac, precum ?i la lucrurile grozave ?i înfrico?ate care îl vor înso?i, când cuget apoi cum Se pogoar? din cer Judec?torul Cel în chip de fulger, cum merg înaintea Lui cu fric? puterile cere?ti, cum se preg?te?te tronul cel înfrico?at, cum cerul se înv?luie?te ca o carte, cum ard stihiile aprinse, cum trâmbi?eaz? trâmbi?ele cele grozave, cum se deschid mormintele ?i mor?ii se scoal? ca dintr-un somn, cum pulberea într-o clip? se une?te în alc?tuirea de alt?dat? ?i sufletele alearg? spre întâmpinarea Judec?torului, cum Mirele st? de fa?? în miez de noapte ?i pe cei râvnitori îi învrednice?te de intrare în c?mar?, iar pe cei nep?s?tori îi las? afar? — când m? gândesc la toate acestea, le fericesc pe acele fecioare în?elepte despre care aminte?te dumnezeiasca Evanghelie, pentru c? ele, cunoscând nehot?rârea vremii, întotdeauna au a?teptat pe Mirele lor Cel nemuritor, întotdeauna au avut în inim? frica venirii Lui ?i, în a?teptarea din întunericul nop?ii, s-au îngrijit s? preg?teasc? o candel? de lumin?.

Dar nimic nu ne împiedic? s? p?trundem mai adânc în acea dumnezeiasc? pild?: „Asem?natu-s-a — se spune — Împ?r??ia Cerurilor cu zece fecioare care, luându-?i candelele lor, au ie?it în întâmpinarea Mirelui”. Dar când au ie?it ele? Adun?-?i mintea, Doamn?, ?i ia aminte cu grij?. Prin urmare, când au ie?it ele ? Oare atunci când le-a venit sfâr?itul vie?ii, când a ie?it hot?rârea mor?ii, când au fost deja trimi?i îngerii dup? ele ? Atunci au ie?it ele oare ? Nu !

Ci atunci când s-au lep?dat de desf?t?rile vie?ii, adic? atunci când s-au lini?tit, când au râvnit dup? fapte bune, când s-au hot?rât s? tac? ?i s? posteasc?, când au început s? mearg? pe calea cea bun?, adic? s? duc? o via?? c?lug?reasc?, când au p??it pe calea cea strâmt? ?i plin? de scârbe, când au îmbr??i?at de bun? voie o via?? aspr?, când au dispre?uit grijile vie?ii, când s-au lep?dat de c?s?torie, când au îndr?git castitatea, când au înl?turat mâr??via p?catului ?i cu inima s-au lipit de Prea Curatul Mire, — atunci au ie?it ele întru întâmpinare.

„Cinci îns? -— se spune — erau în?elepte ?i cinci nebune”. Care este semnul fecioarelor în?elepte? Acesta este semnul, c? ele au unit cu castitatea, milostenia, lini?tea, postul, t?cerea, privegherea, neagoniseala, smerenia. Cu asemenea fapte bune ele ?i-au înfrumuse?at castitatea, adic? sufletul lor. Au cunoscut c? credin?a f?r? fapte este moart?, s-au încredin?at c? numai f?g?duin?a nu este suficient? pentru mântuire, c?ci cu o singur? arip? vulturul nu poate zbura c?tre în?l?ime. ?i-au adus aminte, de asemenea, ?i de cuvântul Mirelui Care a spus c? cel ce vrea s?-L urmeze nu trebuie numai sa se lepede de sine, ci s? ?i fie gata s?-?i pun? sufletul pentru El, — au cunoscut toate acestea ?i, lep?dându-se de toate, au râvnit s? se înfrumuse?eze cu toate bun?t??ile duhovnice?ti pentru ca la venirea Mirelui, s? poat? spune cuvântul lui David: „G?titu-ne-am ?i nu ne-am tulburat”. Iar fecioarele nebune care n-au avut untdelemn de fapte bune în candele, sunt acelea care s-au m?rginit la una: au îmbr??i?at fecioria ?i nu s-au ostenit s? se împodobeasc? cu alte fapte bune, nec?s?toria trupeasc? au p?strat-o, dar n-au vrut s? dobândeasc? lini?tea ?i t?cerea, dup? cum nu s-au silit nici spre post, spre priveghere sau alte lipsuri. ?i ce a urmat mai departe? Întrucât Mirele a întârziat, toate fecioarele au a?ipit. Dar cele ce s-au preg?tit cu untdelemnul virtu?ilor ar?tate, au avut îndr?zneal? ?i n?dejde c? nu se vor stinge candelele lor.

De aceea, în ciuda somnului, ele sunt numite în?elepte. Iar cele nebune dormeau f?r? grij?, f?r? s? se gândeasc? la cele viitoare. Si ce au suferit în ceasul nevoii, eu nu pot l?muri. Iat? c? a venit ceasul, a sosit vremea, trâmbi?ele au sunat, s-au mi?cat din loc stihiile, s-a cl?tinat v?zduhul, s-a cutremurat cerul, au ap?rut îngerii, a venit Judec?torul, nu ziua, ci noaptea ?i iat? glasul care cheam? pe to?i spre întâmpinarea Lui. Fecioarele s-au sculat toate, ?i-au scuturat somnul ?i ?i-au luat candelele. Dar candelele celor în?elepte ardeau limpede ?i îi luminau pe to?i, pentru c? au fost pline de toate faptele cele bune, iar candelele celor nebune s-au stins. ?i — o, ce grozav? pierdere! — cele în?elepte sunt primite în odaia de nunt?, iar în fa?a celor nebune s-a închis u?a.

Prive?te, buna mea sor?, cerceteaz? ca s? nu ?i se întâmple ?i ?ie ceea ce li s-a întâmplat fecioarelor nebune. Râvne?te s? te împodobe?ti cu faptele bune, iar mai vârtos st?ruie în t?cere ?i în lini?tea cea bun?, c?ci ele sunt mama ?i r?d?cina tuturor celorlalte fapte bune. Dac? vei dobândi aceste fapte bune, atunci curând le vei avea pe toate în inima ta.

81. Întârzierea în afar? de chilie s? fie o urâciune pentru tine, dac? vrei s? te lini?te?ti cum trebuie, cu harul lui Hristos.

Leg?tura cu oamenii este pierz?toare pentru cel ce se lini?te?te, ea alung? harul, întunec? mintea, r?ce?te râvna spre lini?te. De aceea, eu î?i poruncesc întotdeauna s? nu ie?i din chilie ?i s? nu stai de vorb? cu oamenii. Cel ce p?r?se?te de bun? voie lini?tea ?i necazurile nevoin?elor legate de ea ?i r?t?ce?te de colo pân? colo, vrând, nevrând, cade în p?cat. Dimpotriv?, pe m?sur? ce se înmul?esc ostenelile ?i faptele bune în lini?te, în aceea?i m?sur? se mic?oreaz? p?catele.

82. Adu-?i aminte întotdeauna de începutul lep?d?rii ?i de râvna dintâi spre via?a monahal? ?i de caldele gânduri cu care, l?sând lumea ?i casa ta, ai intrat în lupta cu diavolul.

Cel ce dore?te s? lupte cu diavolul, buna mea sor?, trebuie s? fie întotdeauna treaz ?i veghetor. C?ci dup? cum ne înva?? Apostolul Pavel: „lupta noastr? nu este împotriva trupului ?i sângelui, ci împotriva încep?toriilor întunericului acestui veac”. Cel ce intr? în lupt? cu o astfel de mul?ime de vr?jma?i ?i cu asemenea întuneric, nu trebuie s? aib? multe gânduri ?i griji, c?ci lupta diavoleasc? atac? lucrurile acestei lumi. De aceea, prea dulcele Iisus ?i Dumnezeul nostru spune în Evanghelie: „vine st?pânitorul acestei lumi ?i cu Mine n-are nici un amestec”. Ca st?pân al tuturor, El ar fi putut s? aib? vii, câmpii ?i multe bog??ii. Dar El n-a vrut s? aib? din toate acestea, nici cât negru sub unghie. Tot astfel, El m?rturise?te: „vulpile au vizuini ?i p?s?rile cerului cuiburi, Fiul Omului îns? n-are unde s?-?i plece capul”. Acela?i lucru ne înva?? ?i pe noi, care pentru numele Lui am l?sat toate ?i am mers pe urmele Lui : ce folos avem noi de lumea aceasta de?art?, care se bucur? de pieirea noastr? ? Iar lini?tea mântuitoare contribuie foarte mult în lupta ce o ducem împotriva vr?jma?ilor ?i ne înva?? s? r?bd?m toate necazurile de care nu putem sc?pa.

83. S? nu ceri sfaturi de la cel ce nu este iscusit în lini?tea ?i t?cerea cea de Dumnezeu condus?, având de înv???tor pe prea dulcele Domn Iisus Hristos c?ci, buna mea sor?, în vremea de acum s-au împu?inat înv???torii mântuirii, „to?i s-au ab?tut, împreun? netrebnici s-au f?cut”, cum spune proorocul. S? ?tii c? în aceast? lini?te bun? sunt ?i mai pu?ini înv???tori. Diavolul ?i-a întins peste tot cursele r?ut??ilor ?i, dup? cum vezi, i-a atras pe to?i monahii spre grijile de?arte ale vie?ii, ca s? se sting? îns??i dragostea pentru cinstita lini?te, ceea ce a ?i reu?it s? o fac? cel de trei ori blestemat.

Tu îns?, buna mea sor?, nu ai nevoie de un alt înv???tor. Iat? care î?i este porunca! Ia aminte ?i crede cuvintelor Sfin?ilor P?rin?i. Ei spun: ?ezi în chilia ta ?i ea te va înv??a toate. De aceea, cel ce nu are r?bdare în toate împrejur?rile ?i necazurile, are o îndoit? greutate. R?bdarea mistuie am?r?ciunea nevoilor; pu?in?tatea de suflet este mama unei chinuitoare st?ri suflete?ti.

84. R?bdarea este mama mângâierii ?i, oarecum, o putere dumnezeiasc?. Dar când Dumnezeu aduce asupra cuiva necazuri pentru p?catele lui, atunci îng?duie ca acesta s? cad? în mâinile pu?in?t??ii de suflet, de unde, pe.un astfel de om îl cuprinde duhul dezn?dejdii, adic? diavolul. ?i atunci, r?sar întunerice de ispite, spurcate ?i rele. Dac? te vei întreba din care pricin? ,se întâmpl? astfel de ispite, atunci ?i se va r?spunde: din pricina nep?s?rii ?i neîngrijirii noastre, pe care Dumnezeu vrea s? le alunge prin scârbe. Iar leacul tuturor acestora este unul ?i pe deasupra, el este a?a fel, încât sufletul îndat? î?i dobânde?te mângâierea ?i anume: smerita cugetare, c?ci f?r? ea nimeni nu poate nimici cursele diavolului.

85. Nu te sup?ra, Doamna mea, pe mine, pentru c? î?i spun adev?rul curat. Dac? tu ai fi iubit din toat? inima pe mama tuturor faptelor bune, adic? binecuvântata lini?te, Domnul te-ar fi izb?vit de toate ispitele.

86. Cur??? inima ta de toate grijile lume?ti ?i intr? în lini?tea cea minunat? ?i de Dumnezeu dorit?, rugându-L pe Domnul s?-?i ierte p?catele ?i nechibzuin?ele s?vâr?ite mai înainte, îmbrac?-te într-o credin?? tare ?i sufer? r?zboiul, ca s? fi preasl?vit? de Dumnezeu ?i vei primi de la El cununa cea de mare pre? ?i nestricat? ce se cuvine unui mare lupt?tor.

Într-adev?r, dac? noi vom r?bda toate, cu inim? bun?, pentru Dumnezeu, atunci El ne va prosl?vi în Împ?r??ia Sa. Ocup?-te cu citirea în chilia ta, cânt?, roag?-te, îngenuncheaz?, pe cât î?i este în putin??, înva??-te în inima ta cu aducerea aminte de moarte, adu-?i aminte de iad ?i de împ?r??ia viitoare ?i p?ze?te-te de lucrurile lume?ti. P?ze?te, te rog, ?i aceast? porunc? — s? fugi pe cât î?i st? în putin?? de leg?tura cu b?rba?ii, c?ci diavolul poate s?-?i pricinuiasc? o nenorocire ?i moartea, f?r? s? prinzi de veste.

Nimeni nu poate birui frica altfel decât în lini?te ?i în dep?rtarea de toate. Când te vei îndep?rta de toate, Dumnezeu î?i va trimite, în inima ta, o mângâiere ?i lumina cuno?tin?ei. Nevoie?te-te ca o bun? roab? a lui Dumnezeu, mergi pe urmele sfintelor femei care au r?bdat înainte de tine, din dragoste pentru Dumnezeu, focul ?i nenum?rate chinuri. Nu-?i spun s? fii ars? de foc pentru Hristos sau altceva ce nu po?i face, ci ostene?te-te dup? puterea ta, poste?te, lini?te?te-te, taci, privegheaz?, roag?-te neîncetat, c?ci toate acestea stau în puterea ta. Dac? î?i vei ar?ta osârdia în aceste lucruri mici, în pu?inele zile ale vie?ii tale, atunci Dumnezeu te va primi în Împ?r??ia Sa, ?i tu vei fi fericit? întru El în vecii vecilor.

87.  Mintea nu se va supune lui Dumnezeu dac? trupul nu este supus sufletului. Iar supunerea trupului fa?? de suflet se dovede?te prin post, prin priveghere, prin osteneal? ?i celelalte, a?a cum deseori în aceast? carte am scris, în alte locuri.

88.  Cine se va supune lui Dumnezeu, acela este aproape de Împ?r??ia Lui. Dar în ce const? supunerea ?i a?a-numita jertfire de sine ? Jertfirea de sine const? în faptul c? monahul trebuie s? se gândeasc? în sinea lui c? este un osândit c?ruia împ?ratul a hot?rât s? i se taie capul. Un astfel de om, în acel ceas, nu se îngrije?te nici de femei, nici de copii, nici de mam?, nici de tat?, nici de vreun alt lucru lumesc, ci toat? mintea lui este ocupat? de gândul mor?ii ?i în sinea lui el nu mai cuget? c? mai are vreo parte în via??. Prime?te ?i tu, buna mea sor?, o astfel de cugetare ?i lini?te?te-te ?i întreab?-te pe tine îns??i: oare voi mai fi vie mâine ? Dar ce-am f?cut eu ?i ce bine am f?cut în via?a mea ? Cum voi ie?i din trup? Cum voi sta înaintea lui Hristos? M? va îndrepta oare Dumnezeu, sau m? va osândi la chinuri ?

Dac? vei cugeta astfel în fiecare zi, atunci, în cele din urm?, î?i va veni lini?tea de la Dumnezeu, f?r? osteneal?. Ce folos î?i va aduce ?ie leg?tura cu oamenii? Nici unul. În schimb îns?, î?i va face un mare r?u. De aceea, eu adesea î?i spun ?i te îndemn: nu alerga dup? ceea ce este stric?cios ?i necurat, ca un copil mic dup? juc?rii, ci ca un suflet în?elept ?i ca o des?vâr?it? roab? a lui Dumnezeu, f? poruncile lui Dumnezeu în t?cere, pentru ca dup? ie?irea ta, Domnul s? te primeasc? în ve?nicele l?ca?uri. De acum înainte, buna mea sor?, strig?, cheam? cu suspinuri ?i cu lacrimi ?i f? ceea ce îl odihne?te pe Dumnezeu, iar pe El îl odihnesc postul, privegherea, lini?tea, t?cerea, rug?ciunea, citirea, s?r?cia ?i smerenia. Dac? vei p?stra aceste pu?ine fapte bune, atunci, cu darul lui Hristos, vei intra în Împ?r??ia Cerurilor, dar dac? vei dispre?ui aceste mici virtu?i, atunci eu nu-?i voi mai spune multe, vei da singur? r?spuns pentru tine.

89. Mai este o rânduial? în?eleapt? ?i pl?cut? lui Dumnezeu — nu c?uta cu ochii încolo ?i încoace, ca o demonizat?, ci întotdeauna s? iei aminte la ceea ce este înainte, ca s? nu vorbe?ti în de?ert, ci s? gr?ie?ti numai cele de trebuin??, s? te mul?ume?ti cu îmbr?c?mintea s?r?c?cioas?, numai ca s?-?i acoperi trupul, cu hran? pu?in?, numai ca s?-?i ?ii trupul în via?? ?i s? nu lucrezi pentru l?comia pântecelui. Fugi de îndr?zneal?, ca de moarte.

Oriunde ?i s-ar întâmpla s? dormi, caut?, pe cât î?i st? în putin??, ca s? nu te vad? nimeni. Nu scuipa înainte, iar de ?i se va întâmpla s? tu?e?ti, când ?ezi în mijlocul altor femei, întoarce-te înapoi ?i tu?e?te, cu modestie. M?nânc? ?i bea a?a cum e cuviincios copiilor lui Dumnezeu, adic? pu?in, ca s? ?i se p?streze castitatea. Cel ce nu p?ze?te acest pu?in, nu este fiul lui Dumnezeu, nici robul Lui, ci sluga,diavolului, fie c? vrea acest lucru sau nu.

90. Vorbe?te blând cu toat? lumea ?i prive?te spre to?i cu sfial?, dar nu opri asupra nim?nui mult? vreme ochii t?i, c?ci asta înseamn? neînfrânare. Nu acuza pe nimeni de p?cat, ci întotdeauna osânde?te-te pe tine îns??i ?i cu aceasta te vei izb?vi de p?catul osândirii. De vei fi nevoit? s? zâmbe?ti, caut? s? nu ?i se vad? din?ii, c?ci b?rbatul în?elept, cum spune Solomon, surâde lini?tit ?i neobservat; iar cel prost ?i nechibzuit î?i înal?? glasul în râsul s?u. Fugi de b?rba?i ca de foc ?i de ?arpe ?i de cursele diavolului, fugi de vorbirile cu ei, de locuirea împreun? ?i de vederea lor. Ascunde-?i tainele, faptele ?i luptele tale cu care te încearc? vr?jma?ul. Nu le spune nim?nui afar? de p?rintele t?u duhovnicesc. Nu ?edea niciodat? f?r? mantie, ?i ru?ineaz?-te întotdeauna de îngerul care te p?ze?te; sile?te-te s? petreci în lini?te pân? la moarte, ca s?-?i prosl?veasc? Domnul sufletul t?u în ziua Judec??ii. E mai bine pentru tine s? fii împreun? cu un balaur ?i cu o aspid? decât s? stai de vorb? cu un b?rbat, chiar dac? acesta ar fi monah.

Î?i spun toate acestea, buna mea sor? ?i Doamn?, c?ci le-am g?sit scrise în c?r?ile folositoare de suflet în care eu însumi am fost ispitit ?i am suferit, primind nenum?rate r?ni de la diavol. ?i aproape c? nu ?i-am scris nici un cuvânt în cartea aceasta, pe care s? nu-l fi încercat singur ?i care s? nu fi fost înv??at din experien??. Socotesc c? nu ?i-a r?mas necunoscut? vreuna dintre multele mele ispite. Toate acestea ?i le-am scris aici pentru ca ?i tu, cu harul lui Hristos, s? te p?ze?ti de toate acestea, ca s? te faci l?ca?ul Prea Dulcelui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dac? tu vei urma cu st?ruin?? aceste sfaturi de p?zire pe care ?i le dau ?i vei fi mereu ocupat? cu cugetarea ele Dumnezeu în buna ta lini?te, atunci cu adev?rat c? sufletul t?u va vedea într-însul lumina lui Dumnezeu, care în veac nu se va întuneca în sufletul t?u.

91. Nu m? voi lenevi s? te mai îndemn cu ceva ?i anume cu: foamea, cititul, privegherea, rug?ciunea, cântarea de psalmi, desele metanii. Toate acestea s? le faci în chilia ta cu osârdie ?i curând vei cimoa?te marea bog??ie a harului lui Hristos!

Omul cu multe griji nu poate fi pa?nic, lini?tit ?i t?cut. C?ci amintirea lucrurilor de?arte îl tulbur? f?r? s? vrea, risipindu-i via?a tihnit?, lini?tit? ?i t?cut?. Via?a de?art?, cea cu mult? grij?, arunc? sufletul monahului în bra?ele diavolului.

93. O, cât de pierz?toare pentru femei este vederea b?rba?ilor ?i leg?tura cu ei ?i cât de pierz?toare sunt femeile pentru b?rba?i! Cel ce vrea s? se lini?teasc? ?i s? fie neîncetat numai cu Dumnezeu, nu trebuie s? aib? leg?turi nefolositoare cu nimeni — nici cu b?rba?ii, nici cu femeile. C?ci, dup? cum Dumnezeu îl mântuie?te pe om prin om, tot astfel diavolul se sile?te s? piard? sufletul omului. Fericit? vei fi tu, dac? te vei feri de toate de?ert?ciunile ?i de leg?tura cu b?rba?ii. C?ci ascult? ce zice David c?tre Pururea Fecioara St?pân? de Dumnezeu N?sc?toarea: „Ascult?, fiic?, ?i vezi ?i pleac? urechea ta ?i uit? pe poporul t?u ?i casa tat?lui t?u ?i împ?ratul se va îndr?gi de frumuse?ea ta”.

94.  Vezi, buna mea sor?, cum David ne înva?? s? fugim de rude ?i de str?ini, dac? vrem s? ne mântuim. St?pâna noastr? de Dumnezeu N?sc?toarea, îndep?rtându-se de toate ?i stând numai cu Dumnezeu în templul S?u cel sfânt, vezi cu cât? slav? a fost cinstit?, încât s-a învrednicit s? fie Maica lui Dumnezeu — dup? trup. ?i tu, dac? nu vei uita de lucrurile lumii, rudele, leg?tura cu oamenii ?i împreuna-vie?uire cu ei — crede-m?, adev?rul î?i gr?iesc — nu vei vedea fa?a lui Dumnezeu. Prive?te singur? ?i alege ce vrei: ori lini?tea ?i mântuirea sufletului, ori leg?tura cu oamenii ?i pieirea ve?nic?.

95.  Fecioarele care se ascund din fa?a tuturor ?i nu sunt v?zute de nimeni, sunt l?udate de to?i, fie c? sunt frumoase sau nu. ?i dac? ele se hot?r?sc pentru o via?? atât de închis?, în vederea unei slave vremelnice, atunci, cum s? nu te închizi într-o via?? plin? de lini?te, t?cere ?i rug?ciune, pentru Împ?r??ia Cerurilor ?i pentru o astfel de slav? înaintea fe?ei îngerilor ?i sfin?ilor, pentru ca ?i Hristos s? doreasc? frumuse?ea ta ?

96. Cel ce vrea s? se lini?teasc? ?i s? lucreze la mântuirea sa în acest veac plin de de?ert?ciune, î?i astup? urechile ca s? nu aud? nici ?ip?tul micilor p?s?rele, pentru c? ?i acestea împiedic? lini?tea cea des?vâr?it?. Cu cât mai mult trebuie s-o împiedice leg?tura cu oamenii ?

A?a cum un om nobil ?i cinstit uit? de neamul lui ales când se îmbat? ?i este necinstit ?i luat în râs chiar de în?i?i robii s?i, tot astfel castitatea sufletului este v?t?mat? de vorbirile ?i leg?turile cu oamenii, prin care se uit? rânduiala t?cerii, se ?terge amintirea lui Dumnezeu din suflet, ?i se stric? buna ?i pa?nica a?ezare a inimii. ?i dac? numai leg?tura vremelnic? cu cineva pricinuie?te un r?u atât de mare sufletului, atunci ce s? mai spun de o asemenea purtare zilnic? ?i de o astfel de tulburare aproape neîncetat? ?

Cu adev?rat, Dreptul Judec?tor îi va osândi pe bun? dreptate la pieirea ve?nic?. C?ci Apostolul ne înva??: „Cuvânt putred, s? nu…..ias? din. gura voastr?”.

Iar cel ce roste?te mii de cuvinte, cum va îndr?zni s? spun? c? n-a spus nici un cuvânt putred? Dac? se cutremur? de iad ?i înseteaz? dup? Împ?r??ia lui Dumnezeu, nu va rosti niciodat? un cuvânt de?ert, c?ci însu?i Domnul a spus c? vom da socoteal? de orice cuvânt de?ert. Iar toate cuvintele care nu aduc nici  un folos sufletului, sunt cuvinte de?arte.

Prin urmare trebuie, buna mea sor?, s? ne dep?rt?m cu toata luarea aminte de leg?tura cu oamenii din care nu avem nici un folos. C?ci proorocul zice.- „Nu prin vorb? mult? vei sc?pa de p?cat” ?i „în fa?a prietenului ?i a du?manului, nu vorbi multe”, îndeosebi tu, care e?ti tân?r?, ai nevoie de mult? b?gare de seam?. De aceea, având atât de multe dovezi, pe cât î?i st? în putin??, îndep?rteaz?-te de leg?turile nefolositoare ?i de vorbirea de?art? cea de suflet pierz?toare, amintinclu-?i ele cuvântul spus de Domnul: „Amin, amin gr?iesc vou? c? pentru orice cuvânt desert pe care îl vor rosti oamenii, vor da socoteal? în ziua Judec??ii”, ?i întotdeauna s? te lini?te?ti ?i s? st?rui în citirea dumnezeie?tilor Scripturi.

Î?i voi spune o pild?: a?a cum cei ce sunt lipsi?i de lumina v?zut? nu merg niciodat? drept, tot astfel cei ce nu citesc Sfintele Scripturi ?i nu st?ruie în rug?ciune, se poticnesc adeseori ?i se r?t?cesc f?r? nici o sc?pare, fiind înconjura?i de un întuneric nenorocit. Dumnezeiasca Scriptur? este pentru suflet ceea ce este ploaia pentru p?mântul însetat. Oricât ar sem?na omul p?mântul neînrourat de ploaie, el nu va rodi nimic; tot astfel, f?r? citirea dumnezeie?tilor Scripturi, sufletul nu va odr?sli în cele duhovnice?ti.

97. Dup? cum vinul învesele?te inima omului ?i lini?te?te necazurile, tot astfel vinul duhovnicesc, adic? Scriptura, predispune sufletul spre bucurie. ?i dulcea?a dumnezeie?tilor Scripturi este nesfâr?it?. Când cite?ti ?i nu în?elegi puterea cuvântului, nu dezn?d?jdui, ci cite?te de dou? ori, de trei ori ?i de mai multe ori, chemându-L pe Domnul nostru Iisus Hristos ca s? deschid? ochii min?ii tale.

98. Las? de?ert?ciunile ce te înviforesc ?i a?az?-te s? cite?ti dumnezeie?tile Scripturi, ?i vei dobândi mântuirea sufletulyi t?u.

Lini?tea ?i citirea de totdeauna, privegherea m?surat?, postul ?i t?cerea curând îl duc pe nevoitor la u?ile mântuirii. Dar dac? el câteva zile le închin? citirii, iar pe urm? din nou se risipe?te, atunci el se în?al? ?i d?râm? cu o mân? ceea ce zide?te cu alta.

99. Ascult?, buna mea Doamn?, ceea ce î?i voi spune ?ie. Mul?i sunt în lume din cei ce fac milostenie ?i tr?iesc în cur??ie, cu evlavie ?i cu dreptate, dar pu?ini vei g?si chiar printre cei ce s-au lep?dat de lume, care s? fie lucr?torii lui Dumnezeu, adic? râvnitorii lini?tii celei bune ?i fericite, care se înal?? spre cur??ia cea sfânt? a inimii ?i spre neîncetata vedere a Fe?ei lui Dumnezeu. Alege dar partea cea mic? a ale?ilor lui Dumnezeu ?i nu te teme s? umbli pe aceast? cale pe care umbl? cei pu?ini.

100. Împ?ratul p?mântesc cinste?te cu slav? ?i cu putere pe cei ce nu-?i cru?? ostenelile în slujirea cea credincioas? lui; oare Împ?ratul ?i Dumnezeul nostru Iisus Hristos nu cu atât mai mult va învrednici cu daruri dumnezeie?ti pe aceia care, din dragoste pentru El, îndur? cu inim? bun? necazurile lini?tii?

101. ?i rug?ciunea ta s? fie asemenea Heruvimilor care pururea v?d Fa?a lui Dumnezeu ?i s? ai în mintea ta gândul c? în afar? de tine ?i de Dumnezeu nu exist? nimeni altul în lume de care ar trebui s? te îngrije?ti ?i s?-i por?i de grija. Dac? î?i va veni gândul s? te îngrije?ti de vreun frate sau de vreo sor? ?i acest gând î?i va aduce tulburare ?i greutate în inim?, atunci spune-i gândului t?u: „E bun? calea iubirii ?i a milei pentru Dumnezeu, dar eu din dragoste pentru Dumnezeu am fugit de aceast? dragoste de rude” Stai, i-a spus stare?ului un monah, c?ci eu pentru Dumnezeu alerg dup? tine. ?i eu — i-a r?spuns stare?ul — pentru Dumnezeu fug de tine.

?i acum, iat? care este legea lini?tii pentru tine: t?cere pentru to?i, postul ele totdeauna pân? la al nou?lea ceas ?i rug?ciunea neîncetat? a inimii, care te-am înv??at.

102. Îndr?zne?te întru Domnul, sor?, nu te teme de aceast? minunat? fapt? bun?. C?ci fricosul, mai ales dac? e monah, sufer? neap?rat de urm?toarele dou? sl?biciuni: de iubire de trup ?i de necredin??. Iubirea de trup întotdeauna este semnul necredin?ei, iar cine î?i dispre?uie?te trupul, acela dovede?te c? crede din tot sufletul în Dumnezeu ?i a?teapt?, f?r? s? se îndoiasc?, bun?t??ile viitoare. Prive?te la P?rin?ii ?i mucenicii no?tri, gânde?te-te, a intrat oare cineva în Împ?r??ia Cerurilor, îndulcindu-se de mâncare bun?, glumind ?i râzând? Dar dac? ei au intrat prin multe osteneli, necazuri ?i chinuri oarecare, atunci cum îndr?zne?ti s? stai în fa?a Nemuritorului Împ?rat, tu care n-ai suferit nimic din toate acestea ? Oare n-ai auzit ?i tu de Fericita Teodora cum, fiind clevetit?, suferea zi ?i noapte în afar? de m?n?stire ?i îndura cu inim? bun? toate am?r?ciunile chinuitoare, ?i cum a prosl?vit-o Dumnezeu? N-ai auzit tu oare de cea dintâi muceni??, Tecla, ce grozav? lupt? a dus ea pentru dragostea lui Dumnezeu ? ?i ce s? mai vorbim despre altele ? Prive?te la îns??i Maica Luminii în ce lini?te ?i t?cere s-a nevoit ea care este cu adev?rat N?sc?toare de Dumnezeu ?i Maica Domnului ?i Dumnezeului nostru, a Prea Dulcelui nostru Iisus Hristos?

La vârsta de trei ani, când a intrat ea in templul lui Dumnezeu, ce a cunoscut ea în afar? de cele sfinte ?i cu cine a vorbit ea, în afar? de Dumnezeu, petrecând zi ?i noapte în rug?ciune, în lini?te, în post ?i priveghere ?i hr?nindu-se cu negr?itele dulce?i ale Duhului lui Dumnezeu?

Desigur c? ei au fost oameni p?tima?i ca ?i noi, dar pentru ostenelile ?i sudorile lor, harul dumnezeiesc s-a rev?rsat din bel?ug într-în?ii. De aceea, ostene?te-te, sufer? ?i tu, lini?te?te-te, poste?te, taci, privegheaz? ca s? po?i fi fiica lui Dumnezeu. C?ci David spune: „Eu am zis, dumnezei sunte?i ?i fiii Celui Prea Înalt, to?i”. Dar omul nu poate dobândi aceast? îndr?zneal? de fiu fa?? de Dumnezeu, de nu se va lini?ti, de nu va st?rui în rug?ciune, ori de nu va suferi toate necazurile. Eu cunosc bine inima ta, ?tiu cât este ea de b?rb?teasc?, chiar mai b?rb?teasc? decât sufletul meu; de aceea îmi descop?r atât de slobod gândurile mele iubirii tale de Dumnezeu ?i m? rog Atotputernicului Dumnezeu pentru ca tu s? intri cât mai curând într-o via?? de lini?te ?i atunci Dumnezeu va descoperi în tine minunatele Sale lucr?ri.

103. Ascult? pe în?eleptul ?i Sfântul nostru P?rinte Ioan Gur? de Aur, cum ne vorbe?te el despre via?a aceasta de?art?: cei ce a?i l?sat bunurile de?arte ?i pieritoare ale vie?ii, nu v? întoarce?i iar??i inimile la ele; bog??ia trece, slava dispare ca umbra. De?ert?ciunea de?ert?ciunilor, toate sunt de?ert?ciuni ! Cu adev?rat, în de?ert se tulbur? tot omul, adun? comori ?i nu ?tie pentru cine le adun?! Cei ce iubesc bun?t??ile lume?ti într-adev?r în de?ert se tulbur?, în de?ert se ostenesc ?i sufer?, adunând ceea ce în scurt timp va trebui s? dispar? ?i ceea ce nu pot lua cu sine, c?ci toate le vor l?sa aici ?i vor merge goi la înfrico?ata judecat? a lui Hristos, cum s-au ?i n?scut goi. Chiar dac? cineva va aduna aici toate comorile lumii, la acea înfrico?at? priveli?te va sta gol ?i s?rac, zdrobit ?i smerit, plin de fric? ?i de cutremur, la Judecata care nu caut? la fa?? ?i care nu se poate mitui, unde trâmbi?eaz? îngerii, se a?az? tronurile, se deschid c?r?ile faptelor noastre, curge râul de foc nestins, unde este viermele cel neadormit, întunericul cel mai din afar?, tartarul cer înfrico?at, unde este scrâ?nirea net?cut? a din?ilor, neîncetatele suspinuri ?i plânsul nemângâiat, unde nu este râs, ci bocete necurmate, unde nu este lumin?, ci întunericul cel nep?truns, unde nu este cântare armonioas?, ci vaiete ?i strig?te.

Cu adev?rat, e grozav lucru s? ?i auzi, dar cât de grozav va fi s? vezi cu ochii t?i toat? f?ptura care se va scula într-o clip? ca s? dea socoteal? de orice cuvânt, de tot ce a gre?it cineva. Mare va fi atunci frica, mare va fi cutremurul, buna mea Teodora, a?a cum n-a fost pân? acum ?i nu va mai fi pân? la acel ceas! Sun? trâmbi?ele cele înfrico?ate, soarele î?i pierde lumina sa, stelele cad, cerul se înv?luie?te, puterile cere?ti se clatin? ?i Judecata se preg?te?te! O, ce fric?! O, ce cutremur! O, ce necaz va fi în ceasul înf??i??rii de care nimeni nu poate sc?pa.

104. Ascult?, zice Domnul: „Privii pân? când fur? puse jil?urile ?i S-a a?ezat Cel Vechiu de zile… jil?ul S?u: fl?c?ri de foc, roatele lui, foc arz?tor. Un pârâu de foc se v?rsa ?i ie?ea din El, mii ?i mii îi slujeau ?i zeci de mii st?teau gata înaintea Lui! Cartea de judecat? se a?az? ?i c?r?ile fur? deschise. Eu, Daniil, am fost tulburat cu duhul meu ?i vedeniile care treceau pe dinaintea ochilor mei m? însp?imântau” (Daniil 7, 9, 10, 15).

Vai, buna mea Doamn?! Proorocul s-a cutremurat privind numai, la vedenia Judec??ii viitoare: dar ce va fi atunci cu noi, nenoroci?ii, când ne vom înf??i?a cu adev?rat la Judecat?, când de la r?s?rit ?i de la apus se vor aduna toate neamurile ?i faptele fiec?ruia îl vor urma! Atunci, aceia ale c?ror fapte vor fi bune, sfintele femei ?i mucenicii, se vor bucura ?i se vor veseli, iar .aceia ale c?ror fapte vor fi rele, asemenea mie p?c?tosului, vor plânge ?i se vor tângui, dar vai!, f?r? nici un folos. Unde vor fi atunci P?rin?ii ? Unde va fi tata ?i mama ? Unde vor fi rudele ?i prietenii ? Unde va fi m?re?ia împ?ra?ilor ?i puterea p?rin?ilor? Unde vor fi tiranii ?i st?pânitorii ? Unde vor fi robii ?i roabele ? Unde va fi împodobirea hainelor ?i frumuse?ea fe?elor? Unde va fi, în general, toat? elegan?a lumeasc? ? Unde vor fi cei ce nu cred — în acel ceas — ?i cei ce gr?iesc: „s? mânc?m ?i s? bem, c?ci mâine vom muri”; unde vor fi cei ce spun: s?-mi dai acum ?i s? iei mâine! .Unde vor fi cei ce zic: s? ne desf?t?m aici, iar despre cele de acolo, vom vedea mai târziu ? Unde vor fi cei ce gr?iesc: Dumnezeu este iubitor de oameni ?i nu va chinui pe p?c?to?i ? Cât se vor mai c?i cei ce vorbesc astfel! Vor plânge ?i nu va mai fi Cel ce mângâie, vor fi suspine ?i nu va mai fi Cel ce miluie?te! Ei singuri vor începe s? se învinuiasc?, zicând: vai, vai!, ne-am pierdut noi în?ine! Am auzit cuvintele ?i nu le-am luat în seam?, am fost înv??a?i ?i n-am în?eles, ne-am bizuit pe ra?iune ?i am r?t?cit!

Dreapt? este judecata lui Dumnezeu asupra noastr? ! Cu vrednicie ?i cu dreptate ne d? El la munci, pentru c? de dragul slavei de?arte ?i trec?toare, am dispre?uit slava lui Dumnezeu !

Dimpotriv?, buna mea Doamn?, atunci se vor bucura cei ce au socotit drept un lucru de nimic tot ce este lumesc. Vor triumfa cei ce ?i-au sub?iat trupul cu postul ?i cu privegherea, cei ce ?i-au cur??it sufletul cu lini?tea ?i cu rug?ciunea ?i s-au îmbog??it cu toate faptele bune. Atunci, cei ce plâng aici pentru p?catele lor se vor veseli acolo ve?nic, iar cei nep?s?tori ?i negrijulii vor merge în munca ve?nic?. De aceea, Doamna mea, s? ne poc?im ?i noi cu vrednicie, înainte de a ajunge la sfâr?itul cel mai de pe urm?, ca s? nu strig?m ?i noi împreun? cu cei nechibzui?i: vai! — acum dar ne vom poc?i, c?ci nu ?tiu ce va na?te ziua care ne va g?si. S? ne lini?tim, înainte de a veni furul sufletelor noastre, adic? moartea. S? alegem, buna mea sor?, cât mai avem vreme, s? ne trezim din somnul negrijii ?i nep?s?rii de sufletele noastre.

S? ne ridic?m inimile spre Cel ce poate s? ne mântuiasc? sufletele ?i s? zicem: Iisuse, mântuie?te-ne, c? pierim! S? ne ostenim, mai înainte de a apune soarele, mai înainte de a se închide u?a, mai înainte de a c?dea umbrele nop?ii. Va fi prea târziu s? ne apuc?m de lucru când ne va ajunge sfâr?itul vie?ii. S? alerg?m dar! Trebuie s? fugim, s? fugim repede ca s? ajungem acolo ca nu cumva întârziind, s? auzim ?i noi: nu v? cunosc. S? ne lini?tim, te rog, s? p??im pe calea faptei celei bune pentru ca în ziua Judec??ii s? dobândim mil? de la Dreptul Judec?tor! Vremea este aproape, ziua se pleac? spre sear?, se v?d semnele nop?ii de moarte! S? fim treji! Atunci va c?uta p?c?tosul un singur ceas de poc?in?? ?i nu va g?si. Vai de cel p?c?tos ?i nep?s?tor!

C?ci cele de pe urm? ale lui se v?d în fundul iadului. Vai de cel necredincios ?i nepoc?it ! C?ci pe el îl a?teapt? o amar? împreun?-petrecere în muncile iadului, cu demonii! Aurul ?i argintul pierdut poate s-ar mai. putea g?si, dar vremea pierdut? din via?a noastr? nu o vei mai putea afla niciodat?, buna mea sor?. S? nu avem dar mil? de trup, ci s?-l zdrobim, c?ci Hristos îi ferice?te pe cei ce fl?mânzesc, pe cei ce înseteaz? ?i pe cei ce plâng pentru El. Trupul este un praf: va veni o zi care nu se poate amâna ?i un ceas de înv???tur? când p?mântul se va preface în p?mânt ?i praful va deveni iar??i praf. S? nu ne în?el?m cu u?urin??! Mare este frica, Doamna mea, în ceasul mor?ii, e grozav? clipa desp?r?irii sufletului de trup, este de nedescris necazul când glasul va amu?i, limba se va lega ?i nu va mai avea putere s? rosteasc? nici un cuvânt. Atunci omul î?i va întoarce numai ochii s?i încoace ?i încolo, vrând s? spun? ceva, dar limba nu i se va supune. Toate acestea nu-?i sunt necunoscute ?ie, Doamna mea; de aceea, din cele multe, numai pu?ine ?i-am amintit dragostei tale întru Hristos!

De ve?i voi ?i de M? ve?i asculta — zice Domnul — bun?t??i (Împ?r??ia Cerurilor) ve?i mânca, iar de nu ve?i voi, nici nu M? ve?i asculta, sabia v? va mânca! Acesta nu-i cuvântul meu, ci al marelui între prooroci, Isaia.

A?adar, dac? nici tu nu vei asculta de s?r?cia mea, toate î?i vor fi spre povar? ?ie! Dar dac? vei pleca din via?a aceasta cu bog??ia virtu?ilor, bucur?-te, c?ci vei intra în c?mara Mirelui ceresc cu sfin?ii îngeri!

105. S? nu ne înfrico??m de moartea care vine f?r? de veste, f?r? s? ?tim în ce stare ne va afla ea pentru ca, altminteri, s? nu se întunece cumva gândul nostru, ca s? nu sl?beasc? buna ?i pioasa noastr? dispozi?ie ?i noi, întorcându-ne spre ceva lumesc, s? ne pierdem toat? osteneala noastr?! C?ci Domnul a spus: în ce te voi afla, în aceea te voi judeca.

106.  Noi ne-am unit cu Hristos ?i ne-am lep?dat de diavolul ?i de toate lucrurile lui ?i de toat? slujirea lui. Dar omul nu poate, cu toat? puterea lui, s? izbuteasc? în aceast? lucrare ?i s? se cure?e de toate întin?ciunile, de nu se va lep?da de lucrurile lumii ?i ale vie?ii.

107.  S? nu socote?ti c? e un lucru mic s? fugi de tot ce este v?t?m?tor ?i ce poate trezi patimile.

108.  Dac? în ziua Judec??ii vrei s? fi îndrept??it? ?i s? dobânde?ti via?a ?i s? mo?tene?ti Împ?r??ia, nu aduna nimic, buna mea sor?, de aici ?i de acolo, ?i nu cheltui scurtele zile ale lini?tii tale: îndep?rteaz?-te de toate leg?turile cele v?zute, pentru ca s? dezlegi cu atât mai u?or leg?turile nev?zute ale sufletului t?u, leap?d? ?i alung? orice pl?cere trupeasc? ?i orice poft?, ca s? prime?ti mângâierea vie?ii duhovnice?ti care este nestric?cioas?.

109.  Dac? iube?ti lini?tea — adev?rata mam? a faptelor bune — care i-a f?cut biruitori pe cei din vechime, p?streaz-o în chip curat ?i nu îng?dui nici cea mai mic? z?p?ceal? în locurile de?arte ale vie?ii ?i curând vei dobândi ceea ce cau?i în Domnul Dumnezeu.

St?ruie cu r?bdare în via?a lini?tit? ?i râvne?te cu osteneal? spre fapte bune ?i mântuirea sufletului t?u, îndep?rtându-te de toate lucrurile. „C?ci ce folos va avea omul — zice Domnul — de va dobândi toat? lumea, iar sufletul ?i-l va pierde ?” Sau: „Ce va da omul în schimb, pentru sufletul s?u ?” Într-adev?r, nimic.

110. S? nu-?i zic? gândul sau, mai bine zis, s? nu-??opteasc? satana, zicând: nu posti, nu priveghea, nu suferi, ca s? nu te îmboln?ve?ti. C?ci cel ce se teme c? se va îmboln?vi cu trupul, buna mea sor?, nu va c?p?ta mila lui Dumnezeu ?i nu poate dobândi fapte bune. Iar cine, cu zdrobire de inim?, întotdeauna cade înaintea lui Dumnezeu în toat? vremea, pe acela curând îl va mângâia Domnul cu cercetarea Sa. Dar dac? omul nu-?i va dispre?ui trupul ?i nu va suferi cu inim? bun? tot ceea ce, din îng?duin?a lui Dumnezeu, vine asupra lui, atunci niciodat? nu va vedea lumina Dumnezeirii.

111.  Mai presus de toate faptele bune este smerenia ?i mai pierz?toare decât toate patimile este l?comia pântecelui ?i leg?tura cu b?rba?ii, înfrânarea pântecelui smere?te patimile, iar leg?tura cu b?rba?ii o pogoar? pe c?lug?ri?? în fundul iadului.

112.  Lucreaz? în chilia ta atât cât ai nevoie pentru dobândirea hranei, iar tot restul timpului trebuie s?-l petreci în rug?ciune ?i citire, în ispitirea gândurilor ?i în lacrimi, plângând pentru sufletul t?u binecuvântat, iar nu pentru c? nu ai tot felul de mânc?ri, c?ci acest lucru este potrivit numai necredincio?ilor. Domnul ?i Dumnezeul nostru Iisus Hristos zice a?a: „C?uta?i mai întâi Împ?r??ia lui Dumnezeu ?i dreptatea Lui ?i toate celelalte se vor ad?uga vou?”. Prin urmare, dac? tu e?ti credincioas? roab? a lui Hristos, atunci nu trebuie s? aduci în gândul t?u nimic din cele de jos ?i necurate, ca s? petreci cu r?bdare într-o bun? lini?te, în rug?ciune ?i în înfrânare. Cine ne va desp?r?i de dragostea lui Hristos?”, spune marele Pavel. Nici necazurile, nici chinurile, nici nevoile, nici îngerii.

Vezi, Doamna mea, cum este dragostea lui Hristos ?

113. Osteneala trupeasc?, privegherea, postul, îngenuncherea, citirea dumnezeie?tilor Scripturi ?i lini?tea p?streaz? cur??ia castit??ii. Osteneala se înt?re?te cu credin?a ?i cu frica de moarte, iar fundamentul tuturor acestora este t?cerea, îndep?rtarea de la vederea fe?elor b?rb?te?ti ?i neîncetata rug?ciune a inimii.

114.  Orice virtute dobândit? f?r? trud? nu este trainic?, ci este lesne cl?tinat?, asemenea v?zduhului.

115.  Dac? vrei s? pui un început solid lucr?rii lui Dumnezeu, f? un leg?mânt cu gândurile tale c? nu vei tr?i mai mult de trei zile.

Având înainte-?i o astfel de dispozi?ie în inima ta, vei începe b?rb?te?te un lucru bun ?i niciodat? nu vei c?dea în trând?vie.

116.  Nu te împu?ina cu sufletul ?i nu te îndoi când te apuci de lucrurile lui Dumnezeu, ca s? nu r?mâie osteneala ta nefolositoare ?i neroditoare.

117. Dac? din dragoste de Dumnezeu ai primit cu toat? inima chipul îngeresc, atunci trebuie cu orice chip s? ?ii ?i rânduiala lui. Iar rânduiala lui o alc?tuiesc: lep?darea de tot ce ?ine de via?a aceasta, neagoniseala des?vâr?it?, dispre?uirea trupului, postul, petrecerea în lini?te, ru?inea fe?ei, paza vederii, scurtimea în cuvinte, cur??irea de pomenirea de r?u, s? ?ii în gândul t?u ?i în memoria ta c? ast?zi sau mâine vei muri ?i c? aproape este acea adev?rat? via?a duhovniceasc?, s? te re?ii de a umbla în afar? de chilie f?r? o trebuin?? ce nu sufer? amânare, s? p?strezi întotdeauna lini?tea în chilie, s? te îndep?rtezi de oameni ?i de vorbirea cu ei, s? dispre?uie?ti cinstirile, s? suferi b?rb?te?te ispitele, s? te lepezi de grijile vie?ii ?i de de?ert?ciunile lume?ti, s?, plângi întotdeauna, zi ?i noapte, ceea ce e mai mult decât orice altceva, s?-?i p?ze?ti castitatea, s? te înfrânezi ca s? nu m?nânci cu l?comie ?i s? nu bei vin. Astfel sunt virtu?ile monahului, care m?rturisesc sinceritatea lep?d?rii lui de lume; îngrije?te-te ?i tu, buna mea Doamn?, de asemenea fapte bune în toat? vremea, ziua ?i ceasul. Prea Dulcele Iisus Hristos ?i Domnul nostru a poruncit ucenicilor S?i s? p?zeasc? toate câte le~a poruncit lor. N-a spus: p?zi?i una, dou? sau trei porunci —- ci toate.

118. Am s?-?i spun un lucru (s? nu te îndoie?ti ?i s? nu dispre?uie?ti, ca pe ceva de mic? importan??, c?ci adev?rul î?i zic ?ie, a?a cum adev?ra?i sunt cei ce mi l-au ar?tat): atâta timp cât nu vei ajunge în lini?tea ta la t?cere ?i la lacrimi, s? nu socote?ti c? ai pus un început de via?? monahal?, ci s? te consideri înc? o mirean?. De aceea, cerceteaz? ce te împiedic? s? spore?ti în aceste fapte bune, înl?turându-le din cale ?i alearg? cu râvn? spre ele.

119. Omul care a l?sat cu des?vâr?ire grija de cele de?arte ?i vremelnice ?i s-a predat cu totul lui Dumnezeu, o dat? cu râvna plin? de osârdie pentru fapte bune, curând va dobândi cur??ia ?i des?vâr?irea. De aceea, încredin?ându-te faptelor bune, s? te lepezi de grija pentru mâncare, îmbr?c?minte ?i orice alt? trebuin?? trupeasc? ?i punându-?i cu chibzuin?? n?dejdea în Domnul, s? crezi cu t?rie c? El are grij? de tine.

120.  Cel ce-?i îngr?de?te gura de la vorbire ?i ?ade în chilia sa, în lini?te ?i în t?cere cu rug?ciunea — vede în fiecare ceas pe Domnul.

121. Cel ce-?i aduce aminte pururea de Dumnezeu în inima sa, alung? pe demoni ?i nimice?te vicleniile lor cele rele.

122. Dumnezeu iube?te o gur? t?cut?, dar pe cea mult gr?itoare o ur??te, iar diavolul o iube?te.

123.  Cel ce p?ze?te t?cerea este iscusit în toat? fapta bun? ?i este cinstit înaintea lui Dumnezeu. Un astfel de suflet ajunge f?r? osteneal? în Împ?r??ia lui Dumnezeu. A?a cum, când marea e potolit? ?i lini?tit?, delfinul se joac?, tot astfel în tihna inimii, cel ce se lini?te?te ?i tace se bucur? de Domnul.

124.  Cel ce dore?te s?-L vad? pe Domnul, trebuie cu orice chip s?-?i cure?e inima cu pomenirea numelui S?u. Iar pomenirea lui Dumnezeu nu se poate dobândi altfel decât prin t?cere ?i.prin lini?te ?i prin rug?ciune. Ceea ce se întâmpl? cu pe?tele care sare din ap?, acela?i lucru se întâmpl? ?i cu cel ce se lini?te?te, când. el iese din lini?te ?i din aducerea aminte de Dumnezeu ?i r?t?ce?te în gândurile despre lume.

125. În m?sura în care cel ce se lini?te?te se îndep?rteaz? de leg?tura cu oamenii, în aceea?i m?sur? se învrednice?te de bucuria lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. A?a cum pe?tele piere când este lipsit de ap?, tot astfel ?i aducerea aminte de Dumnezeu se stinge în inima monahului când el are leg?turi cu oamenii ?i vie?uie?te împreun? cu ei. Ce nevoie ?i ce folos avem noi din vorbirea cu oamenii, al c?rei sfâr?it este pieirea sufletului ? E mai bine s? m?nânci iarb? în lini?te ?i pace, decât mânc?ruri alese, cu primejdia de a c?dea de la Dumnezeu ?i de a nimeri la munci.

126. Fericit este omul care, ?ezând în chilia sa, î?i aduce aminte pururea de ziua ie?irii sale ?i se îndep?rteaz? de toate mângâierile lumii acesteia. Dac? ?i tu, buna mea Doamn?, vei face acela?i lucru, vei primi o r?splat? înmiit? în ziua Judec??ii. Iar cel legat cu lan?urile grijii lume?ti, cel lipit de lume ?i de desf?t?rile ei ?i cel ce iube?te leg?tura cu oamenii se va c?i amarnic în ceasul isp??irii, dar f?r? nici un folos. Diavolul a pus st?pânire pe el ?i, vai!—c?derea lui este f?r? de nici o sc?pare.

127. Cel ce iube?te lini?tea, t?cerea ?i rug?ciunea, are o mare laud? la Domnul nostru Iisus Hristos! Împ?r??ia Cerurilor ?i via?a ve?nic? va fi r?splata lui pentru mica sa osteneal?.

128. Cine nu iube?te pe blândul ?i smeritul c?lug?r, lini?tit ?i t?cut? Hristos îl încununeaz? în ziua Judec??ii, ca pe un rob r?bd?tor al S?u.

129. Când vei urî lumea ?i leg?tura cu oamenii, atunci Domnul nostru Iisus Hristos cu Sfântul Duh Se va s?l??lui în inima ta. Dar dac? vei iubi lumea ?i obiceiurile ei, atunci vei fi vr?jma?a lui Dumnezeu. Acesta nu este cuvântul meu, ci al Apostolului: „Nu iubi?i lumea, nici ceea ce este în lume — zice Sfântul Apostol — c?ci iubirea de lume este vr?jm??ie fa?? de Dumnezeu”. Nimeni nu ne îndep?rteaz? atât de mult de Dumnezeu ca vorbirile lume?ti, râsul ?i îndr?zneala, ?i în aceasta se afl? întins? mreaja duhului de curvie.

?tiind curata iubire de Dumnezeu a inimii tale, buna mea sor?, p?streaz?-?i neamul bun al sufletului t?u ?i treci cu r?bdare prin rânduiala lini?tii ?i rug?ciunii, pentru ca s? nu se r?ceasc? în sufletul t?u focul iubirii de Domnul, din pricina leg?turii cu oamenii. Crede celor ce-?i spun; de nu vei asculta de acestea (î?i las ca într-un testament, adic? s? ?ezi în chilie, s? te lini?te?ti, s? taci ?i s? te rogi cu o cald? iubire Domnului nostru Iisus Hristos) — atunci vei fi dat? diavolilor ?i îngerilor lui, adic? patimilor necurate ?i ru?inoase. C?ci cel ce nu rabd? pe Domnul, se pred? — chiar nevrând — diavolului, iar cel predat diavolului, este un om vrednic de plâns. Mai bine i-ar fi fost s? nu se fi n?scut, decât s? fie sortit pentru ziua mâniei ?i muncii.

130.  Mustr?-te întotdeauna pe tine îns??i, buna mea sor? ?i zi: s?rman suflet! Iat?, s-a apropiat ceasul desp?r?irii tale de trup. De ce te mai îndulce?ti cu ceea ce nu vei mai vedea în veac ?

Ia aminte la ceea ce te a?teapt? ?i cerceteaz? cele f?cute de tine; ce ?i cum le-ai f?cut. Cu cine ai umblat în toate zilele vie?ii tale — cu Hristos sau cu vr?jma?ul Lui? Cine a primit osteneala lucr?rii tale, pe cine ai bucurat în via?a ta monahal? ?i cine — din aceast? cauz? — te va întâmpina în vremea ie?irii tale ?

131. Via?a monahal? ?i toat? via?a de acum este asemenea unei priveli?ti unde noi ne lupt?m cu demonii, în fiecare zi ?i în fiecare ceas. ?i uneori ei ne doboar?, iar alteori ei sunt doborâ?i. Dar dac? noi ne vom p?stra într-o bun? lini?te, t?cere ?i rug?ciune ?i ne vom îngr?di cu o fericit? smerenie, atunci — cu harul lui Hristos — ei nu vor avea asupra noastr? nici un fel de putere pân? când noi în?ine nu le vom da prilej de a ne st?pâni; ?tiind aceasta, chibzuie?te ?i cerceteaz? cu grij?, pentru cine te ostene?ti. Dac? faci toate lucrurile tale cu Hristos ?i pentru Hristos — bucur?-te; dar dac? le faci pentru iubirea de lume — te chinuie?ti spre pierzarea ta. Vai de bietul t?u suflet! În vremea ie?irii, î?i vei aduce aminte de aceste cuvinte ale mele.

132. Spune, de asemenea, sufletului t?u: o, suflete ! ce prieteni ai dobândit pentru veacul viitor ?i cine te va sprijini sub acoperi?ul s?u ? Ostene?te-te ?i nu neglija s? împline?ti poruncile lui Dumnezeu. Iat? securea e la r?d?cina pomului! Va trimite Domnul pe îngerul mor?ii ?i vei încerca puterea cuvântului evanghelic: t?ia?i mai repede acest smochin neroditor pentru c? în zadar ocup? acest loc.

133. Iubind cu putere aceast? doime: postul ?i lini?tea, curând vei deveni prietenul lui Dumnezeu. Prin urmare, buna mea sor?, ia aminte la aceast? doime.
A?a cum s?turarea pântecelui este începutul tuturor r?ut??ilor, tot astfel leg?tura cu oamenii este începutul sl?birii ?i aprinderii poftelor de inim?.

Dar calea sfânt? a lui Dumnezeu este postul ?i lini?tea, citirea cea cu luare-aminte ?i rug?ciunea cea cu trezvie.

A?adar, ridicând mâinile spre cer, roag?-te cu osârdie, zi ?i noapte, alungând de la tine orice atac din partea lenevirii ?i a somnului.

134. Postul este paza oric?rei fapte bune, începutul ?i cununa nevoin?ei, p?str?torul frumuse?ii ce o are castitatea, tat?l rug?ciunii, îndrept?torul tuturor lucrurilor bune ?i al tuturor bun?t??ilor duhovnice?ti.

135. Când începe cineva s? posteasc?, atunci se na?te într-însul ?i o cald? aplecare spre aducerea aminte de Dumnezeu ?i spre rug?ciune, c?ci sufletul celui ce poste?te nu iube?te s? se odihneasc? zi ?i noapte în a?ternutul s?u.

136. Cu cât vei st?rui mai mult în postul cu lini?te, tot cu atât de mult? îmbel?ugare se va odihni asupra ta harul lui Dumnezeu ?i gândurile vr?jma?e vor fugi departe de tine.

137.  Nimeni, niciodat?, n-a v?zut pe cel ce poste?te cu chibzuin?? s? fie robit de vreo patim? rea, iar cel ce dispre?uie?te postul este batjocorit de demonul curviei.

138. Stâlpul ?i înt?rirea oric?rui bine este postul cu lini?te, iar cel ce îl neglijeaz?, pierde orice bine. Postul este. prima porunc? pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam în rai. În?elat de vr?jma?ul, Adam n-a p?zit aceast? porunc?, ci a c?zut de la Dumnezeu. Dar dac? din înc?lcarea poruncii s-a produs cea dintâi neorânduial?, prin împlinirea ei, robii lui Dumnezeu din nou vin la frica lui Dumnezeu, adic? prin post. ?i Hristos tot a?a ?i-a început ar?tarea Sa în lume, adic? prin post. C?ci dup? botez „Duhul Sfânt L-a dus în pustie, unde a postit 40 de zile”. ?i to?i cei ce ies din lume ?i intr? în via?a monahal?, pun postul drept începutul ?i temelia faptelor bune, imitându-L pe Domnul lor.

139.  Postul este o arm? foarte puternic? dat? oamenilor de Dumnezeu. Dac? Prea Dulcele Hristos ?i Dumnezeul nostru a postit, atunci cine, din cei ce doresc s? p?zeasc? legea lui Hristos, se va lep?da de post ? Ce arm? d? o îndr?zneal? mai puternic? ?i mai mare în lupta împotriva duhurilor r?ut??ii, dac? nu foamea cea din dragoste pentru Dumnezeu ? Cu cât mai mult sufer? ?i se împov?reaz? trupul, în vremea când omul este asaltat de gânduri rele, cu atât mai mult îl ap?r? Dumnezeu pentru postul curat, pentru lini?tea ?i rug?ciunea lui.

140. Postul cu lini?te ?i rug?ciune este mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Cu el, Sfin?ii P?rin?i I-au pl?cut lui Dumnezeu, s-au f?cut vase ale Sfântului Duh ?i au s?vâr?it multe minuni. ?i noi, Doamna mea, care am ie?it la r?zboi ?i mucenicia nev?zut? cu demonii, dac? vom birui, ne va încununa Dumnezeu pe fiecare cu cununa sfin?eniei ?i slavei, iar dac? vom fi birui?i, atunci, o, vai de noi!, ne a?teapt? chinurile ve?nice! De aceea s? ne trezim ?i s? veghem, s? postim ?i s? priveghem, s? ne lini?tim ?i s? cuget?m smerit! Dac? vom face aceasta, atunci Hristos, venind în ziua mor?ii, ne va îndrept??i, ne va izb?vi de mai-marii v?milor din v?zduh care ne-au scris p?catele ?i ne va înf??i?a în patria noastr? de alt?dat?, adic? în Rai.

141.  To?i sfin?ii ?i-au petrecut zilele lor pe p?mânt în post ?i în rug?ciuni ?i în toat? p?timirea cea rea. Dac? sfin?ii au plâns ?i au postit ?i ?i-au istovit trupul cu orice rea p?timire, atunci noi, s?rmanii, ce vrem ?

142.  Toat? mângâierea unui monah se afl? în lini?te ?i în plâns. Cel ce are în fa?a lui un mort, adic? sufletul s?u omorât de p?cate, nu are nevoie de un înv???tor care s?-l înve?e plânsul de totdeauna. Dar monahul nu poate altfel s?-?i petreac? plânsul pentru p?catele sale decât petrecând într-o adânc? lini?te. ?i fericit este, buna mea sor?, cel ce plânge ?i se lini?te?te în toate zilele din scurta sa via??. Nimeni, de altfel, nu poate sim?i un ajutor din partea lini?tirii ?i lacrimilor, dac? nu se va preda în întregime postului, t?cerii, rug?ciunii, privegherii ?i oric?rei rele p?timiri pentru Domnul. Privegheaz? dar ?i roag?-te ?i sl?ve?te-L pe Domnul, spunând:

Slav? ?ie, Slav? ?ie, Hristoase al meu, Cel ce vrei ca s? ne mântuim to?i! Mântuie?te-m? ?i pe mine, smerit? monahie, d?-mi ?i mie puterea; s? m? nevoiesc bine împotriva patimilor.

143.  S? alerg?m cu bucurie ?i cu fric? la Prea Dulcele Iisus Hristos, Dumnezeul nostru ?i Bunul nostru puitor de nevoin??, f?r? s? ne temem de demonii care sunt vr?jma?ii no?tri. C?ci ?i ei, de trei ori tic?lo?ii, se uit? în fa?a sufletului nostru ?i dac? vor observa c? ne temem, se înarmeaz? mai tare împotriva noastr?. Dar s? ne înarm?m împotriva lor, cu tot sufletul; observând c? noi suntem gata la orice lupt? împotriva lor, se vor înfrico?a singuri ?i vor fugi, goni?i de Hristos.

144.  Închin? cu osârdie ostenelile tale lui Hristos, buna mea sor?, ?i El î?i va da mari daruri la b?trâne?e, potrivit cu bog??ia dumnezeie?tii Sale slave. Ceea ce s-a adunat în tinere?e, hr?ne?te la b?trâne?e ?i îi îng?duie mult pe cei ce s-au ostenit. A?adar s? ne ostenim cât mai este vreme, s? alerg?m mai repede, s? ne îndurer?m mai de la inim?. C?ci moartea este f?r? veste ?i, peste tot în jurul nostru sunt vr?jma?i, cu adev?rat r?i ?i vicleni, puternici ?i treji, adic? demonii.

145. Cine este monahul credincios ?i în?elept? Acela care ?i-a p?strat nestins? c?ldura pe care a avut-o la început ?i care s-a str?duit, pân? la sfâr?itul vie?ii sale, s? adauge foc peste foc, râvn? peste râvn?, n?zuin?? peste n?zuin?? ?i osârdie peste osârdie, cei ce întotdeauna a luat aminte la sine ?i n-a încetat s?-?i duc? cu r?bdare povara sa cea grea.

146. Î?i spun ?ie, buna mea Doamn?, c? acela ce iube?te cu adev?rat pe Dumnezeu, cel ce dore?te cu adev?rat Împ?r??ia cea viitoare, cel ce este r?nit cu adev?rat pentru p?catele sale, cel ce este cu adev?rat cuprins de frica ie?irii sale, nu mai poate iubi lumea, nici s? se îngrijeasc? de via?a aceasta de?art?, nici de agoniseal? ?i slav?, nici de prieteni ?i rude, nici de fra?i ?i surori ?i, în general, de nimic clin cele p?mânte?ti, ci — stingând orice iubire de sine, patimile, orice grij?, urând lumea ?i însu?i trupul s?u, golit de toate — va urma f?r? lenevire pe Hristos, privind numai la El ?i primind de la El un ajutor dumnezeiesc.

147. Cel ce a urât lumea, a sc?pat de întristare, iar cine iube?te cele v?zute, acolo nu va sc?pa de mâhnire, c?ci cum s? nu se întristeze, când se va întâmpla s? se lipseasc? de lucrurile iubite ?

148. Calea cea plin? de scârbe ?i-o vor ar?ta ?ie, buna mea Doamn?, strâmtoarea pântecelui, veghea de toat? noaptea, apa pu?in?, lini?tea ?i t?ierea voii. ?i s? ?tii, buna mea sor?, c? nimeni nu va intra neîncununat în palatul ceresc, de nu se va lep?da de voia sa cu toat? osârdia.

149.  Cel ce crede în visuri, se aseam?n? cu acela care alearg? dup? umbra sa ?i vrea s-o prind?.

150.  Când vom începe s? credem demonilor în visuri, atunci ei î?i vor bate joc de noi, ?i în starea de veghe.

Cel ce crede în visuri, este cu totul neiscusit, iar cel ce nu crede în ele, este în?elept.

151.  Sufletul care î?i aduce aminte de spovedanie este re?inut de ea, ca de un frâu ?i nu poate c?dea în p?cat, c?ci p?catul iube?te întunericul nespovedaniei.

152.  Ucenicul care o dat? ascult?, iar alt? dat? nu ascult? de înv???torul s?u, este asemenea aceluia care se hr?ne?te când cu man?, când cu otrav? aduc?toare de moarte. Dac? unul zide?te toat? ziua, iar altul d?râm?, ce folos vor aduce, afar? de osteneal? ? Vezi dar, buna mea sor?, s? nu cazi ?i tu din în?elepciunea de sine, adic? unele clin cele scrise aici s? le faci, iar pe altele s? le treci cu vederea, c?ci eu n-am scris nimic din cele ce sunt mai presus de putere.

153. ?ederea ta în chilie s?-?i fie mormânt înainte de mormânt. Nimeni nu iese din mormânt înainte de învierea cea de ob?te; nu ie?i nici tu din chilia ta.

154.  Întotdeauna, dar mai ales în vremea cânt?rii de psalmi, trebuie s? p?zim luarea-aminte ?i netulburarea, c?ci tot scopul r?ilor demoni este s? tulbure rug?ciunea cu tot felul de a?â??ri.

155.  Suspinele ?i necazurile inimii strig? c?tre Domnul, lacrimile v?rsate pentru p?cate mijlocesc pentru noi înaintea Lui. R?bdarea cinstitei lini?ti o iube?te Domnul.

156.  Cel ce are smerenie, cu lacrimi îi arde pe draci ?i ei nu se pot apropia de el.

157. Cel ce este ocupat cu râsetele, lucreaz? pentru demoni. Este cu totul necuviincios s? râd? cre?tinii, iar mai ales monahii, cei ce s-au r?stignit lumii. C?ci Domnul spune: „Cel ce vrea s? vin? dup? Mine, s? se lepede de sine, s?-?i ia crucea ?i s?-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24). Cum se poate îns? ca cel ce s-a r?stignit pentru Domnul, s? râd? ? Noi suntem ale?i nu ca s? ne risipim ?i s? râdem pentru ca, împreun? cu p?gânii, s? mo?tenim acel „vai ?i amar”, ci pentru ca într-o bun? lini?te, cu lacrimi, s?-L chem?m neîncetat pe Domnul ca s? vie în ajutorul sufletelor noastre ?i prin aceasta, s? mo?tenim raiul cel dulce.

158. În iad nu exist? spovedanie, nu exist? poc?in??, nu exist? lacrimi cur??itoare ?i suspinuri care L-ar putea îndupleca pe Domnul, ci numai vaietele disperate ale celor care ?i-au petrecut zilele vie?ii lor râzând. De aceea Apostolul îndeamn?: plânge?i ?i v? boci?i, râsul vostru s? se prefac? în plâns ?i bucuria într-o durere a inimii.

159.  Râsul înmul?e?te p?catele, iar lini?tea ?i t?cerea nasc în?elepciunea ?i lauda de la Dumnezeu ?i de la îngeri. Prin urmare, buna mea sor?, s? ne îngrijim ca s? fim de partea lui Hristos, alungând râsul cel ru?inos, ca s? nu ne trimit? Mântuitorul în munca cea ve?nic?, dup? cuvântul S?u: „Vai de cei ce râd acum, c? vor plânge”, ci mai bine s? auzim de la El: „Ferici?i sunt cei, ce plâng, c? aceia se vor mângâia.”

160. Îndulcirea trupului, din tinere?ea cea ginga??, aprinde patimile ?i omorând cu ele sufletul, atrage mânia lui Dumnezeu.

161. În sufletul celui ce se lini?te?te ?i se înva?? în mod chibzuit în Sfintele Scripturi, odihne?te Duhul Sfânt. El are pu?ine griji, c?ci unul ca acesta arde cu toat? puterea în Hristos ?i pentru dragostea Lui ?ade în lini?te, cite?te ?i plânge. Iar cel ce petrece vremea în mângâieri ?i-?i hr?ne?te trupul cu mânc?ri dulci ?i cu vin, acela î?i expune sufletul unei lupte mari. Ori?icât s-ar sili unul ca acesta, nu va putea sc?pa de vâlv?t?ile trupe?ti.

Iat? roadele, Doamna mea, ale grozavei l?comii a pântecelui ?i roadele lini?tii ?i nevoin?ei r?bd?toare pentru Domnul.

162.  S? ne în?elep?im ?i noi, imitându-i pe P?rin?ii ce-au fost înainte de noi ?i s? nu. ne permitem s? alunec?m spre dorin?a odihnei trupe?ti.

S? r?bd?m în?untrul chiliei în post ?i în alte rele p?timiri ca s? împ?r??im cu Hristos ?i s? nu fim osândi?i în focul cel ve?nic, pentru o mângâiere de scurt? durat?.

163.  Arat?-i vr?jma?ului r?bdare ?i înfrânare ca s? nu n?d?jduiasc? c? va izbuti în ceva lâng? tine. ?ine-te de lini?te, de t?cere, de post, de priveghere ?i de cântarea de psalmi.

164.  Cântarea de psalmi s-o s?vâr?e?ti dup? rânduiala care te-arn înv??at ?i rucodelia dup? putere, pe cât se poate, numai ca s? po?i tr?i din ea. Dar dac? din pricina rucodeliei te tulburi ?i te umpli de griji, atunci ce fel de lini?te ai ?

165. Oare e bine s? te îngrije?ti de multe ? Judec? singur? ?i eu voi t?cea. Dar î?i spun c? de nu te vei lep?da de toate, pân? ?i de însu?i trupul t?u, de nu te vei îndep?rta de leg?tura cu oamenii, chiar dac? s-ar dovedi c? ei sunt sfin?i, multe vei [p?timi].

De aceea s? petreci întotdeauna în lini?te ?i-?i vei t?ia patimile purt?toare de moarte ale sufletului. Numele Domnului ?i al Prea Curatei Lui Maici s? fie întotdeauna în gura ta. Nu neglija cântarea de psalmi ?i rug?ciunea, c?ci prin p?r?sirea lor li se deschide demonilor o intrare în sufletul t?u iar ei, când vor intra, vor închide u?a gândurilor ?i sim??mintelor bune, ?i-?i vor s?tura r?utatea, v?tâmându-ne. Astfel, noi devenim robii diavolului când p?r?sim lini?tea, înv???tura Scripturii ?i rug?ciunea.

166. Mul?i dintre cei nechibzui?i au obiceiul s? pun? celor ce doresc s? lase lumea urm?toarea întrebare: ce folos ai din via?a monahal? ? Oare f?c?torii de bine ?i d?t?torii de milostenie nu i-au pl?cut lui Dumnezeu dac?, tr?ind în lume, s-au învrednicit de mari daruri? Dar ei nu ?tiu c? sunt mul?i ostenitori, dar pu?ini sunt cura?i ?i c? darurile lui Dumnezeu nu se dau întotdeauna potrivit cu sfin?enia, ci uneori dup? nevoie. La nevoie piatra va striga ?i m?g?ri?a va c?p?ta glas omenesc.

Caut? cele bune de sus ?i dobânde?te-?i sufletul în r?bdare lini?tit?.

167. Dac? e?ti mirean?, tr?ie?te printre mireni ?i f? lucrul lor, iar dac? ai l?sat lumea pentru Dumnezeu ?i te-ai lep?dat de toate cu jur?mânt, ca o roab? a lui Hristos, atunci s?vâr?e?te f?r? lenevire lucrurile c?lug?re?ti, petrecând mereu în lini?tea cea bun?, în citire ?i în rug?ciune. Iar când î?i va spune gândul: dar sunt monahi care umbl? prin lume ?i se ocup? cu treburile vie?ii, s? opre?ti poliloghia acestui gând ?i s?-i spui: fiecare va da socoteal? pentru el însu?i, ai grij? s?-?i cure?i p?catele tale; iar de al?ii Dumnezeu are grij?, nu tu.

168.  Sunt oameni care, preg?tindu-se s? lase lumea, întreab? pe cei cunosc?tori ?i pe cei care se tem de Dumnezeu: exist? oare vreo mângâiere în via?a monahal? ? ?i oare nu se poate s? treci cu u?urin?? prin acest chip de via?? ? Ciudat? nerozie! Tu vrei s? te înal?i la cer, s? dobânde?ti Împ?r??ia cea ve?nic?, s? te faci împreun?-mo?tenitor al Prea Dulcelui Iisus Hristos ?i Dumnezeul nostru, s?-L sl?ve?ti ve?nic împreun? cu îngerii pe Prea Sfântul Dumnezeu, ?i mai întrebi dac? sunt greut??i în via?a c?lug?reasc? ? Iubitorii de lume, dorind s? capete un lucru oarecare, îndur? toate nevoin?ele ?i scârbele ?i nu cru?? nici o osteneal? pân? când nu-?i satisfac dorin?a lor, iar tu întrebi de lucrul lui Dumnezeu, dac? se afl? într-însul vreo înlesnire ?i mângâiere ? ?i nu vrei ca pentru Dumnezeu s? ridici greutatea lini?tii, postului, t?cerii, privegherii ?i oric?rei rele p?timiri? Îndulcindu-te cu mâncarea, cu b?utura ?i cu somnul, vrei s?-?i mântuie?ti sufletul ?! S? nu fie, s? nu fie!

Ceea ce va sem?na cineva aici, însutit va secera în ziua cea înfrico?at? a Judec??ii! Vai de cel nepoc?it, c?ci muncile sunt nesfâr?ite!

169.  Te voi întreba, iar tu s?-mi r?spunzi: dac? cineva te-ar lua în mijlocul unei nenum?rate mul?imi de oameni, îmbr?ca?i în haine ?esute cu fir de aur, ar?tându-?i printre ei pe b?rbatul cel mai str?lucitor, cu o mult pre?ioas? cunun? pe capul lui, în ve?minte pres?rate cu pietre pre?ioase ?i ?i-ar f?g?dui s? te a?eze împreun? cu el s? împ?r?te?ti, spune-mi, cât? recuno?tin?? ai nutri în sufletul t?u pentru un astfel de om ?i ce ai face pentru el, numai ca s? prime?ti cele f?g?duite ?

170. Cel ce e p?truns de dragoste pentru Dumnezeu ?i cu mintea e lipit de pomenirea Lui ?i de gândul mor?ii, dispre?uie?te toate cele v?zute, toat? de?ert?ciunea acestei lumi ?i însu?i trupul s?u, ca pe ceva str?in.

171. Fericit este omul care nu iube?te nimic din cele stric?cioase ?i vremelnice ?i care î?i îndreapt? toat? grija spre sufletul s?u, ca s?-l înf??i?eze curat înaintea lui Dumnezeu.

172.  Cel ce fuge de orice poft? lumeasc? ?i petrece în lini?tea cea binecuvântat?, scap? de toate cursele diavolului ?i se ridic? mai presus de orice întristare.

173.  Dup? cum pe omul degerat nu-l înc?lze?te amintirea focului, tot astfel, cel ce vrea s? dobândeasc? faptele bune f?r? lini?te ?i t?cere, nu va putea s? câ?tige nici una dintre ele, oricât s-ar osteni.

174.  Nu-?i spurca trupul cu gânduri necurate ?i pacea lui Dumnezeu se va coborî asupra ta, atr?gând dup? sine ?i o puternic? dragoste de Dumnezeu.

175. Istove?te-?i întotdeauna trupul cu posturi ?i cu privegheri, p?streaz? lini?tea, st?ruie în cântarea de psalmi ?i în citire f?r? s? te leneve?ti, bate cât mai multe metanii ?i în curând vei vedea mila lui Dumnezeu asupra ta.

176.  Smerenia ?i reaua p?timire, foamea ?i privegherea, lini?tea ?i rug?ciunea îl elibereaz? pe om de orice p?cat ?i îl fac fiul lui Dumnezeu, numai s? nu neglijeze lucrul lui Dumnezeu.

177.  Cel ce alung? mama tuturor p?catelor, adic? iubirea de sine, lesne se elibereaz? ?i de toate celelalte patimi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar iubirea de sine este iubirea de trup, din pricina c?reia multora le e fric? s? posteasc?, s? privegheze, s? bea numai ap?, ?i, în general, ace?tia caut? orice odihn? a trupului ca s? nu se îmboln?veasc?. Pentru un astfel de suflet nu este mântuire, dup? cum m?rturise?te Evanghelia, c?ci el nu va voi niciodat? s? se smereasc?, iar cel ce nu se smere?te, este fratele diavolului cel de trei ori blestemat, cu care se va ?i duce în focul cel ve?nic.

178. Când demonii se apropie ca sa abat? mintea ta din calea castit??ii ?i s? te înconjoare de gânduri rele, atunci zi c?tre Domnul, cu lacrimi: „Cel ce m? prigone?te acum m-a înconjurat; bucuria mea, izb?ve?te-m? de cei ce m? înconjoar?” ?i, cu harul lui Hristos, te vei izb?vi de demoni.

179.  „Nu iubi?i lumea, nici cele ce sunt în lume”, spune dumnezeiasca Scriptur?. Tot ce este lumesc este material, stric?cios, de?ert ?i cei ce le iubesc sunt lume?ti ?i trupe?ti. De aceea zice Domnul: nu va r?mâne duhul Meu pururea în ace?ti oameni pcnlru c? sunt trup. Vezi cum cei ce iubesc cele materiale se îndep?rteaz? de Dumnezeu, iar cel ce se îndep?rteaz? de Dumnezeu, va fi trimis cu demonii în focul cel mai din afar?, preg?tit diavolilor ?i îngerilor lui, dac? nu se va poc?i curând ?i nu va arunca toate, ca pe cârpa unei femei necurate.

180.  Monahul trebuie s?-?i îndep?rteze mintea de tot ce este material, petrecând cu r?bdare în chilie, în înfrânare, în lini?te, în t?cere ?i în orice p?timire rea, s? aib? întotdeauna în inim? aducerea aminte de Dumnezeu ?i gândul mor?ii. Astfel este un adev?rat monah, pe care îl va prosl?vi Dumnezeu ?i îl vor cinsti oamenii.

181. Dac? vrei s? dobânde?ti calea ce duce spre via??, ?ezi în lini?te, îndep?rteaz?-te pe cât î?i st? în putin?? de leg?tura cu oamenii; atunci ?i Calea, adic? Cel Care a zis: „Eu sunt Calea, Adev?rul ?i Via?a”, adic? Hristos, va veni la tine. De altfel, trebuie s?-L cau?i cu osteneal?, mânat de o mare dorin?? ?i fric?, c?ci pu?ini sunt cei care îl dobândesc, ca nu cumva, r?mânând în urma celor pu?ini, s? mergi cu cei mul?i în ve?nica munc?.

182.  Mintea cea curat? este uneori înv??at? de însu?i Dumnezeu, iar alteori de însu?i Sfântul Înger P?zitor, care te pov??uiesc cum îl po?i face pe omul cel l?untric fiul lui Dumnezeu.

183.  Lini?tea ?i înfrânarea, t?cerea ?i rug?ciunea fac mintea ?i sufletul s? ajung? la nep?timire.

184.  Dumnezeu Care ?i-a f?g?duit s?-?i dea ve?nicele bun?t??i cu care ?i-a dat în inim? z?logul Sfântului Duh, a spus, de asemenea, ? omul t?u cel l?untric s? fie cur??it de patimi ?i de gânduri rele, dac? dore?ti s? intri în Împ?r??ia Cerurilor.

185. Gânde?te-te bine la ceea ce vreau s?-?i spun: dac?, petrecându-?i toat? via?a în m?n?stire, tu nu vei agonisi fapte bune ?i prin ele, încredin?area din inim? c? ai trecut de la moarte la via?? ?i c? ai intrat în ceata celor mântui?i, atunci s? nu n?d?jduie?ti s? mo?tene?ti Împ?r??ia cea cereasc?. Iar cel ce nu este vrednic de Împ?r??ia Cerurilor, va merge în munca ve?nic? cu tat?l s?u, ?i cu fra?ii s?i, demonii.

186. Dac? vrei s? dobânde?ti smerenia, agonise?te-?i plânsul ?i s?-l ai ca pe un tovar?? nedesp?r?it toat? via?a ta; râsul ?i vorbele de?arte duc la pieire ?i alung? smerenia ?i plânsul.

187. S? nu fii asemenea celor ce îngroap? mor?ii ?i care, când plâng pentru ei, când se îmbat? pentru ei, ci s? te asemeni osândi?ilor închi?i în temni?? care nu a?teapt? decât s? fie du?i la locul de tortur?.

188. Monahul care uneori plânge, iar uneori râde, este un nebun care arunc? cu pâinea în câinele desfrân?rii: el se face c? îl alung?, dar de fapt îl ademene?te spre pieirea sufletului s?u.

189. S?-?i fie culcarea în pat o închipuire a închisorii în sicriu, ?i tu vei dormi pu?in ?i cu smerenie. Tot astfel ?i mama ta, s?–?i slujeasc? drept aducere aminte de amara munc? pe care o vei primi de la viermii cei neadormi?i — ?i tu vei mânca cu fric? pâinea ta ?i vei bea apa ta.

190.  S? adormi seara ?i s? te scoli diminea?a cu aducerea aminte de focul ve?nic ?i urâtul niciodat? nu te va st?pâni în vremea cânt?rii de psalmi.

191.  S? te îndemne spre plâns ?i spre lucrarea faptelor bune m?car haina ta cea neagr?, c?ci în negru se îmbrac? de obicei cei ce îi îngroap? ?i îi plâng pe cei mor?i.

192.  Cel care se roag? în fiecare zi cu lacrimi în chilia sa, pentru unul ca acesta, fiecare zi e zi de s?rb?toare, iar cel care trând?ve?te în fiecare zi, bea vin ?i-?i îndulce?te pântecele, pe unul ca acesta îl a?teapt? plânsul ve?nic în iad. Unde se lucreaz? pentru pântece, unde se bea vin ?i sunt râsete, acolo nu exist? nici aducerea aminte de Dumnezeu, nici de moarte.

193. S? iube?ti t?cerea mai mult decât orice, c?ci ea te apropie de frica lui Dumnezeu. Când limba se re?ine de la vorbirile lume?ti, atunci Dumnezeu locuie?te în suflet. Din t?cere se na?te gândul evlavios, cel bun ?i sfânt. S?-?i dea Domnul s? gu?ti bun?t??ile care se dobândesc în t?cerea cea cinstit?. Prime?te nevoin?a t?cerii ?i eu nu pot s?-?i spun ce lumin?, ce cur??ie ?i lini?te va str?luci în inima ta.

194. Trebuie s? avem toat? grija de faptele cele bune, buna mea sor?, chiar dac?, precum ni?te naufragia?i, noi am pierde toat? înc?rc?tura. S? vie?uim astfel ca niciodat? s? nu socotim bun?t??ile trec?toare mai bune decât bun?t??ile viitoare.

195. Dup? cum cel ce se des?vâr?e?te în virtu?i moare pentru toate cele trec?toare, tot astfel cel ce se întoarce din nou spre p?cat, pierde toate bun?t??ile cele de mai înainte, începutul în?l??rii spre bine este dep?rtarea de lume, adic? de toate lucrurile vie?ii, voi spune chiar ?i de trupul însu?i.

196. Fericit este, buna mea sor?, cel ce a lep?dat orice n?dejde lumeasc? ?i ?i-a în?l?at toat? n?dejdea spre Domnul. A?a cum blestemat este omul care-?i pune n?dejdea în om, tot astfel, binecuvântat este acela care n?d?jduie?te spre Dumnezeu. Dumnezeu nu numai c? nu-l prime?te pe un astfel de om care vrea s? iubeasc? ?i lumea ?i pe Dumnezeu, ci chiar îl ur??te ca pe un vr?jma? ?i îl alung?, ca pe diavolul. Nu este al meu acest cuvânt, ci al Sfântului Apostol Ioan care zice: omul care vrea s? fie prietenul lumii este vr?jma?ul lui Dumnezeu. ?i ce folos, buna mea sor?, ca pentru cele de ast?zi ?i de mâine, s?-L avem pe Dumnezeu de vr?jma? ? Pe unii ca ace?tia nu-i prime?te prea dulcele nostru Iisus Hristos. Uneori s?-?i pui n?dejdea în bani ?i în oameni, iar alteori din nou în Dumnezeu, acest lucru nu-i aduce nici un folos omului. Dumnezeu vrea ?i iube?te pe omul care arunc? cu des?vâr?ire asupra lui Dumnezeu orice sfat ?i orice dorin??, îns? oamenii nechibzui?i ?i monahii cei iubitori de lume, necunoscând mila lui Dumnezeu, pre?uiesc adesea ceea ce nu pre?uie?te nimic, adic? bog??ia, s?n?tatea, slava vremelnic? ?i frumuse?ea fe?ei, care ca iarba se vesteje?te.

197. O s? te întreb, sora mea, ce-?i pare c? este mai hine, s? alegi via?a cea vremelnic? ?i prin ea, moartea ve?nic?, ori reaua p?timire cea plin? de râui.l pentru fapte bune, în nevoin?? ?i t?cere, pentru ca prin aceasta s? dobânde?ti o ve?nic? ?i fericit? via??? Desigur c? aceasta din urm?. Nu fi, dar, nep?s?toare. Nu ne putem face locuin?? a harului divin, dac? mai întâi nu vom cur??i sufletele noastre de patimile r?ut??ii ?i poftei în care ele au fost scufundate mai înainte.

198.  Duhul Sfânt este pentru to?i, dar în aceia care sunt cura?i de patimi, care tr?iesc în cur??ie, în lini?te ?i în t?cere, El arat? o deosebit? putere.

199. E cu neputin?? ca având mintea împ?r?it? în tot felul de griji, s?-?i s?vâr?e?ti cum trebuie rug?ciunea ?i s?-?i p?strezi lini?tea, chiar dac? s-ar st?rui cineva s? le fac?, dup? cum Însu?i Domnul a spus: Nimeni nu poate sluji la doi domni — ?i iar??i: Nu po?i sluji ?i lui Dumnezeu ?i lui Mamona.

200.  Dac? nu ne vom îndep?rta de rudeniile cele dup? trup ?i de leg?turile cu grijile vie?ii în a?a fel încât s? fim ca unii ce au trecut în alt? lume, atunci e cu neputin?? pentru noi, buna mea Doamn?, s? ne atingem scopul — dragostea sfânt? pentru Dumnezeu ?i fericita lini?te. Cel ce a intrat în rânduiala îngereasc? ?i se întunec? cu patimile este asemenea, buna mea sor?, unei piei t?rcate, care nu e nici toat? alb?, nici toat? neagr?, ci e pres?rat? cu tot felul de pete, a?a încât nu po?i spune c? e alb? sau neagr?. Tot astfel e ?i cel ce dore?te s? se lini?teasc?, dac? î?i ocup? mintea sa cu lucruri lume?ti.

Cineva dintre sfin?i i-a spus unuia care, ie?ind din lume ?i intrând la m?n?stire, nu-?i p?r?sea cuget?rile lume?ti: nici c?lug?r nu te-ai f?cut, ?i dreg?toria ai pierdut-o.

201.  Pe râvnitor nu-l aduce la mântuire numai un singur lucru oarecare, ci el trebuie s? tind? cu grij? spre toat? fapta bun?. A?a cum cel ce intr? în baie, se dezbrac? cu des?vâr?ire de orice hain?, tot astfel ?i monahul care se apropie de Dumnezeu trebuie s? petreac? în via?? lini?tit?, dezbr?cat de tot ce e legat ele cele lume?ti. Crede cuvintelor mele, sora mea. Dac? mintea cuiva este vânturat? încolo ?i încoace ?i este nestatornic? asemenea desfrânatelor care nu se mul?umesc cu dragostea unui singur b?rbat, vrând s?-i prind? pe to?i în mrejele lor, un astfel de monah nu poate dobândi o fapt? bun? dac? nu va lega mintea sa nestatornic? cu frica de Dumnezeu, cu lini?tea cea bun? ?i cu t?cerea.

202.  Lini?tea ?i t?cerea sunt o pre?ioas? dobând? pentru cel ce le are ?i cea mai pl?cut? ?i mai dulce priveli?te pentru cei care v?d si aud.

203. Este un lucru ru?inos ?i din cele mai rele ca un c?lug?r, în stare a alege ?i înl?tura o hran? trupeasc? v?t?m?toare, s? nu aib? aceea?i grij? de citirea scrierilor care hr?nesc sufletelor noastre, ajungând chiar s? o desconsidere.

Trebuie s? ne deprindem s? facem toate cu grij?, ca unele ce sunt sfin?ite de Domnul, ca s? petrecem în lini?te, cu toat? evlavia.

204. Cel care îl ridic? pe cel c?zut trebuie s? fie — în toate privin?ele — mai presus de cel c?zut, iar cel c?zut are a?ijderea nevoie de un altul care s?-l pun? pe picioare. Iar cei ce-?i încredin?eaz? pov??uirea în mâinile unor înv???tori orbi, se lipsesc pe ei în?i?i de dulcea?a luminii duhovnice?ti. C?ci asupra lor se va împlini cuvântul Domnului: dac? un orb va pov??ui pe alt orb, vor c?dea amândoi în groap?. Dar când ucenicii sunt bine pov??ui?i de înv???tor, iar ei în?i?i nu-?i p?r?sesc deprinderile, vrând s? lucreze mai mult pentru pofta trupului decât pentru Domnul, neprimind via?a cea dup? Evanghelie, atunci înv???torul nu va primi nici un cuvânt de mustrare pentru ei. C?ci noi ne-am înv??at s? auzim de la proorocul cel înc?p??ânat ?i gr?itor împotriv?: mântuind, mântuie?te-?i sufletul t?u ?i nu fi p?rta? la p?cate str?ine, cum spune marele între P?rin?i, Vasile.

A?a cum tâlharii ?ed în locurile ascunse, tot astfel diavolul se ascunde în umbra dulce?ilor vie?ii, care sunt în stare s?-i t?inuiasc? .cursele — ?i astfel, ne întinde mrejele pierz?rii, în felul acesta, uneori vrând, iar alteori nevrând, noi ne pred?m vr?jma?ului, târâ?i de patimile cele spurcate ?i de dulce?ile vie?ii.

206.  Cel ce nu se îndulce?te ?i nu este tulburat de patima curviei, scap? de orice p?cat. Iar cel care a sc?pat de cea mai mare parte dintre patimi, cum sunt: patima slavei, bog??iei, a bunului neam — ?i celelalte ce se întâlnesc în via??, ?i este st?pânit numai de o patim?, ?i anume de patima desfrân?rii, acela nu este înfrânat, ci sluga diavolului, chiar dac? l-am numi s?n?tos pe acela care e st?pânit numai de o singur? boal? trupeasc?.

207.  A te c?i nu înseamn? a zice numai: am gre?it ?i pe urm? s? r?mâi în p?cat, ci, potrivit cânt?torului de psalmi, s?-?i recuno?ti p?catul ?i s?-l ur??ti. C?ci poc?in?a se pre?uie?te nu dup? cantitatea vremii, ci dup? dispozi?ia sufletului. Dar, vai de noi, noi oamenii s?vâr?im p?catul u?or ?i repede, iar poc?in?a o primim încet ?i cu lenevire, de?i sunt unii care se c?iesc cu adev?rat. De asemenea, nou? ni se pare c? dorim Împ?r??ia Cerurilor, dar nu ne îngrijim deloc de faptele bune prin care o putem dobândi ?i f?r? s? depunem vreo osteneal? pentru a tr?i în lini?te, în t?cere ?i în fapte bune, ne închipuim c? ne învrednicim de o parte egal? cu aceia care stau împotriva p?catului, pân? la moarte. S? ne aprindem dar, buna mea sor?, m?car de acum înainte, s? ne aprindem ele grija sufletelor noastre, s? ne îndurer?m de de?ert?ciunea vie?ii trecute ?i s? ne nevoim pentru bun?t??ile vie?ii viitoare, s? ne lini?tim pân? când mai avem pu?in? vreme, s? t?cem, Doamna ?i sora mea, în pu?inele noastre zile, pentru ca de acum încolo s? ne veselim ve?nic, s? nu r?mânem în lenevie ?i în neîngrijire de virtu?ile cele bune.

208. Necazurile dau pe fa?? ?i ispitesc sufletul, ca focul aurul. ?i, într-adev?r, pentru cei ce sunt bine preg?ti?i, necazurile sunt ca o educa?ie atletic? ?i o osteneal? care îl ridic? pe nevoitor spre slava lui Dumnezeu, printr-o împotrivire puternic?, prin r?bdare, c?ci necazul lucreaz? r?bdarea, iar r?bdarea, iscusin?a. Dar acela care respinge necazul, se lipse?te singur de iscusin??, c?ci dup? cum nimeni nu se încununeaz? f?r? lupt? ?i nevoin??, tot astfel nimeni nu poate s? se dovedeasc? iscusit, f?r? necazuri ?i osteneli, de dragul faptelor bune. Iar osteneala pentru faptele bune, buna mea sor?, sunt: postul, privegherea, lini?tea, t?cerea, rug?ciunea, m?rinimia de suflet, r?bdarea, ?ederea în chilia ta ?i îndep?rtarea de vorbirea cu oamenii.

209.  Cârmaciul nu întotdeauna poate avea lini?te când vrea, iar tu, dac? vrei s?-?i faci calea lini?tii f?r? tulburare, po?i s-o faci u?or. O s?-?i spun cum s-o faci. Dac? în lini?tea ta te vei osteni în post, vei ?edea în t?cere ?i vei petrece în rug?ciune ?i alte cereri, atunci curând în tine va str?luci lumina adev?ratei cuno?tin?e. Atunci, într-o clip? se vor îndep?rta ?i fiarele care tr?iesc înl?untrul t?u, adic? necuratele patimi ?i grijile vie?ii, atunci nu te vei mai asem?na cu o foarte gras? pas?re care are ?i aripi ?i pene ?i toate cele necesare pentru zbor, dar care nu va putea zbura din pricina greut??ii sale ce vine din gr?simea ei. Tu ai o minte de om chibzuit ?i des?vâr?it ?i nu-?i lipse?te nimic din cele necesare. Dac? vrei mântuirea, iat?, ea este gata, cum a spus ?i Domnul: Împ?r??ia lui Dumnezeu înl?untrul vostru este.

Astfel, mântuirea st? în voin?a ta; alege ceea ce este mai bun ?i ?ine-l.

210. Cei ce î?i istovesc trupul cu o via?? aspr? ele lung? durat? ?i, prin împlinirea poruncilor, se îmbog??esc cu toate faptele bune, sunt asemenea unui mare ?i bogat negustor care, umblând prin diferite ??ri, a agonisit tot felul de comori pre?ioase. Uitându-se la ele, el se bucur? ?i se vesele?te, dar iat?, în apropierea malului ?i limanului, dup? ce a navigat pe întinsul m?re?elor ?i grozavelor m?ri, se întâmpl? c? ori lovindu-se de vreo piatr? în b?taia furtunii, corabia lui se va duce la fund, ori pira?ii, n?v?lind pe nea?teptate, îi r?pesc tot ceea ce a câ?tigat iar el, nenorocitul, r?mâne f?r? nimic, izbutind s?-?i salveze doar trupul s?u.

Acela?i lucru se întâmpl? ?i cu acela care, în?l?ându-se în mari virtu?i, din pricina n?v?lirii vr?jma?ului, cade în patima curviei; nu-l osândi, ci ai mil? de el, a?a cum to?i au mil? de acel bogat, pe care îl ?tiau bogat si acum îl v?d s?rac. Amar? este soarta lui, dar de îndat? ce se va poc?i el, Dumnezeu îl va primi, îl va milui, îl va ap?ra ?i îl va iubi mai mult decât înainte. De altfel, El nu-l p?r?se?te nici în îns??i c?derea lui, ci îl cheam? la bun?tatea sa cea dintâi, a?a cum odinioar? l-a chemat pe Adam, dup? c?dere: „Adame, unde e?ti ?”, fiindu-I mil? de nenorocirea lui, pentru c? dintr-o slav? a?a de mare a C?zut într-o stare lipsit? de slav?, dintr-o astfel de în?l?ime, într-o astfel de pr?pastie. Cuget? la aceasta ?i tu ?i fii treaz?.

Vezi, s? nu neglijezi îndrum?rile mele; c?ci nici un om nu-?i poate dobândi mântuirea singur. De aceea Dumnezeu, f?cându-ne bine, ne-a dat sf?tuitori ?i pov??uitori. Dac? atunci când te înv?? ?i te îndrumez, tu nu ascul?i ?i e?ti nep?s?toare, vina este a ta. ?i Domnul va cere de la tine socoteal? pentru nep?sarea ?i neascultarea ta, iar pe mine m? va face nevinovat. Vai de noi, din pricina viclenelor curse diavole?ti, vai de noi, din cauza mrejelor sale întinse cu atâta ?iretenie!

211.  Pân? când s? ne l?s?m .în?ela?i de lume ? ?i ce este mai vrednic de cinste decât sufletul, buna mea sor? ? Ce poate precump?ni Împ?r??ia Cerurilor ? Ce sfetnic e mai vrednic de crezare decât Dumnezeu ? Cine e vrednic de iubire, mai mult decât Hristos ? Prietenia cu oamenii ?i cunoscu?ii lumii este pân? la o vreme. Atâta timp cât ei v?d c? ai ce le da, î?i sunt prieteni, iar când vor vedea c? nu ai nimic, devin du?manii t?i. Dar Dumnezeul nostru nu este a?a. Ci când vei l?sa lumea, toat? prietenia omeneasc?, toate bun?t??ile v?zute, alergând la bun?tatea Lui, te vei împrieteni cu El prin dragoste ?i fric?; atunci El î?i va da Împ?r??ia Cerurilor. ?i eu î?i voi spune cum putem dobândi iubirea Lui. Lini?tea, t?cerea, postul, înfrânarea, castitatea, rug?ciunea, îngenuncherea, citirea — iat? prin ce se arat? în afar? iubirea omului pentru Hristos.

212.  Nu te lenevi ?i nu dezn?d?jdui, buna mea Doamn?, în rug?ciune, în cântarea de psalmi, în citirea oric?rei înv???turi insuflate de Duhul Sfânt. C?ci în cuvintele dumnezeie?tilor Scripturi este ascuns? Împ?r??ia lui Dumnezeu si ea se descoper? celor ce ?ed în t?cere, în lini?te ?i în rug?ciune. Daca vrei s? tr?ie?ti cu evlavie, buna mea sor?, m?nânc? pâinea lini?tii cu suspine ?i cu lacrimi. C?ci la Iezechiel scria: „Fiul omului, s?-?i m?nânci pâinea ta cu durere ?i apa ta s? ?i-o bei cu chinuri ?i necazuri”.

213.  Cei ce nu vor s? se mântuiasc? prin supunerea fa?? de cuvânt ?i de credin??, potrivit cu negr?itul har dumnezeiesc, se în?elep?esc prin boli ?i prin necazuri lume?ti. Ia aminte dar cu chibzuin?? ?i lini?te?te-te cu grij?.

214.  „Întru r?bdarea voastr? — spune Mântuitorul — ve?i dobândi sufletele voastre”. C?ci f?r? r?bdare, nu este mântuire. Domnul d? cu b?gare de seam? celor care pentru Împ?r??ia Cerurilor, cu credin?? ?i cu n?dejde, poart? cu r?bdare jugul lini?tii, t?cerii ?i rug?ciunii, ceea ce nici un om nu poate a?tepta. Ia aminte dar la tine cu chibzuin?? ?i lini?te?te-te cu grij?.

215.  Cel ce nu este înarmat cu r?bdare, lesne devine o prad? în ghearele satanei. Mii de curse, ici ?i colo, sunt întinse pentru a-l prinde pe bietul monah. De aceea Domnul ne înva??, spunând: „Întru r?bdarea voastr? ve?i dobândi sufletele voastre”. C?ci „cel ce va r?bda pân? la sfâr?it, acela se va mântui”‘. Ia aminte dar, cu grij? ?i lini?te?te-te cu chibzuin??.

216.  Dac? vrei, buna mea Doamn?, ca ?i la noi s? vin? Domnul, ca odinioar? la Apostoli, „prin u?ile încuiate”, s? ne sârguim s? închidem ?i u?ile noastre —gura cu t?cerea cea bun?, ochii — ca s? nu privim cu r?utate ?i cu patim?, urechile -— ca s? nu auzim vorbe putrede, mirosul ?i pip?itul, cu îndep?rtarea de poftele trupe?ti. Ia aminte dar cu chibzuin?? ?i lini?te?te-te cu grij?.

217.  Dumnezeu nu-i uit?, buna mea sor?, pe aceia care p?streaz? o neîncetat? aducere aminte de El ?i întotdeauna î?i amintesc de sufletul în care petrec cuvintele Lui, dup? cum spune însu?i proorocul Ieremia: pentru c? cuvintele Mele sunt la el, cu pomenire îl voi pomeni. Ia deci aminte cu chibzuin?? ?i lini?te?te-te cu grij?.

218. Noi singuri suntem pricinuitorii pierz?rii noastre, dar dac? ne vom c?i, chiar dac? am fi ni?te câini netrebnici, vom fi mai bine pre?ui?i decât fiii cei nep?s?tori. Ceea ce îns? nu poate face dragostea, aceea o poate înlocui lini?tea, t?cerea ?i rug?ciunea neîncetat?. Ia aminte deci cu chibzuin?? ?i lini?te?te-te cu grij?.

219. Dac? ne vom lini?ti, dac? ne vom îndeletnici în lini?tea noastr? cu rug?ciunea, dac? ne vom ocupa cu citirea ?i nu-i vom plictisi pe al?ii cu trebuin?ele noastre trupe?ti, atunci Dumnezeu îi va aduce pe ace?tia la noi ?i, cu pronia Sa, îi va face s? ni le pun? la îndemân? cu toat? osârdia. C?ci Se îngrije?te de noi Dumnezeu, când ?i noi ne îngrijim de cele duhovnice?ti, adic? de rug?ciune, de t?cere ?i de lini?te. Ia deci aminte cu chibzuin?? ?i lini?te?te-te pe de-a-ntregul.

220. Nevoie?te-te, buna mea sor?, ca s? nu tragi nici o r?suflare în tine, f?r? Dumnezeu. Ea î?i va ajuta ?ie în ceasul mor?ii ?i în ceasul Judec??ii. Iar aducerea aminte de Dumnezeu este rug?ciunea despre care ?i-am spus.

221. Mai întâi de toate, cunoa?te-te pe tine îns??i. Când te vei cunoa?te pe tine îns??i, atunci îl vei cunoa?te ?i pe Dumnezeu ?i uitând cu totul f?ptura, î?i vei aduce aminte neîncetat numai de F?c?torul ei.

222. În loc s? dormi, vegheaz?, c?ci altfel vremea curge, iar inima ?i-o împlete?ti cu de?ert?ciuni.

Între timp, încetul cu încetul, ?i se umple sorocul vie?ii, de?i tu nici nu sim?i acest lucru. Road? ?i des?vâr?irea înfrân?rii st? în aceea ca prin suferin?a trupului s? contribui la cur??irea sufletului ?i inima s-o izb?ve?ti din cursele diavolului. Cunoa?te-te a?adar pe tine îns??i ?i lini?te?te-te cu t?rie.

223. Cel ce este legat cu lan?uri nu poate alerga, iar mintea care lucreaz? patimilor ?i pântecelui nu poate vedea locul rug?ciunii duhovnice?ti. Pe ea o ademenesc ?i o risipesc gândurile p?tima?e ?i ea nu poate sta neclintit? în sinea ei, iar rug?ciunea este t?cerea oric?rui gând.

Cunoa?te-te a?adar pe tine îns??i ?i lini?te?te-te cu bun? cuviin??.

224. Când sufletul este cuprins de rug?ciune, patima dispare, întunericul nu va suferi prezen?a luminii ?i boala nu va sta în fa?a s?n?t??ii care se restabile?te; ?i patimile î?i pierd puterea când s?l??luie?te în suflet Duhul Sfânt. Cunoa?te-te a?adar pe tine îns??i ?i ia aminte la tine cu grij?.

225. Nu e p?cat, buna mea sor?, s? m?nânci în fiecare zi câte pu?in, în ceasul al nou?lea. Dar dup? mâncarea pâinii, trebuie s? te ocupi ?i cu citirea, pentru ca s?-?i înal?i din nou la ceruri cugetul sl?bit ?i s? nu-i îng?dui s? se amestece în treburile vie?ii de?arte.

226. Dac? vrei, buna mea sor?, s? intri în Împ?r??ia lui Dumnezeu, îndr?ge?te necazul. Cel ce n-are necazuri, nu va intra în Împ?r??ia Cerurilor, c?ci por?ile ei sunt foarte înguste ?i nu-i încap pe cei ce s-au îngro?at. Cunoa?te-te deci pe tine îns??i ?i lini?te?te-te cu toat? fiin?a ta.

227.  Mare lucru este rug?ciunea pentru cei ce se lini?tesc, ea îns? î?i prime?te puterea din neagoniseal?. De aceea, buna mea sor?, lep?dându-te de toate, roag?-te neîncetat în taina inimii tale, cum te-am înv??at eu. ?i nu trând?vi. Trând?via este pierzania sufletului, c?ci ea este aceea care înstr?ineaz? sufletul de Dumnezeu, întret?ind aducerea aminte de Sfânt Numele Lui. Cunoa?te-te a?adar pe tine îns??i ?i adu-?i aminte întotdeauna de Dumnezeu.

228. Atâta vreme cât î?i vei aduce aminte cu toat? evlavia, dragostea ?i frica de St?pânul t?u ?i vei privi la El cu ochii min?ii la rug?ciune, ?i El va lua aminte la tine cu dragoste de tat? ?i atunci nu vor avea putere asupra ta, buna mea Doamn?, nici satana, nici patima, nici nenorocirea, nici p?catul. De îndat? îns? ce tu vei da înapoi de la frica ?i aducerea aminte de St?pân ?i vei uita de Mântuitorul ?i Dumnezeul t?u, î?i va întoarce ?i El fa?a de la tine ?i atunci î?i va fi inima robit? de orice r?u.

?tiind acestea, cineva dintre sfin?i îl chema neîncetat pe Dumnezeu, cu glasul psalmului: „Nu-?i întoarce fa?a Ta de la mine, Dumnezeule, Dumnezeul meu — ?i nu Te abate întru mânie de la robul T?u”; ?i a?a, ia aminte la tine ?i adu-?i întotdeauna aminte de Dumnezeu ?i nimic din cele v?zute în lumea aceasta nu socoti c? este mai de pre? decât mântuirea sufletului t?u.

229. Niciodat? nu trebuie s? trând?vim ?i s? curm?m înv???tura din dumnezeie?tile Scripturi, lini?tea, t?cerea ?i rug?ciunea pentru ca, neglijându-ne pe noi în?ine, prin sl?biciunea pântecelui, s? pierdem, c?ldura aducerii aminte de Prea Dulcele nostru Dumnezeu. De aceea ne ?i porunce?te nou? dumnezeiescul Apostol: „Duhul s? nu stinge?i, adic? aducerea aminte de Dumnezeu”. ?i în Vechiul Testament e scris: „focul s? fie întotdeauna jertfelnic”, adic? s? fie întip?rit? în inim? neîncetata aducere aminte de Dumnezeu.

230.  Îndr?zne?te s? intri cu lacrimi la cerescul Doctor ?i El î?i va vindeca toate ranele sufletului t?u, c?ci nu exist? patimi pe care s? nu le poat? vindeca iubitorul de oameni Hristos.

231.  Întrucât ispitele ne vin din afar? prin cele cinci sim?uri, adic? prin vedere, auz, miros, gust ?i pip?it, atunci trebuie s? le p?zim pe cât ne st? în putin??, ?i observând prin care din ele ne vine v?t?marea, s? ar?t?m o deosebit? agerime în observarea ei.

232.  Nu va vedea mintea locul lui Dumnezeu în inim?, dac? mai întâi nu va sta în afar? de toate lucrurile, iar în afara tuturor lucrurilor ea nu va sta, dac? nu va dezr?d?cina toate patimile ?i nu va introduce în locul lor virtu?ile. Cunoa?te acest lucru ?i râvne?te pentru faptele bune.

233.  Citirea, rug?ciunea neîncetat? în inim? ?i o mic? rucodelie sunt o puternic? îngr?dire împotriva ispitelor. Dac? le vei p?zi cu r?bdare în chilia ta, atunci te va p?zi Dumnezeu de toate cursele vr?jma?ului ?i nu va îng?dui celui viclean s? te ispiteasc? ?i s? te arunce în pr?pastia patimilor.

234. În?elege, buna mea sor?, viclenia n?v?lirilor diavole?ti. La început, diavolul se sile?te s? ne risipeasc? mintea cu grijile lume?ti ?i s? întrerup? rug?ciunea cea neîncetat? din inim?, apoi s-o abat? ele la obi?nuita cântare de psalmi, de la citire ?i rug?ciune, mai departe, s? ne conving? s? ie?im din chilie, s? r?t?cim de colo pân? colo ?i s? st?m de vorb? cu b?rba?ii ?i cu tinerii. Din acestea, în sfâr?it, gândul sl?be?te ?i bietul monah nu mai are r?bdare s? nu guste pân? la al nou?lea ceas ?i s? nu bea, pe deasupra, pu?in vin. Toate acestea i se pare de pu?in? importan?? ?i ca un lucru firesc, dar cu toate acestea, cu cât? abilitate este ascuns? aici în?el?ciunea diavoleasc? pe care el nici n-o poate observa. Dup? aceasta, diavolul, v?zând c? acest nenorocit rob face voia lui, îl ia sub st?pânirea sa ?i întrucât pentru nep?sarea lui, Îngerul P?zitor îl p?r?se?te, îl arunc? cu tiranie dintr-o patim? în alta, dintr-un p?cat în altul, pân? când îl arunc? în pr?pastia dezn?dejdii, dac? Dumnezeu Cel iubitor de oameni nu-l va aduce la poc?in??. Astfel de curse le-au cunoscut ?i le-au transmis, spre prevenire ?i paz?, aceia care au c?zut în ele ?i, cu darul lui Dumnezeu, iar??i s-au în?elep?it ?i s-au ridicat.

235. Gândurile diavole?ti se silesc pe toate c?ile s? întunece ochiul luminos al sufletului pentru ca, în întuneric, s? fac? ce vrea el. ?tiind acest lucru, ca pas?rea din la? fugi de ele pe cât te ?in puterile, ca s? te mântuie?ti.

236. S? ai frica de Dumnezeu ?i dragostea de Dumnezeu, lini?tea ?i t?cerea, rug?ciunea ?i înfrânarea, ?i niciodat? nu te vei teme de îngrozirile demonilor.

237. ?ine minte, buna mea sor?, c? Dumnezeu st? întotdeauna al?turi de tine ?i teme-te, cutremur?-te, ca s? nu faci ceva ce nu este dup? voia Lui. Bucur?-te când faci fapte bune, dar nu te în?l?a (c?ci aceasta este slav? de?art?), pentru ca nu cumva s? nu te împiedici chiar la liman. Cunoscând acest lucru, fii cu luare-aminte ?i fugi de în?l?are.

238. Nu te bucura de mângâierile vie?ii, c?ci ele, ca floarea ierbii, repede se ve?tejesc. Când e?ti am?rât?, mul?ume?te-I lui Dumnezeu ?i când te vei ruga Lui, ?i se va u?ura jugul am?r?ciunii.

239. S? lu?m aminte la noi în?ine ?i s? nu osândim pe al?ii, c?ci multe din cele cu care îi osândim nu sunt str?ine nici de noi în?ine. Cunoa?te acest lucru ?i nu osândi pe nimeni.

240. Psalmul s? fie întotdeauna în gura ta ?i aducerea aminte de Dumnezeu în gura ta. Dumnezeu pe Care-L ?ii minte ?i pe Care-L pomene?ti îi alung? pe demoni. Cunoa?te acest lucru ?i adu-?i aminte mereu de Dumnezeu.

241. P?ze?te-?i limba, c?ci ea adesea pronun?? ceea ce nu vrei. Acest lucru tu îl vei dobândi, dac? în gândul t?u îl vei ?ine întotdeauna pe Dulcele nostru Iisus Hristos, Care este ?i Dumnezeul nostru, iar aceast? aducere aminte dezr?d?cineaz? gândurile rele. Cunoa?te acest lucru ?i caut? deci s? nu te în?eli.

242. Pe cât î?i st? în putin??, buna mea Doamn?, s? ur??ti mângâierile trupe?ti, c?ci ele, o dat? cu trupul, apuc? ?i sufletul. Cunoa?te acest lucru ce este p?gubitor pentru suflet.

243. Nu sta de vorb? cu b?rba?ii, chiar dac? ei ?i-ar fi rude, c?ci „dragostea de lume este vr?jm??ie de Dumnezeu”. Tu ai alergat la Dumnezeu ?i El ?i-a luat ap?rarea, ce nevoie mai ai, buna mea sor?, s? te întorci din nou la rude ?i, cu aceasta, s?-L superi pe Dumnezeu ? De cuno?ti acest lucru, fugi de ai t?i, ca s? nu se întâmple ?i cu tine ce s-a întâmplat cu femeia lui Lot.

244. Postul, lini?tea ?i fericita t?cere s?-?i fie arm?, rug?ciunea — perete, plânsul pentru p?cate — baie. Cunoscând dar acest lucru, fecioar?, s? plângi pentru gre?elile tale.

245. Dac? ai bog??ie, împarte-o, iar dac? nu o ai, s? nu te gânde?ti s-o aduni. De cuno?ti acest lucru, fugi de iubirea de agoniseal?.

246. Tot ce ai gre?it din tinere?e, m?rturise?te cu suspinuri ?i cu lacrimi Prea Dulcelui nostru Iisus, în fiecare zi, ?i din aceasta se va na?te în sufletul t?u o neîncetat? înfrângere. ?tiind, fecioar?, aceasta, plângi întotdeauna.

247.  Mul?ume?te-te cu cele necesare ?i las? în grija lui Dumnezeu hrana ta. D?-?i trupul pentru ostenelile bune, adic? spre post, priveghere, rug?ciune ?i altele ?i s? nu-i dai deloc odihn? aici. Pe cât î?i st? în putin??, nu te atinge de vin, pentru c? el nu este deloc potrivit monahilor, mai ales ?ie, care e?ti tân?r?. ?ine minte c?derea lui Lot ?i fugi de b?utur?.

248. În vremea bolii, neputând s?-?i s?vâr?e?ti pravila obi?nuit?, nu l?sa în neb?gare de seam? înv???tura min?ii, adic? aducerea aminte de Dumnezeu ?i alearg? la Hristos, ca la doctorul, cel mai iscusit. ?tiind acest lucru, fecioar?, suport? cu r?bdare bolile.

249. Cinste?te, dar fugi de to?i preo?ii ?i monahii, ca s? nu se nasc? un vierme în sufletul t?u. ?tiind acest lucru, fecioar?, îndep?rteaz?-te de tot ce este de?art.

250.  Iube?te bisericile lui Dumnezeu, dar mai vârtos f? din tine îns??i o biseric? a lui Dumnezeu. Nu ie?i niciodat? din chilie ?i acest lucru te va izb?vi de tulbur?rile ?i furtunile din afar?. Nu-?i lega inima de nimic din cele p?mânte?ti ?i pieritoare, ?i vei dobândi o lesnicioas? în?l?are spre cele cere?ti. ?tiind acest lucru, fecioar?, îndep?rteaz?-te de tot ce este de?art.

251. Închide, buna mea sor?, auzul ?i ochii, c?ci prin ei intr? toate s?ge?ile p?catului. Tu îns? nu le po?i îngr?di altfel decât numai cu lini?tea cea bun?, cu sl?vit? t?cere ?i cu rug?ciunea. ?tiind a?adar toate acestea, lini?te?te-te ?i taci.

252. Când vrei s? te rogi, ridic?-?i gândul la Dumnezeu ?i dac?, fiind împiedicat, va c?dea jos, riclic?-l repede iar??i sus. Mintea nu înceteaz? s? nasc? gândurile, dar tu taie-le pe cele rele ?i spurcate, iar pe cele bune p?streaz?-le ?i întoarce-le. ?tiind acest lucru, fecioar?, roag?-te neîncetat.

253. S? socote?ti amintirile cele rele ca pe o s?mân?? diavoleasc?: Ele se taie cu lini?tea cea bun?, cu t?cerea ?i cu rug?ciunea, iar sem?n?torul lor, adic? diavolul, se ru?ineaz?. Te rog deci pe tine, nu intra singur? în la?.

254. Nu-?i cru?a sufletul ?i trupul, când e vorba de fapte bune. Aceste fapte sunt: postul, privegherea, t?cerea, îngenuncherea, rug?ciunea, înfrânarea, castitatea. Când te vei înconjura în felul acesta cu virtu?ile dumnezeie?ti, atunci diavolul nu va g?si în tine multe intr?ri. Dar te rog: ia aminte la sufletul t?u.

255. Una din primele lucr?ri ale sufletului trebuie socotit? cititul, dar sile?te-te ca ?i mintea ta s? fie cu limba, ?i atunci vei cunoa?te cele citite. Când te a?ezi s? cite?ti, cite?te în lini?te. Te rog dar pe tine, ia aminte la citire.

256. Când ?ezi la rucodelie ?i lucrezi, vezi s? nu ?i se dep?rteze mintea de pomenirea lui Dumnezeu. Altminteri, diavolul î?i va afla o intrare u?oar? ?i va tulbura sufletul t?u. Observ? acest lucru ?i vei fi în afar? de primejdie.

257. ?ine întotdeauna ner?utatea în inim?, castitatea în trup, precum ?i lini?tea ?i rug?ciunea. Aceasta te va face biseric? lui Dumnezeu. Dac? vei p?stra curat templul trupului ?i sufletului, în ziua Judec??ii te va cunoa?te Domnul ?i te va conduce la Împ?r??ia Sa cea prea fericit?.

258. Vorbirile despre cele lume?ti ?i ale vie?ii îndep?rteaz? gândul de la Dumnezeu. Pentru aceea, s? nu vorbe?ti despre toate acestea ?i s? nu ?ezi cu cei ce vorbesc despre toate acestea, fie c? sunt ei mireni sau monahi, în felul acesta, cu darul lui Hristos, vei putea s? scapi de cursele diavolului.

259. Ia aminte la tine, sor?, ?i fugi de oameni. Când vezi bog??ia ?i slava sau altceva lumesc, cuget? la putreziciunea lor, precum ?i la moarte, care te desparte de ele ?i vei sc?pa de în?el?ciunea diavolului.

260. Petrecând în chilia ta, sufer? cu r?bdare necazurile care î?i vin de la demoni, în necazuri înfloresc faptele bune, ca trandafirii. Ia aminte deci, sora mea, ?i petrece în chilie.

261.  Nimic s? nu socote?ti mai vrednic decât lini?tea, t?cerea ?i rug?ciunea. C?ci prin ele, vei vedea pe Dumnezeu. Cunoa?te acest lucru ?i nu p?r?si chilia.

262.  Sl?birea ?i trând?via trebuiesc socotite ca o mam? a r?ut??ilor. C?ci ele pierd binele pe care îl ai ?i nu îng?duie s? aduni nimic. Cunoa?te acest lucru, sora mea, ?i fugi de sl?bire.

263. Dep?rtarea de lume este calea spre fapte bune — o cale bun? ?i scurt?. Dar ce este lumea? Tot ce ?ine de via?? ?i toate leg?turile asem?n?toare. Cel ce dore?te mântuirea trebuie s? nu ia aminte deloc la cele pieritoare. Cunoa?te acest adev?r ?i liniste?te-te bine.

264. Dac? vrei s? dobânde?ti via?a cea adev?rat?, buna mea sor?, preg?te?te-te întotdeauna de moarte ?i urm?re?te via?a de acum. Vezi cât de necuviincios se învârte roata ei. Nu dori bun?t??ile p?mânte?ti, c?ci ele trec ca umbra ?i dispar ca fumul.

265. Nu te bucura de bog??ie ?i nu te încurca cu grijile ?i de?ert?ciunile vie?ii. Astfel de griji abat mintea omului de la Dumnezeu. Las? a?adar toate, dac? vrei s? petreci întru Dumnezeu.

266. Sfâr?itul este aproape, fiica mea. Cine î?i petrece zilele sale în nep?sare ?i neîngrijire, pe acela îl va primi chinul cel ve?nic. Nu este al meu acest cuvânt, ci al lui Hristos Mântuitorul: „slug? viclean? ?i lene??…” ?i celelalte…

267. Nu e departe sfâr?itul, buna mea Teodora. A?adar, cur??? mai repede câmpul sufletului t?u de m?r?cini.

268.  Adu-?i aminte de înfrico?ata Judecat? ?i arunc? din mintea ?i inima ta tot ce este netrebnic, de?art ?i necurat.

269. S? nu te m?rgine?ti numai la lini?te, ci cu lini?tea cea bun? sile?te-te s? aduni ?i toate celelalte fapte bune ?i s? nu faci nimic din cele ce în ziua cea înfrico?at? te pot acoperi de ru?ine ?i te pot alunga afar?.

270.  Cuget? întotdeauna la necredincio?ia vie?ii ?i vei sc?pa de grijile vie?ii.

271.  S? nu te ademeneasc? bunul chip ?i frumuse?ea p?mânteasc? ?i vremelnic?, c?ci aceasta este o momeal? pentru sufletul t?u, care te atrage ?i te r?ne?te.

272. Fapta bun?, haina lui Dumnezeu. Dumnezeu iube?te faptele bune ?i Se îndulce?te de ele. S? le ?e?i dar s? le ?i co?i. Dar cum ? Cu lini?te, cu t?cere, cu rug?ciune, cu smerenie. ?tiind aceasta, înva??-te s? te lini?te?ti.

273. Nu te îndulci la vin, la pe?te ?i la untdelemn pân? la saturare. Aceasta te va atrage spre fapte din care î?i vor veni suspinuri ?i am?r?ciuni.

274. Vrei oare s? faci fapte bune f?r? osteneal? ? ?ine minte întotdeauna c? osteneala este vremelnic?, iar r?splata ei — ve?nic?.

275. Tot ceea ce este bun în lume, s? socote?ti c? e pieritor ?i numai fapta bun? s-o socote?ti nepieritoare. Sile?te-te s?-I placi lui Dumnezeu prin fapte bune ?i curând te vei face mo?tenitoarea Împ?r??iei lui Dumnezeu.

276.  Râvne?te la fapta cea bun?, c?ci ea, prin mijlocirea lini?tii, îl face pe om al lui Dumnezeu. Pe cât î?i st? în putere, sile?te-te s? nu te îmbraci în afar? de Dumnezeu, c?ci cel ce se îmbrac? în afar? de Dumnezeu se va duce cu demonii în locul cel mai din afar?, dup? cuvântul Domnului. ?tiind acest lucru, râvne?te la fapta cea bun?.

277.  Dac? î?i vei înfrâna pântecele ?i limba, buna mea sor?, te vei s?l??lui în rai, iar dac? nu le vei st?pâni, vei deveni o agonisire a mor?ii ve?nice.

278.  Bun? este pâinea postului, c?ci ea este str?in? de acreala poftelor.

279. Frumos este postul ?i pu?in? mâncarea când, iubind s?r?cia hranei, fugi de pl?cerea oamenilor.

280. Toate darurile lui Dumnezeu se atrag cu lini?tea, cu t?cerea ?i cu sfânta rug?ciune. Prin ele, curând, dobânde?te monahul sporirea.

281. Dac? ne vom judeca pe noi în?ine, iar nu pe al?ii, atunci Judec?torul Se va schimba fa?? de noi. Dumnezeu, cu adev?rat Se bucur? când vede c? p?c?tosul arunc? de la sine greutatea sa. Dac? am s?vâr?it ceva necurat, s? ne sp?l?m cu poc?in??, c?ci noi trebuie s?-I înf??i??m lui Hristos chipul S?u curat.

282. Dup? cum cei ce au lan?uri la picioare, adeseori se poticnesc ?i c?ci, tot astfel ?i cei lega?i cu grijile vie?ii, nu pot merge pe calea faptei bune.

283. Cine nu ur??te p?catul în cei p?c?to?i, chiar dac? el însu?i nu face p?cate, se num?r? cu p?c?to?ii ?i este robul p?catului.

284. Ve?nicele bun?t??i sunt frumoase, îmbel?ugate ?i m?re?e f?r? margini, iar cele lume?ti, toate sunt umbr?, fum, vis. Auzi, Doamna mea? F? deci a?a, ?i bun va fi sfâr?itul t?u.

285. Orice fapt? rea este o arm? în mâinile diavolului îndreptat? împotriva noastr?, iar odat? înarmat, el cu mai mult? r?utate se n?puste?te împotriva celui ce îl înarmeaz?.
286. Nu sem?na r?ul, c?ci seceri?ul este aproape ?i focul va înghi?i pe cel ce seam?n? spini ?i m?r?cini.

287. Vrei s?-l lipse?ti pe diavol de orice putere? Taie repede gândurile rele ?i, lipsit de aripi, el va fi o juc?rie, ca o mic? vrabie.

288. Vai de cel nep?s?tor ?i negrijuliu, buna mea sor?. C?ci în ziua ie?irii, vor cere de la el socoteal? pentru vremea pe care el a cheltuit-o r?u.

?tii care e sfâr?itul celui nep?s?tor; plângi dar, l?crimeaz?, îndurereaz?-te cu inima ?i folose?te totul ca s? te mântuie?ti mai repede, c?ci moartea va veni curând ?i nu va z?bovi.

289. Fericit este acela care ?i-a sp?lat toat? necur??ia pe care a adunat-o în via?a aceasta de?art? ?i care se va înf??i?a curat, înaintea Judec?torului Celui curat.

290. De c?p?tâi sunt dar cuvintele, sora mea; nu le trece cu vederea. Curând va trece greutatea jugului. Dar vai de tine de te vei dovedi rea în înfrico?ata zi a Judec??ii.

291. Pe Dumnezeu s?-L cinste?ti cu fapte, s?-L lauzi cu cuvântul, s?-L pomene?ti neîncetat cu inima, înva?? fapta bun? cu cuvântul, dar s-o propov?duie?ti cu fapta.

292. Din cele rele, r?u î?i faci ?ie lucrând necuratelor patimi, iar nu lui Dumnezeu. Str?in este de Dumnezeu acela care este preocupat de lucruri str?ine, de lucrurile lumii, fie ele mici sau mari, ar?toase sau near?toase.

293. Dup? cum vinul îl face puternic pe cel care-l bea ?i adeseori îl aduce într-o uitare de sine, tot astfel ?i aducerea aminte de Dumnezeu îl umple de bucurie pe acel care îl ?ine mereu în minte ?i, lep?dându-se de lume, îl face s? uite de tot ce este de?ert?ciune.

294. Cuget? numai la acele mânc?ruri care între?in trupul, iar nu la acelea care-l îndulcesc ?i-l îngra??, adic? pe?te, untdelemn, tot felul de mânc?ruri, c?ci ele, mai ales când stai de vorb? cu b?rba?ii, arunc? în curvie.

Iat? mânc?rurile cu care trebuie s? te hr?ne?ti: pâinea uscat? — ?i aceasta nu mult?, ap? — ?i aceasta cu m?sur?. P?rin?ii no?trii — sfin?ii — au mers pe aceast? cale spre Împ?r??ia Cerurilor. Dac? vei începe s?-?i l?rge?ti pântecele, nu vei sc?pa de r?zboiul curviei. Fericitul Ioan Sc?rarul astfel ne înva?? despre aceasta: cel ce-i face pântecelui pe plac ?i vrea s? sting? curvia, este asemenea aceluia care vrea s? sting? focul cu untdelemn.

295. Iubitor de osteneal? este ?i se recunoa?te, buna mea sor?, acela a c?rui minte ?i gând e întotdeauna cu Dumnezeu, cel care ?ezând întotdeauna cu aducerea aminte de Dumnezeu, face fapte bune ?i petrece cu trupul în lini?te.

296. Nu chipul b?rbatului monah s?-l ?ii minte, doamna mea, ci în?elepciunea lui sufleteasc?. Iar suflete?te, acela este în?elept, care iube?te lini?tea ?i rug?ciunea ?i t?cerea, care nu iube?te s? vad? fa?? de femeie ?i nu dore?te s? stea de vorb? cu ele. Acela?i lucru, doamna mea, trebuie aplicat ?i femeilor.

297. O mare nenorocire vine din auz ?i din limb?. C?ci Solomon zice: mai bine s? cazi din în?l?ime, decât din cauza limbii. Dar nu vei sc?pa de aceast? nenorocire, dac? nu vei iubi lini?tea cea bun?, t?cerea ?i rug?ciunea.

298. S? socote?ti c? ?i-e un bun prieten acela care î?i dore?te cinstea ?i care î?i conduce sufletul la mântuire, iar pe to?i ceilal?i nu-i primi deloc.

299. Vorbe?te cele de cuviin?? ?i de trebuin?? ?i nu vei auzi cele necuviincioase.

300. Mare ?i sl?vit lucru este prietenia cea duhovniceasc?. Iar de acela care vrea s?-?i piard? sufletul, fugi ca de însu?i diavolul. Crede-m? c? ast?zi cu greu se g?se?te cineva care s? doreasc? s? intre Cu tine într-o prietenie duhovniceasc?, în afar? de Prea Dulcele nostru Iisus Hristos, din cauza tinere?ii tale, care te robe?te. ?i apoi, ce nevoie ai, buna mea sor?, s? fii prieten? cu oamenii, care nu pot s?-?i ajute cu nimic în ceasul mor?ii sau în ziua Judec??ii? Las?-i pe to?i, ?i pe cei mici, ?i pe cei mari, ?i lipe?te-te de Prea Dulcele nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Care te poate ajuta în ceasul mor?ii ?i în ziua Judec??ii ?i, ceea ce-i mai. mult, s?-?i dea ?ie Împ?r??ia cea nesfâr?it?. ?i Apostolul Pavel spune: „Lumea e r?stignit? pentru mine ?i eu pentru lume”. Alege dar ceea ce e mai bine, ca una ce e?ti în?eleapt? ?i chibzuit?.

301. Noble?ea sufletului se arat? în afar? prin lini?tire. Ia seama dar ?i deosebe?te gândurile omene?ti.

302. Castitatea ?i blânde?ea, lini?tea ?i t?cerea ?i rug?ciunea min?ii în inim? fac din suflet un înger, înainte de moarte.

303. Cel ce se îngrije?te bine de el însu?i, de acela Se îngrije?te ?i Dumnezeu. Ce este mai m?re? decât s? te lipe?ti de Domnul, dar numai inima celui cast este casa lui Dumnezeu. Sile?te-te dar cu osârdie s?-L prime?ti pe Dumnezeu.

304.  Sufletul care râvne?te evlavia, dar nu d? aten?ie t?cerii, u?or se r?t?ce?te. ?i însu?i Hristos spune  cerceta?i Scripturile, c?ci în ele ve?i g?si calea mântuirii voastre.

305. Vei afla din lacrimile tale dac? te temi de Dumnezeu, dac? în vremea rug?ciunii plângi pentru p?cate. Prea sl?vit lucru pentru sufletul celui ce se lini?te?te este smerenia cu castitatea.

306.  Pomul din rai este sufletul celui ce se lini?te?te. Dac?-L iube?ti pe Hristos, p?ze?te-I poruncile ?i nu te abate niciodat? de la pomenirea Lui. Dac? vei îng?dui aceasta mult te vei c?i dar, cred, f?r? nici un folos.

307. Un prieten dup? Dumnezeu izvor??te miere ?i lapte din gura sa ?i cu cuvintele adev?rului conduce sufletul prietenului s?u spre mântuire. Dar un suflet nep?s?tor ?i iubitor de desfrânare nu va g?si un astfel de prieten.

308. Dac? te temi de Dumnezeu, f? toate lucrurile potrivit voii lui Dumnezeu. ?i-am scris multe îndrum?ri diferite, ?i-am zugr?vit sim??mintele ?i înclin?rile oamenilor buni ?i r?i ?i ?i-am ar?tat cât e de greu s?-i cuno?ti. Te rog a?adar, ia aminte la tine însu?i ?i ai grij? de sufletul t?u. Nu eu am un folos de aici, ci tu.

309. Cel smerit cu cugetul ?i iubitor de lucrul cel duhovnicesc, ?ezând în lini?te, cite?te dumnezeie?tile Scripturi ?i aplic? cu osteneal? ?i osârdie tot ce se g?se?te în ele trebuitor pentru mântuire.

310.  Cheam?-L pe Dumnezeu zi ?i noapte ca s?-?i deschid? ochii inimii ?i vei vedea folosul rug?ciunii ?i al citirii chibzuite.

311. Privegherea, rug?ciunea ?i r?bdarea necazurilor care vin asupra noastr? sunt arme care înmoaie inima; iar cel ce neglijeaz? aceste fapte bune, cel ce se dep?rteaz? de lini?te ?i r?t?ce?te de colo pân? colo, înghea?? ca în timpul unui ger puternic.

312. Sunt multe chipuri de rug?ciune, unul mai luminat decât altul ?i nici unul din ele nu r?mâne f?r? rod, numai dac? acea rug?ciune nu va fi rug?ciune, ci lucrare satanic?. Astfel un om, având de gând s? fac? r?u, s-a rugat mai întâi, dup? obiceiul s?u ?i — din iconomia lui Dumnezeu — neizbutind în inten?ia sa, I-a mul?umit dup? aceea lui Dumnezeu.

313. În ceasul unei calde aduceri aminte de Dumnezeu, înmul?e?te-?i rug?ciunea ca s? nu te uite Dumnezeu, atunci cânt tu îl ui?i pe El.

314. Scripturile citindu-le, roag?-L pe Dumnezeu ca s?-?i dea r?bdare s? te lini?te?ti, s? taci, s? te rogi, s? cite?ti.

315. Crezi în Hristos. Rabd? dar orice nedreptate pentru ca, în r?bdarea ta, s?-?i zideasc? El sufletul t?u. E mai bine s? rabzi oc?rile oamenilor, decât ispitele demonilor. Dar cel ce se lini?te?te, tace ?i se roag?, acela, cu darul lui Hristos, va birui amândou? ispitele, atât pe cele ce vin de la demoni, cât ?i pe cele ce vin de la oameni.

316. Orice bine cu iconomie vine de la Dumnezeu, dar binele fuge în chip tainic de la cei ce sunt nerecunosc?tori, nemul?umitori, trândavi ?i iubitori de vorb?.

317. S? fii curios de faptele tale rele, iar nu de faptele aproapelui ?i atunci demonii nu vor v?t?ma gândul t?u.

318. Nep?sarea risipe?te toate faptele bune, cele adunate dup? putere; iar milostenia, lini?tea ?i rug?ciunea îl în?elep?esc iar??i pe cel nep?s?tor.

319. S? nu spui c? po?i dobândi fapta bun? f?r? necazuri, fiindc? o astfel de fapt? nu este fapt? bun?. Tocmai de aceea ?i David se ruga, zicând: „În necazul meu m-ai risipit, ascult? rug?mintea mea”.

320.  S? nu zici: eu nu cunosc binele ?i de aceea nu sunt vinovat? pentru c? nu l-am f?cut. C?ci dac? cu osârdie vei face binele pe care îl ?tii, Dumnezeu î?i va descoperi ?i pe acela pe care nu-l ?tii.

321. Cunoa?te vr?jma?ul puterea legii ?i la început caut? numai consim?irea gândului. Apoi tulbur? gândurile din ce în ce mai mult ?i, înf??i?ând smintelile din afar?, atrage spre fapt?. Vegheaz? deci, ?i te roag?.

322.  Dumnezeu îl prime?te în rai pe cel ce poste?te, pe cel ce se lini?te?te ?i pe cel ce rabd?, iar pe cel ce m?nânc? f?r? grij?, pe cel ce vorbe?te în de?ert ?i pe cel ce se r?t?ce?te de colo pân? colo, îl leap?d? ca pe un nevrednic. Vezi dar, s? nu te gânde?ti si tu c? dac? te-ai lini?tit câteva zile, în toate celelalte po?i s? r?t?ce?ti în afar? de chilie încotro î?i va porunci diavolul.

323. Pe cât î?i st? în putere, buna mea doamn?, poste?te ?i lini?te?te-te. C?ci dup? fire, po?i s? poste?ti, a?a cum respiri. Dac? ai îns? o putere fireasc? s? poste?ti, întinde-te pu?in mai departe, ca s? te faci mo?tenitoarea Împ?r??iei Cerurilor.

324. „Nimeni, osta? fiind, nu se încurc? cu treburile vie?ii”. Cel ce vrea s? biruiasc? patimile fiind încurcat cu treburile vie?ii, se aseam?n? omului care vrea s? sting? focul cu paiele.

325.  Când auzi cuvintele Domnului: „De nu te vei lep?da de toate averea ta nu e?ti vrednic de Mine”, s? nu te gânde?ti c? e vorba numai de avere, ci ?i de toate lucrurile r?ut??ii.

326.  „Cel ce se nevoie?te se înfrâneaz? de toate”, spune Apostolul. Dar ce înseamn? s? te înfrânezi de toate ? Dumnezeu a hot?rât s? gust?m ceea ce m?nânc? ?i mirenii, dar cel ce se nevoie?te, adic? monahul, dac? va începe s? bea vin, s? m?nânce pe?te ?i alte mânc?ruri pl?cute, nu-?i mai poate p?stra castitatea, nu poate s? vie?uiasc? în lini?te ?i t?cere ?i ele aceea, cel ce dore?te s? se mântuiasc?, s? se înfrâneze de la toate, pentru ca, s?turându-se de toate, s? nu se fac? robul diavolului.

327.  Presupune c? exist? 12 patimi p?c?toase. Dar dac? tu vei iubi numai pe una din ele de bun?-voia ta, atunci se va împlini locul altora.

328. P?catul este un foc mistuitor. Dac? vei t?ia materia lui, el va disp?rea repede; dar dac? o vei ad?uga, atunci focul, în aceea?i m?sur?, se va aprinde din ce în ce mai tare.

329. Momeala patimii este cheia, mi?carea inimii (îndulcirea) este întoarcerea cheii, iar consim?irea deschide u?a inimii tuturor gândurilor necurate. Dar cei, încerca?i ?i chibzui?i ?tiu cum s? le taie pe cele dintâi, ca s? scape de toate cele din urm?. Ia aminte dar ?i încearc? ?i ?ine pe cele bune.

330. F?r? aducerea aminte de Dumnezeu ?i de moarte omul nu se poate mântui, chiar dac? ar cunoa?te el toat? în?elepciunea lumii. Petrece dar în aducerea aminte de Iisus cum te-am înv??at de atâtea ori. Dar nu uita c? f?r? lini?te ?i t?cere, nu po?i petrece în aducerea aminte de Iisus.

331. Nu asculta când se vorbe?te de p?catele altora, c?ci dac? î?i va pl?cea acest lucru ?i vei începe s? osânde?ti, vei c?dea singur? în cele mai grozave curse.

332.  S? petreci în lini?te ?i în ve?nica aducere aminte de Dumnezeu ?i ispitele nu vor fi prea grele pentru tine. Dar dac? nu vei petrece în aducerea aminte de Dumnezeu, atunci demonii te vor tulbura puternic ?i te vor r?ni cu ispitele.

333. Când mintea va ie?i din întunericul grijilor trupe?ti ?i tu vei petrece în lini?te, t?cere ?i rug?ciune, atunci vei vedea toate cursele viclene ale diavolului. Ia aminte dar la tine îns??i ?i preg?te?te-te de lupta cu vr?jma?ul.

334.  Tot ce este bun ?i r?u se începe de la mic ?i hr?nit zilnic cre?te ca un munte mare. Dar ascult?-m? pe mine, lini?te?te-te ?i taci.

335.  P?catul este o mreaj? cu multe împletituri. De te vei încurca numai cu o parte î?i vei pierde trupul ?i sufletul. Ia deci aminte la sufletul t?u, pe cât î?i st? în putere.

336. Dac? nu vom împlini deloc dorin?ele trupului, dup? Scriptur?, atunci curând va fugi diavolul de la noi. Pentru c? el nu vrea, de trei ori blestematul, ca noi s? ne încunun?m cu ispite.

337. Con?tiin?a ta va fi o carte fireasc? dac?, citind cu luare-aminte în lini?te, vom primi cuno?tin?a dumnezeiasc? prin cercare.

338. Cel ce dore?te s? înving? gândurile f?r? rug?ciune ?i r?bdare, î?i expune fa?a râsului, c?ci un astfel de om nu numai c? se îndulce?te cu ele, dar le ?i face.

339. Domnul este ascuns dup? u?a poruncilor ?i este repede g?sit de cei ce-L caut? printre ele. Poruncile Lui sunt: credin?a, dragostea de El, smerenia, înfrânarea, postul, lini?tea, t?cerea, neagoniseala, rug?ciunea, neâncetata aducere aminte de Dumnezeu. De vei bate in u?a lui Dumnezeu cu aceste fapte, curând î?i va deschide ?i ca pe o bun? mireasm? te va primi la Sine Prea Dulcele Iisus, spunându-?i: „În pu?ine ai fost credincioas?, intr? acum în bucuria Dmnului t?u”. Ia aminte cu chibzuin?? la cele scrise ?i p?streaz?-le cu grij?.

340. Cel frânt scap? de l?comia pântecelui ?i de iubirea de agoniseal?, cel lini?tit ur??te vorba mult?, cel cast se întoarce de la curvie ?i o ur??te. Dar cel ce nu se lini?te?te este vinovat de toate aceste patimi.

341. Cel ce dore?te s? treac? înot marea de gând, cea gândit?, cuget? smerit, rabd? îndelung, se lini?te?te, poste?te, privhegeaz?, tace – c?ci vremea e viclean? – cite?te, face îngenunchieri; cel ce se sile?te s? înoate f?r? aceste fapte bune, pe acea mare duhovniceasc?, se chinuie cu inima, dar nu poate s? o treac? înot, iar cel ce n-o trece înot, în ziua Judec??ii, se va  num?ra de partea demonilor.

342. E cu neputin?? ca mintea s? se lini?teasc? f?r? lini?te trupeasc?, a?a cum nici peretele din mijloc nimeni nu-l poate nimici f?r? t?cere ?i post.

343. Numai mintea unui suflet bun care se întinde dincolo de hotarele tuturor celor lume?ti, de?arte ?i în?el?toare ?i care se lini?te?te cu des?vâr?ire, poate s? se roage curat, c?ci atunci ea este strâmtorat? ?i înfrânt?. Iar „inima zdrobit? ?i smerit?, Dumnezeu nu o va urgisi“.

344. Rug?ciunea se nume?te fapt? bun? ?i este mama tuturor faptelor bune, c?ci na?te fapte bune prin unirea cu Hristos.

345. Faptele bune pe care le facem f?r? lini?te ?i f?r? sfin?ita rug?ciune, niciodat? nu pot veni la masura lor ?i s? aib? desavâr?rea ?i cur??ia necesar?.

346. Dac? din cauza n?v?lirii vicleanului diavol, vei c?dea în dezn?dejde ?i vei fi chinuit? de ea în chilie, s?-?i aduci aminte de ceasul mor?ii, de r?spunsul pe care-l vei da Dreptului Judec?tor ?i s? te rogi, apoi – cu darul lui Dmnezeu – curând te vei izb?vi de trând?vie.

347. Nici o fapt? bun? – singur? – nu-i poate ajuta omului în vremea necazului ?i în ceasul Judec??ii, c?ci fiecare din ele, singur?, are nevoie de alta. Astfel: lini?tea are nevoie de t?cere, t?cerea de rug?ciune, rug?ciunea de citire, citirea de post, postul de priveghere, privegherea de smerenie, smerenia de rug?ciune. Împlete?te acest lan? cu fapte bune,  ?i – cu darul lui Hristos – vei fi slobod? de toate ispitele diavolului ?i vei intra în Împ?r??ia lui Dumnezeu.

348. Mare virtute este cinstita lini?te cu r?bdare, cu rug?ciune ?i cu t?cere. Dac? le vei dobândi, buna mea sor?, vei dobândi har înaintea lui Dumnezeu ?i te vei s?l??lui cu sfintele femei, în vecii vecilor.

349. Sile?te-te pu?in în aceast? via?? ?i vei dobândi odihn? mare acolo ?i te vei bucura de bucurie mare.

350.  S?mân?a nu va cre?te f?r? p?mânt ?i ap? ?i omul nu va spori f?r? t?cere ?i lini?te, f?r? rug?ciune ?i în frânare.

351. Nimeni nu este atât de bun, de milostiv ?i de mult milosârd ca Dumnezeu, ?i cu toate acestea, Dumnezeu nu-l va milui pe acela care nu se va poc?i ?i nu va înceta s? p?c?tuiasc?.

352. Dup? cum focul nu poate s? ard? în ap?, tot astfel în omul care iube?te lini?tea, t?cerea ?i înfrânarea, nu va spori gândul cel necurat. Orice om iubitor de lini?te este iubitor de Dumnezeu ?i de osteneal?, iar osteneala de bun? voie este du?manul poftei, cu darul lui Hristos.

353.  Când va b?ga de seam? diavolul c? cel ce se lini?te?te s-a rugat cu osârdie ?i cu fierbin?eal?, atunci porne?te într-însul cea mai puternic? lupt? cu gândurile lui, ?i totu?i, cel de trei ori blestemat nu se apuc? s? nimiceasc? micile fapte bune cu atacuri mari.

354. Orice lucrare de fapte bune ?i orice fapt? bun? se men?ine ?i se hr?ne?te cu aducerea aminte de Dumnezeu ?i de moarte ?i curând, harul lui Hristos îl introduce pe cel lini?tit în Împ?r??ia lui Dumnezeu.

355. Fugi de ispite prin mijlocirea r?bd?rii ?i rug?ciunii, lini?tii ?i t?cerii, dar dac? vei voi s? scapi de ispite f?r? aceste ispite, atunci nu vei putea. Patimile î?i primesc puterea de la mâncare ?i b?utur?, de la privirea la fe?ele b?rb?te?ti ?i de la leg?turile cu ele.

356. Cel smerit ?i blând, cel lini?tit ?i t?cut este cel mai în?elept dintre în?elep?i, pentru c? a vrut s? poarte jugul lui Hristos de bun? voia lui ?i cu o bun? supunere l?untric?. El se va numi fiul lui Dumnezeu ?i va fi împreun? mo?tenitor cu Hristos.

357. R?d?cinile p?catelor sunt vorbirea cea mult?, l?comia pântecelui, slava de?art? ?i cele asemenea în general; faptele cele v?dite se dau pe fa?? prin mâini, picioare ?i gur?.

358. Când va vedea diavolul c? omul se ocup? de cele trupe?ti f?r? s? fie nevoie, atunci, mai întâi de toate, r?pe?te din mintea lui aducerea aminte de moarte ?i apoi face ce vrea dintr-însul.

359. S? nu fii cu dou? limbi — una s-o ai în gur? ?i pe alta în inim? —, c?ci pe un astfel de om îl ur??te Dumnezeu cel mai mult.

360. Cel ce nu înva?? poruncile ?i îndrum?rile scrise ?i nu prime?te sfaturile P?rin?ilor, va cunoa?te în ceasul mor?ii pe ce cale a mers.

361.  Când vei vedea c? doi oameni r?i au o dragoste reciproc? unul pentru altul, s? ?tii c? ei î?i ajut? unul altuia spre îndeplinirea dorin?elor lor ?i amândoi se vor duce în focul cel ve?nic.

362. Întotdeauna s? ?ii minte, buna mea Doamn?, acest cuvânt, c? to?i vor muri, iar toate celelalte v?zute ?i de?arte, vor r?mâne aici. ?i vai de sufletul lipit de lume. Ia aminte dar ?i ca una ce e?ti cliibzuit?, dep?rteaz?-te de de?ert?ciuni.

363. Nu îng?dui, buna mea sor?, ca înfrânarea s?-?i fie f?r? blânde?e ?i lini?tea f?r? post ?i t?cere. C?ci cel ce se înfrâneaz? de la mâncare ?i b?utur? ?i nu se înfrâneaz? de la leg?turile nefolositoare cu al?ii, în zadar poste?te ?i privegheaz?. Postul ?i toate faptele bune se înf?ptuiesc în r?bdarea lini?tii, t?cerii ?i rug?ciunii.

364.  Dumnezeu a spus prin proorocul Isaia: „Ace?ti oameni M? cinstesc cu buzele, dar inima lor este departe de Mine”. Ca s? nu cad? ?i asupra ta aceea?i învinuire, buna mea sor?, alung? din inima ta orice grij? lumeasc? ?i p??ind în lini?tea cea cinstit?, roag?-te cu inima curat? lui Dumnezeu.

365.  S? ne mir?m de prea în?eleapta cârmuire a lui Dumnezeu în întocmirea mântuirii noastre. El aduce întristare asupra sihastrului spre dezlegarea p?catelor ?i c?derilor lui, a?a cum un medic încercat d? cele mai arz?toare medicamente unui om grav bolnav, c?ci „triste?ea cea dup? Dumnezeu lucreaz? poc?in?a spre mântuire”. ?i proorocul Isaia spune de la fa?a lui Dumnezeu: „Când întorcându-te vei suspina, atunci te vei mântui” — ca ?i cum ar zice: dac? ai gre?it, lini?te?te-te ?i plângi. Nu exist? alt mijloc pentru dezlegare de p?cate în afar? de curmarea c?derilor în p?cate ?i de plânsul lini?tit înaintea lui Dumnezeu.

366. Lupt?-te, buna mea sor?, împotriva duhului întrist?rii, adic? împotriva demonului dezn?d?jdui?ii, c?ci el are multe metode ?i nu se lini?te?te pân? când nu va izbuti s?-i arunce pe om într-o stare de sl?bire. Triste?ea dup? Dumnezeu bucur? sufletul care se vede acum stând în voia lui Dumnezeu. Iar gândul care î?i spune: unde s? mai fugi? nu este poc?in??, este un gând diavolesc al c?rui scop este s? te abat? de la orice nevoin?? ?i fapt? bun?, adic? de la lini?te, de la t?cere, de la înfrânare ?i de la rug?ciune ?i s? te arunce în dezn?dejde, dup? care el face ce vrea cu tine. Pe cât? vreme triste?ea cea dup? Dumnezeu nu-l re?ine astfel pe lini?titor, ci îi spune: nu te teme, — scoal?-te ?i mergi c?tre Tat?l.

367.  Ce este întristarea dup? Dumnezeu ?i întristarea lumeasc? ? Întristarea cea dup? Dumnezeu se întâmpl? atunci când suntem nec?ji?i ?i frân?i pentru c? nici noi în?ine nu s?vâr?im fapte bune, fiind s?raci de ele iar pe al?ii îi vedem c? le dispre?uiesc, dup? cum e scris: necazul m-a cuprins din cauza p?c?to?ilor care dispre?uiesc legea Ta. Îns? întristarea cea lumeasc? se întâmpl? atunci când suferim ceva omenesc, de pild? când afl?m moartea prietenilor, sau ceva asem?n?tor.

368.  Cel ce curat n?d?jduie?te spre Dumnezeu ?i întotdeauna î?i aduce aminte de El ?i de moarte, înc? de aici gust? dulcea?a Împ?r??iei lui Dumnezeu, iar cel ce-i face trupului pe plac ?i îl mângâie cu mânc?rurile, cu b?utura ?i cu vorbele lume?ti, este str?in de acest dar, chiar de ar fi el corect în cele din afar?. S? ?tii c? un astfel de om nu va dobândi nici o fapt? bun? pentru c? nu iube?te pe mama tuturor virtu?ilor — adic? lini?tea ?i t?cerea, cu înfrânarea ?i cu rug?ciunea. ?tiind acest lucru, ia aminte la tine îns??i, buna mea sor?.

369. S? ne apropiem de Dumnezeu în fiecare ceas. rugându-ne Lui cu timp ?i f?r? timp. De altfel, nu e niciodat? f?r? de timp s? ne apropiem de Dumnezeu. Oare poate fi pomenit f?r? de vreme Numele sfânt al Prea Dulcelui Iisus ? ?i cel ce iube?te acest Nume sl?vit, poate s? nu se înve?e cândva cu numele Lui în inima sa ? Cum nu po?i tr?i f?r? s? respiri, tot astfel cel ce se lini?te?te nu se poate lini?ti, f?r? s? pomeneasc? sfântul Nume al Prea Dulcelui Iisus. C?ci nu este alt nume pentru care s? ne putem mântui!

370. Dumnezeu este f?r? de trup ?i nev?zut ?i de aceea îi putem pl?cea în chip netrupesc ?i nev?zut, cum spune proorocul David: „De-ai fi voit jertf?, ?i-a? fi dat, arderea de tot nu o vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu e duhul umilit, inima înfrânt? ?i smerit?, Dumnezeu nu o va urgisi”. Zdrobirea inimii se întâmpl? în minte ?i în cuget, iar mintea noastr? e f?r? de trup. Îndeletnice?te-te dar, buna mea Doamn?, în aceast? lucrare mare ?i sl?vit?, adic? s? pomene?ti în mintea ta ?i în sufletul t?u, numele lui Dumnezeu — în chip nev?zut ?i cu mintea, în aceasta const? adev?rata slujire lui Dumnezeu Celui nev?zut. ?i cele mai trupe?ti fapte bune primesc o putere, numai fiind sfin?ite de acest Nume dumnezeiesc. Lini?tea, postul, t?cerea, castitatea, înfrânarea ?i în general,; orice fapt? bun? prime?te o putere numai de la acest Nume. ?i tocmai aceasta este des?vâr?irea pe care o cere de la noi dumnezeiasca Scriptur? ! Ce-I vom aduce din cele vrednice lui Dumnezeu, Celui bogat, noi s?racii? Dar El spune: „Fiule, d?-Mi inima ta”. Adu banul faptei bune, dar dintr-o minte curat? ?i dintr-o inim? cald? ?i vei binepl?cea lui Dumnezeu. Cu astfel de jertfe putem binepl?cea lui Dumnezeu.

371. S? cuno?ti, buna mea Doamn?, c? Împ?r??ia lui Dumnezeu este înl?untrul nostru, cum spune Hristos Domnul, ?i ?ine minte c? mai ai pu?in ?i vei merge acolo unde sunt to?i cei din veacuri adormi?i — ?i acolo fiecare va primi dup? faptele sale: bune sau rele. De aceea dar, zice Domnul: „C?uta?i mai întâi Împ?r??ia lui Dumnezeu ?i dreptatea Lui ?i toate celelalte se vor ad?uga vou?”. Acolo este adev?rata via?? ?i moarte; pentru cei ce s?vâr?esc fapte bune ?i se lini?tesc în frica lui Dumnezeu — via??, iar pentru cei ce tr?iesc în desf?t?ri ?i în de?ert?ciuni lume?ti — moarte.

372. Dup? cum un copil mic, de neam vestit, pe care-l hr?ne?te o femeie oarecare, s?rac? ?i ne?tiut?, nu iube?te pe nimeni a?a ca pe hr?nitoarea lui, atâta timp cât e mic ?i nu-?i cunoa?te neamul s?u cel mare, dar când devine b?rbat ?i î?i cunoa?te neamul ?i cinstea ce i se cuvine, atunci uit? de doica sa, tot astfel iubitorii de lume iubesc lumea aceasta a?a ca micul copil pe hr?nitoarea sa, f?r? s?-?i cunoasc? neamul lor cel ceresc; dar omul chibzuit îl cunoa?te pe Tat?l s?u, adic? pe Dumnezeu, ?i l?sând toate cele p?mânte?ti ?i de?arte, îl iube?te numai pe El. Fii dar ?i tu una din cele chibzuite, cunoa?te-L pe Domnul Cel ce te-a zidit ?i numai de El s? te lipe?ti, pe El s?-L iube?ti ?i s?-L dore?ti ca s?-?i d?ruiasc? Împ?r??ia cea cereasc? !

Te rog, pentru Dumnezeu, ascult? cuvintele mele ?i s? nu te în?ele tinere?ea ta! Tu ?i-ai p?r?sit casa ?i agoniseala p?mânteasc?; lucreaz? întru fric? mântuirea ta ?i adun? o bog??ie nefurat? în veacul viitor. C?ci dac? vei ie?i din via?a aceasta de?art?, f?r? astfel de bog??ie, vai de tine! S? nu îng?duie Dumnezeu s? suferi una ca aceasta! Iar bog??ia lumii celeilalte este lini?tea, postul, înfrânarea, t?cerea, privegherea, aducerea aminte de Dumnezeu ?i de moarte, frica de judecat? ?i chinuri, smerenia, credin?a ?i dragostea cea des?vâr?it? pentru Dumnezeu. Pentru aceasta î?i ?i scriu adeseori despre aceste fapte bune pentru ca s? se întip?reasc? ele în memoria ta cu atât mai tare ?i tu s? te deprinzi s? le s?vâr?e?ti cu vrednicie.

373. Dup? cum un vân?tor, dorind s? prind? un leu sau un leopard sau un urs, întinde peste tot felurite curse pentru ca s?-l prind? mai lesne, tot astfel ?i diavolul întinde toate armele ?i mrejele p?catului pentru ca s?-i prind? pe cei ce râvnesc s?-?i mântuiasc? sufletul, îndeosebi, cursele necur??iei ?i ale desfrân?rii. Dac? monahul nu are toate faptele bune prescrise, îl robe?te f?r? osteneal? ?i face ce vrea cu el.

374. Fecioara ce nu-?i p?ze?te credincio?ia ?i patul b?rbatului s?u, î?i spurc? trupul s?u ?i î?i spurc? sufletul s?u, iar sufletul ce nu-?i p?ze?te f?g?duin?ele date lui Dumnezeu, î?i spurc? duhul s?u. Pentru acea fecioar?, urm?rile sunt: mustrarea, ura b?rbatului, b?t?ile ?i — ceea ce e mai dureros— divor?ul; iar pentru suflet — gândurile ?i spurc?ciunile, uitarea mor?ii, nes?turarea pântecelui, risipirea ochilor, somnul îndelungat, mul?imea gândurilor rele, robirea min?ii ?i inimii, ner?bdarea cinstitei lini?ti. ?i vai de un asemenea suflet, dac? el nu se va c?i curând, din toat? inima!

375.  Un mic fir de p?r tulbur? ochiul ?i o mic? grij? lumeasc? nimice?te lini?tea. C?ci lini?tea este nu numai lep?darea cugetelor rele ?i dorin?elor necurate, ci ?i lep?darea grijilor binecuvântate. Cel ce pentru Dumnezeu iube?te lini?tea, nu se îngrije?te nici chiar de trupul s?u.

376.  Cel ce dore?te s?-I înf??i?eze lui Dumnezeu mintea sa curat? ?i totu?i se ocup? de lucrurile lume?ti ?i de?arte, se aseam?n? aceluia care, legându-?i picioarele cu lan?uri, încearc? sa mearg? repede; lini?tea este nerisipit? slujire lui Dumnezeu ?i starea înaintea Lui cu fric? ?i cutremur, având împreun?-c?l?tori lini?tea ?i înfrânarea. ?i altfel nu te po?i lini?ti. Pomenirea lui Iisus s? se uneasc? cu r?suflarea ta ?i atunci vei afla folosul lini?tii. E o nenorocire pentru ascult?tor de-?i va face voia sa, iar pentru lini?titor e o nenorocire dac? el nu–?i aduce întotdeauna aminte de Dumnezeu, precum ?i dac? îi place s? r?t?ceasc? de colo pân? colo, sau s? primeasc? prieteni în chilia sa. Aceasta nu este treaba sihastrului, ci a mireanului.

377. Mama celui ce se lini?te?te este credin?a. Dup? cum cel ?inut în temni?? ?ade lini?tit, fiindu-i fric? de împ?rat, tot astfel ?i cel ce se lini?te?te în chilia sa trebuie s? aib? fric? de Dumnezeu, cugetând la faptul cum va ie?i el din trupul s?u, precum ?i la faptul dac? ?i-a ?ters aici toate faptele sale, dac? a s?vâr?it toate faptele bune, dac? ?i-a agonisit smerita cugetare, dac? ?i-a biruit curvia. Toate acestea, cel ce se lini?te?te trebuie s? le încerce în fiecare zi ?i ceas ?i s? aib? o mare fric?, ?ezând în chilia sa pentru ca, venind Domnul lui, s? nu-l g?seasc? nepreg?tit pentru împ?r??ie ?i s? nu-l dea focului cel ve?nic. Dac? sihastrul î?i va aduce aminte de toate acestea zi ?i noapte, atunci Dumnezeu Cel bogat în mil? îi va d?rui lacrimi dulci. De aici încolo îl va cerceta lini?tea ?i el nu va voi s? se uite nici la însu?i soarele cel vremelnic ?i nici la lumina zilei. Cel ce va cunoa?te acest lucru în sinea lui, petrece în lini?te de data aceasta, a?a cum vrea Dumnezeu.

378. Cel ce rabd? în lini?te, a murit înainte de mormânt, f?când din chilia lui un sicriu. Iar r?bdarea na?te n?dejdea ?i plânsul, iar cel ce este lipsit de acestea dou? este robul dezn?d?jduirii.

379. Citirea Scripturilor lumineaz? ?i adun? mintea, cari ele sunt cuvintele Sfântului Duh, iar cel ce le iube?te î?i izb?ve?te sufletul ele moarte, când cele citite le împline?te cu fapta.

380. Rug?ciunea este unirea cu Dumnezeu ?i cel ce o iube?te, curând se va face fiul lui Dumnezeu. Rug?ciunea este l?sarea p?catelor, izvorul lacrimilor, postul ispitelor, dragostea de necazuri, curmarea luptelor, lucrarea îngerilor, rug?ciunea ?i t?cerea este izvorul zdrobirii, pricina d?ruirilor, sporirea nev?zut?, hrana sufletului. Rug?ciunea ?i t?cerea este hrana tuturor celor f?r? de trup, bucuria cea viitoare. Rug?ciunea ?i t?cerea este luminarea min?ii, ar?tarea n?dejdii. Rug?ciunea ?i t?cerea este bog??ia monahilor, comoara celor lini?ti?i, nimicirea mâniei, oglinda sporirii. Rug?ciunea ?i t?cerea celui ce se lini?te?te pentru Domnul îl face ?i pe cel nep?s?tor un înger al lui Dumnezeu, un mo?tenitor al Împ?r??iei Cerurilor. De aceea ?i Hristos spune celor ce rabd? pentru El: veni?i la Mine to?i cei osteni?i ?i Eu v? voi odihni pre voi, lua?i jugul Meu asupra voastr? ?i ve?i dobândi odihn? sufletelor voastre ?i t?m?duire r?nilor voastre „c?ci jugul Meu e bun” ?i este leacul celor mai mari c?deri.

381.  Îmi aduc aminte, buna mea Doamn?, c? mi-ai spus odat?, venind de la un dreg?tor împ?r?tesc, c? nu i-ai putut spune nici un cuvânt, din cauza lacrimilor celor multe.. A?a, cu adev?rat, dac? vrei s?-I lucrezi curat lui Dumnezeu, roag?-te întotdeauna v?rsând lacrimi din rug?ciunea ta — ?i nu te vei osteni mult ca s? intri în Împ?r??ia cea Cereasc?; s? nu ui?i nici de mine, ca s? te rogi Domnului.

382. În rug?ciunea ta, nu vorbi multe, în afar? de: Dumnezeule, milostiv fii mie, p?c?toasei! C?ci vame?ul s-a mântuit numai spunând acest cuvânt ?i pe tâlhar l-a mântuit numai cuvântul credin?ei.

383. Dac? întotdeauna te vei îndeletnici ca mintea ta s? nu se dep?rteze de tine, atunci repede vei veni întru sfin?ire, dar dac? o vei l?sa s? se împr??tie încolo ?i încoace, atunci niciodat? nu vei spori.

384.  Dac? vrei s? te rogi cu adev?rat, s? iube?ti în rug?ciunea ta metaniile ?i citirea.

385.  Dac? vrei s?-I lucrezi curat lui Dumnezeu, iube?te lini?tea — mama faptelor bune — t?cerea ?i înfrânarea; dup? cum diadema împ?r?teasc? nu este alc?tuit? numai dintr-o singur? piatr? ?i dintr-un singur m?rg?ritar, tot astfel ?i lini?tea nu se compune numai dintr-o singur? fapt? bun?, ci din toate, ?i dac? din pricina sl?birii vei neglija o singur? fapt? bun?, atunci le vei pierde pe toate.

Alearg?, buna mea sor?, în lucrarea cinstitei lini?ti, ca s? mo?tene?ti via?a ve?nic?! Dar dac? din cauza vreunei griji lume?ti sau din pricina vreunui lucru de?art vei petrece în afar? de chilie, atunci era mai bine s? nu te fi n?scut. Dac? nu te vei osteni aici, atunci cu ce te vei îndrept??i în ceasul ie?irii tale ? Atunci nu-?i va mai ajuta nici tata, nici mama, nici sora, într-un cuvânt, pe nimeni, c?ci fiecare va da socoteal?, de el însu?i, precum ?i tu. De aceea nevoie?te-te, cu toat? osârdia si cu toat? puterea ca s? p?strezi lini?tea ?i s? stai neab?tut? la rug?ciune, în tainica înv???tur? a Domnului.

386. Mare este omul care, r?bdând în lini?te ?i t?cere, în aducerea aminte de Dumnezeu ?i de moarte, ?ade în chilia sa cu rug?ciune ?i citire, cu post ?i cu multe metanii. De la un astfel de om, niciodat? nu Se îndep?rteaz? Dumnezeu. Când vei pune toate faptele vie?ii monahale pe un taler al cumpenei, iar t?cerea pe altul, vei vedea c? t?cerea va atârna mai greu. Dar t?cerea nimeni n-o poate dobândi, dac? nu va tr?i în binecuvântata lini?te.

387. Cât de mult î?i va lumina frumuse?ea ta castitatea, unit? cu culcarea pe jos ?i cu osteneala postului, care izgone?te somnul prin p?timirea cea rea a trupului ?i prin sete! Lini?tea ?i privegherea, cu citirea ?i cu metaniile, nu vor întârzia s?-?i agoniseasc? bun?t??ile veacului viitor, dac? le vei trece cu osârdie ?i r?bdare, înva??-le întotdeauna în psalmi, cite?te mai des ?i scrisoarea mea, adic? aceast? carte, c?ci ea este lumina sufletului t?u ?i înt?rirea min?ii tale. ?i dac? vei p?zi tot ce scrie în ea, curând va str?luci lumina lui Dumnezeu în sufletul t?u.

388. Ferice de sufletul — spune sl?vitul Isaia — care din tinere?e ?i-a primit templul s?u ?i a îndr?git t?cerea ?i lini?tea. Un astfel de suflet nu se va ?terge din cartea celor vii.

389.  Nimeni s? nu se în?ele pe sine cu cuvinte nechibzuite, zicând c? de?i este p?c?tos, totu?i este cre?tin ?i nu va c?dea în focul cel ve?nic în care vor fi arunca?i cei f?r? de lege ?i iudeii, crezând c? numai numele simplu de cre?tin îi va ajuta, cu toate c? el a înc?lcat poruncile.

Ascult?, suflet s?rman, ce spune Domnul prin proorocul Isaia: alunga?i vor fi nelegiui?ii, dimpreun? cu cei f?r? de lege. Dar este oare cineva printre oameni, care ar putea s? vorbeasc? împotriva lui Dumnezeu ?

390.  Fericit este omul care ?i-a lep?dat toat? n?dejdea, cea lumeasc? ?i care ?i-a pus toat? n?dejdea numai în Dumnezeu. Blestemat este omul care n?d?jduie?te spre om ?i binecuvântat este cel ce n?d?jduie?te spre Dumnezeu! C?ci — vorbe?te acela?i prooroc — poc?i?i-v?, oamenilor! C?ci aproape este ziua Domnului cea mare, amar? ?i crud? este ziua aceea ?i este plin? de necazuri. Vai de cel ce nu s-a poc?it în ziua Domnului, adic? în ziua Judec??ii! Oare dac? un om, fugind de frica unui leu, ar da peste un urs, apoi, ca s? scape din ghearele ursului ar s?ri într-o cas? unde, întinzându-?i mâinile pe perete, l-ar mu?ca un ?arpe, nu ar fi întunecat? ?i amar? acea zi pentru el ? Astfel îi va fi p?c?tosului ?i ziua cea mare a Judec??ii! De aceea, în toat? cartea aceasta, te îndemn s? faci fapte bune cât mai ai vreme ?i cât înc? nu ?i-a venit moartea, ca s? nu te lipse?ti de Împ?r??ia Cerurilor, împreun? cu nelegiui?ii, cu iudeii ?i cu demonii.

391. În toat? cartea aceasta, te îndemn s? petreci în lini?te ?i în t?cere, în înfrânare ?i în înv???tura dumnezeie?tilor Scripturi, precum ?i s? te înfrânezi de la vin. Desigur c? tu ai auzit de sl?vitul Timotei care, în ciuda sl?biciunilor sale ?i în ciuda tuturor ostenelilor sale, nu a luat vinul de la gur?, pân? ce nu i-a poruncit acest lucru înv???torul s?u. Ce îndrept??ire vei afla tu în fa?a lui Dumnezeu dac?, dup? ce ?i-am spus o dat? ?i de dou? ori s? nu bei vin, tu nu m? vei asculta, spre v?t?marea sufletului t?u? Crede-m?, c? eu nu m? îngrijesc de nimic altceva decât numai s? te pov??uiesc în poruncile ?i îndrum?rile dumnezeie?ti. Prin urmare, de m? vei asculta cu frica lui Dumnezeu, Domnul î?i va da o bun? sporire ?i va îndrepta pa?ii t?i, dar dac? vei dispre?ul s?r?cia mea ?i vei nesocoti cuvintele ce mi le-a dat Dumnezeu ?i ?i le-am scris spre înv???tur?, Domnul cerându-?i-le va cere pentru mine, de altfel numai aici, în lumea aceasta, pentru ca ?i al?ii, v?zând acest lucru, s? se în?elep?easc? m?car câtu?i de pu?in. Vinul le este dat oamenilor spre bucurie c?ci, se spune, vinul vesele?te inima omului. Dar tu ai ie?it din casa ta nu ca s? te bucuri ?i s? te vesele?ti, ci ca s? ai necazuri ?i strâmtor?ri, s? te lini?te?ti, ?i s? taci, ?i s? poste?ti, ?i s? p?time?ti orice r?u.

În?elege puterea cuvintelor mele m?car din faptul c? în lume, aceia se îmbrac? în haine luminoase ?i frumoase, ca unii ce se bucur? ?i se veselesc, iar cine e cuprins de întristare din pricin? c? i-a murit vreo rud? sau din alt? cauz?, acela se îmbrac? peste tot în negru. De aceea, m?car îmbr?c?mintea ta cea neagr? s? te încredin?eze c? nu e?ti chemata s? te învesele?ti, ci s? ai necazuri ?i tot felul de rele p?timiri, î?i st? în fa?? o lupt? mare ?i înfrico?at?, c?ci lupta noastr? nu este împotriva oamenilor, de care ne putem feri pe toate c?ile, ci împotriva încep?toriilor ?i st?pânitorilor lumii ?i veacului acestuia, adic? a demonilor. Iar tu vrei s? bei vin, s? m?nânci cu untdelemn ?i, pe deasupra, felurite mânc?ri. Oare n-ai auzit tu de sfintele noastre mame, cum de se mul?umeau toat? via?a cu pâine ?i ap?? Iar tu, trecând cu vederea pravila lor, vrei s? te l?come?ti?

392. O, cât de dulci sunt alunec?rile spre patimi, dulcea mea sor?! Unii mai taie adesea patimile ?i dup? ce se îndep?rteaz? de ele, cap?t? o pace oarecare ?i se bucur? din pricina lini?tirilor, dac? nu vor s? lase amintirile p?tima?e. De aceea, ei cad chiar nevrând, c?ci stau aproape de patimi. Cel ce iube?te alunec?rile ce duc spre patimi, cade sub st?pânirea lor, împotriva voin?ei. Cel ce-?i ur??te p?catele se las? de ele ?i m?rturisindu-le, cu hot?rârea s? nu le mai s?vâr?easc?, cap?t? iertarea. Nu se poate s? te la?i de o deprindere p?c?toas?, de nu o vei arde întâi cu ura fa?? de ea.

Dac? omul nu va înl?tura p?catul, nu va cunoa?te de cât? ru?ine este plin ?i ce ru?ine îi vine de la el.

394. Fericit este acela care s-a îndep?rtat de întunericul acestui veac ?i ia aminte de sine, c?ci ochiul care se învârte?te în lume nu poate deosebi binele de r?u.

395. Nu-?i fie team?, buna mea sor?, de osteneala lini?tirii, c?ci ea este u?oar?. Dumnezeu opune diavolului, f?r? fric? ?i f?r? sfial?, pe cei ce vor s? umble întru poruncile Lui ?i îi însufle?e?te spunând: începe s? lup?i cu diavolul ?i Eu te voi ajuta. Dar dac? nu vei muri nici pentru Hristos, vei muri acolo ?i vei fi aruncat în foc împreun? cu diavolul, ceea ce îl rog pe Dumnezeu Cel viu s? nu ?i se întâmple. Prin urmare, pune un început ?i Dumnezeu, Care vede osârdia ta, î?i va da ?i puterea. Numai c? s? ?tii c? diavolul nu poate s? se apropie de om sau s?-l arunce în ispite, dac? el însu?i nu va c?dea în nep?sare ?i va începe s? r?t?ceasc? în afar? de locul s?u cel lini?tit, de nu se va întinde, de nu va începe s? fie lacom cu pântecele ?i s? vorbeasc? multe. Atunci, Dumnezeu îi îng?duie diavolului ?i el începe s?-l ispiteasc?. Iar pe acela care cu r?bdare petrece lini?tea cea de Dumnezeu p?zit?, Domnul îl p?ze?te ca pe lumina ochilor. A?adar, ce folos vei avea s? te îngrije?ti ?i s? r?t?ce?ti în afara lini?tii unde diavolul, g?sindu-te f?r? acoper?mântul lui Dumnezeu, va începe s? te semene ca pe grâu ? Dar dac? vei petrece cu r?bdare ?i cu lini?te, atunci el, de trei ori blestematul, nu va îndr?zni s? se apropie ele tine.

396.  Cel ce dore?te binele sufletului s?u, acela caut? s? p?streze cu orice chip cur??ia ?i noble?ea lui, iar grija de trup o m?rgine?te numai la strictul necesar, dup? cuvântul Apostolului: „Având ce mânca ?i cu ce ne îmbr?ca, cu acestea s? fim mul?umi?i”. De aceea, buna mea sor?, nu-?i mângâia trupul cu somnul ?i cu mânc?rurile cele felurite, cu b?ile ?i cu a?ternuturile cele moi, având întotdeauna în gura ta urm?torul cuvânt: ce folos voi avea de sângele meu, când toate ale trupului meu vor merge spre putrezire?

397.  Dup? cum apa este vr?jma?a focului, tot astfel necump?tarea nu numai în vin, ci ?i în ap?, este vr?jma?a castit??ii.

398. Trebuie s? ne îndep?rt?m cu orice chip de cele ce pot tulbura sufletul, iar sufletul este tulburat de vin, de untdelemn, de mâncare mult?, de vorbe de?arte, îns? mai mult decât orice, pe femei le v?t?ma privirea la fe?ele b?rba?ilor, iar pe b?rba?i, la fe?ele femeilor. Toate acestea tulbur? puternic sufletul celui ce se lini?te?te, fie c? e femeie sau b?rbat.

399. Dac? vrei, buna mea Doamn?, s? tr?ie?ti cu evlavie ?i s?-?i dobânde?ti odihna din partea gândurilor rele, în lumea aceasta, iar în veacul cel viitor, un liman de bun? lini?te, f? ceea ce î?i voi spune ?i te vei mântui. Temelia tuturor faptelor bune este s? stai într-un singur loc, în lini?te ?i în t?cere, s? m?nânci o dat? în zi pâine ?i ap?, iar fiertur? numai sâmb?ta ?i duminica, tot numai o dat?-n zi, ?i s? fugi ele saturare, c?ci saturarea este r?d?cina curvi-ei. Saturarea este mreaja gândurilor, iar somnul aduce n?lucirile. Dulcea?a a?â?? gâtlejul ?i înmul?e?te viermii în mormântul pântecelui, adic? mi?c?rile desfrânate.

400. Dup? cum am aflat din cercare ?i de la în?elep?ii P?rin?i, pofta este una, dar e asemenea apei care, ie?ind dintr-un izvor, curge prin diferite râule?e, se amestec? la iubitorii de pl?ceri prin fiecare din sim?urile noastre. Iar sim?urile sunt: ochii, urechile, limba, pip?itul, adic? vârfurile degetelor ?i mirosul — adic? nasul. Prin fiecare din aceste cinci sim?uri poate fi r?nit s?rmanul om cu pofta. De pild? prin ochi, cum ne înva?? Prea Dulcele Iisus: „cel ce se uit? la femeie…” ?i celelalte. De altfel, acest cuvânt nu-i spus numai pentru b?rbat, ci ?i pentru femeia care se uit? la b?rbat, iar cea care prime?te gândul de curvie, s?vâr?e?te ?i ea curvie în inima ei. ?i ce folos ai s? aduci lupta asupra ta? Dac? vrei s? te mântuie?ti, ?ezi lini?tit? în chilia ta, nev?zând nimic din cele ce smintesc, ?i nu vei s?vâr?i desfrânare în inima ta ?i nu vei osândi pe nimeni. Lini?tea îl p?ze?te pe monah de toate patimile, cu darul lui Hristos.

401.  Lini?tea ?i t?cerea sunt prietenele lacrimilor, lucr?toarele aducerii aminte de moarte, zugr?vitoarele chinurilor ve?nice, iscoditoarele judec??ii, slujitoarele pomenirii lui Dumnezeu, vasele sporirii nev?zute.

Cel ce cu adev?rat ?i-a cunoscut p?catele sale, î?i înfrâneaz? limba, iar cel ce vorbe?te mult, înc? nu s-a cunoscut pe sine însu?i. Prietenul t?cerii ?i lini?tii se apropie de Dumnezeu ?i vorbind cu El, se lumineaz? de lumina Lui.

402.  T?cerea lui Hristos ?i rostirea Lui t?cut? ce ocolea slava de?art? l-a ru?inat pe Pilat. Petru, spunând un cuvânt, „a plâns amar”, nu ?i-a adus aminte de cuvântul proorocului: „zis-am: p?zi-voi c?ile mele, ca s? nu gre?esc cu limba mea” ?i nici de cuvântul altcuiva: e mai bine s? cazi din în?l?ime, decât cu limba.

403. Cel ce se îngrije?te de ie?irea sufletului s?u ?i plânge întotdeauna pentru p?catele sale, nu are nici o pl?cere s? stea de vorb? cu cineva, nici chiar cu un copil mic, c?ci tot p?catul vine de la limb? ?i cel ce iube?te cu adev?rat pe Dumnezeu, ur??te vorbirile cu oamenii.

404. Cel ce iube?te lini?tea cea binecuvântat? î?i închide cu des?vâr?ire gura, iar cel ce se vesele?te cu oamenii ?i iube?te vorbirile cu ei, se lipse?te de bucuria cereasc?. Cel ce ur??te lumea ?i toate de?ert?ciunile lume?ti, iube?te lini?tea ?î, prin lini?te, se face prietenul lui Dumnezeu. Dup? cum fumul alung? albinele, a?a vorbirea cu oamenii alung? lini?tea ?i aducerea aminte de Dumnezeu.

405. Cel ce iube?te castitatea ?i p?ze?te lini?tea, cu cinstita t?cere se va face fiul lui Dumnezeu Celui Prea Înalt. Dar ca s? p?strezi o curat? castitate e cu neputin??, f?r? lini?te ?i t?cere. Tocmai de aceea, Dumnezeu, în chip deosebit prive?te spre cel lini?tit, t?cut ?i smerit.

406. S? adormi întotdeauna cu aducerea aminte de moarte ?i cu înv???tura lui Hristos, c?ci nu exist? o arm? ?i un ajutor mai puternic ca acela care se d? omului prin aceste dou? lucruri. Dar aceste dou? mari ?i sl?vite lucr?ri nu se pot ?ine altfel decât în lini?te, cu t?cere ?i citire.

407. Cel ce ?i-a biruit trupul, adic? cel ce n-a c?zut în curvie, ?i-a biruit firea, iar cel ce ?i-a biruit firea, s-a ridicat, desigur, mai presus de fire, iar cel ce a devenit astfel tr?ie?te ca un înger în veacul acesta.

408. Cel ce ?i-a frânt inima se leap?d? de sine, dar cum s?-?i frâng? inima omul care n-a lep?dat ?i n-a urât orice dorin?? rea ?

409. Privegherea ?i înfrânarea cu lini?te cur??? mintea de gândurile rele, iar somnul cel mult îndep?rteaz? sufletul de Dumnezeu ?i-l coboar? în pr?pastia mor?ii.

410. Privegherea cu lini?te curm? înfocarea, iar cel ce le neglijeaz? întâmpin? visuri pline de sminteal?.

411. Ochii plân?i sunt un acoper?mânt al inimii, o plas? a gândurilor, o înfrico?are a n?lucirilor.

412. Monahul veghetor este un vân?tor de gânduri: rugându-se în lini?tea de noapte, el le alung?.

413. Monahul iubitor de Dumnezeu se bucur? de priveghere, iar cel nep?s?tor fuge de ea ca de foc. Pe primul îl acoper? Dumnezeu, iar pe cel de-al doilea îl siluie?te diavolul.

414. Exist? oameni nenoroci?i care, din lenevirea lor, nu vor pentru nimic în lume s? înceap? cinstita lini?te ?i faptele bune, ci vor s? se mântuiasc? f?r? de osteneal?, ceea ce e cu neputin??. Dumnezeu f?g?duie?te Împ?r??ia iar cei nep?s?tori nu-L ascult?. Diavolul îi arunc? în iad ?i pe el îl iubesc. Ce este mai pierz?tor decât aceast? nebunie?

415. Fii st?pân? inimii tale ?i ?ezând în lini?te, cu smerenie, în chilia ta, vei zice râsului: du-te, ?i se va duce ?i plânsului celui dulce: vino, ?i va veni.

416.  Nimic nu-i ajut? sufletului în ceasul ie?irii sale mai mult ca lini?tea, t?cerea ?i aducerea aminte de Dumnezeu.

417.  În vremea ie?irii tale, îngerii lui Dumnezeu, împreun? cu p?zitorul t?u, vor ar?ta toate faptele tale cele bune, posturile, privegherea, lini?tea, t?cerea, minunata rug?ciune cea neîncetat?, desele metanii ?i chiar îns??i rogojina ta roas? de mul?imea metaniilor, ca m?rturie împotriva demonilor. ?i sufletul t?u v?zând acestea, se va bucura atunci, dac? vei împlini cu osârdie tot ce te-am înv??at în cartea aceasta. Pe de alt? parte, ?i demonii vor ar?ta dac? uneori te-ai trând?vit, sau n-ai postit sau n-ai privegheat sau nu te-ai lini?tit sau, r?t?cind încolo ?i încoace, i-ai smintit pe b?rba?i sau singur? te-ai smintit de ei. Toate acestea, demonii cei r?i le vor ar?ta în vremea ie?irii tale, pe zapis cu ziua ?i ceasul — ?i fa?a pe care ai smintit-o sau de care te-ai smintit. Dac? tu cu adev?rat te vei poc?i de toate acestea ?i celelalte si cealalt? vreme o vei petrece în lini?te ?i t?cere, atunci vor birui ai no?tri, cu darul lui Hristos, adic? îngerii cu p?zitorul t?u. Atunci, îngerii cei purt?tori de lumin? te vor lua ?i vor merge cu tine la ceruri. Dar dac? va precump?ni partea cea potrivnic? — ceea ce m? rog s? nu ?i se întâmple! — atunci nu mai ?tiu ce s? zic.

Tocmai de aceea, peste tot, în aceast? carte, te-am îndemnat ca s? petreci în lini?te ?i ca s? te îndep?rtezi de leg?tura cu b?rba?ii. Dac? m? vei asculta, atunci îmi vei aduce în ceasul acela o mare mul?umire, iar dac? nu m? vei .asculta, atunci s? ?tii c? tu singur?, cu propria ta voin??, te-ai dat în mâinile vr?jma?ilor. Dac? te temi de Dumnezeu, îngrije?te-te de sufletul t?u, c?ci nu e?ti un copil ?i nu e?ti nechibzuit, ci ?tii ce este bine ?i ce este r?u, ce este spre mântuire ?i ce este spre pierzare. Nu ?tii când va veni moartea, ast?zi sau mâine, în miezul nop?ii sau la miaz?zi. De aceea ia aminte la cele ce ?i-am scris.

418. Am depus trud? ?i grij? ca s? aduc de peste tot dumnezeie?tile m?rturii ?i ca s?-?i ar?t adev?rata cale a virtu?ii ?i a mântuirii, ca s? nu-?i ?opteasc? gândul, sau mai bine zis diavolul: eu n-am ?tiut, de aceea am r?t?cit.

419. Adeseori m-ai silit s?-?i alc?tuiesc o scrisoare de aducere aminte pentru ca, având-o întotdeauna lâng? tine ?i citind-o, s?-?i po?i înc?lzi râvna ?i s?-?i alungi nep?sarea. ?i iat? c? eu am împlinit porunca binecuvântatului t?u suflet. ?tiind c? gândul t?u într-adev?r a îndr?git cinstita lini?te, mama tuturor faptelor bune, ?i c? ?i-ai dat sufletul ca s? alergi pe calea lini?tii, eu am adunat tot ce am auzit de la Sfin?ii no?tri P?rin?i ?i înv???tori ai lucr?rii unei vie?i lini?tite ?i m-am îndemnat s? ?i le vestesc exact ?i adev?rat.

420. ?i iat?, buna mea sor?, tu ai cunoscut bine acum ce lucrare este mântuitoare pentru sufletul t?u. Cum odinioar? te înv??am prin viu grai, tot astfel ?i acum, ca ?i cum a? petrece zi ?i noapte cu tine, ?i-am descris toat? fapta cea bun? în cartea de fa??, îndeosebi prea cinstita lini?te ?i t?cere ?i te rog, prea doritul meu copil întru Domnul, nevoie?te-te în aceste pu?ine zile ca s? dai un ajutor sufletului t?u. Eu, dup? cum prea bine ?tii, n-am nevoie de osteneala ta, ci î?i doresc mântuirea.

Te rog, nu pogorî sufletul meu de viu în iad, când voi auzi ceva necuviincios despre tine. C?ci cel ce nu petrece în lini?te, este necuviincios ?i de?ert — nu cunoa?te pieirea sufletului s?u ?i chiar dac? o cunoa?te, nu vrea s-o îndrepte.

Eu m-am silit s?-?i ar?t cu orice chip în aceast? carte ?i cele bune ?i cele rele, ca s? nu ai r?spuns înaintea Domnului nici în cele bune, nici în cele rele.

Domnul nostru Iisus Hristos astfel vorbe?te despre iudei: „De-a? fi venit ?i nu le-a? fi vorbit, p?cat n-ar avea, iar acum, nu au nici o dezvinov??ire pentru p?catul lor”.

A?a, buna mea sor?, dac? eu nu ?i-as fi ar?tat toat? calea mântuirii, ai fi putut r?spunde: eu n-am ?tiut toate acestea; dar acum tu nu po?i s? te dezvinov??e?ti în nici un fel.

De aceea, pe cât î?i st? în putin??, închide-te cu trupul ?i cu sufletul t?u, ?i, vei dobândi har înaintea fe?ei Domnului.
Amin!

Note

1. Tâlcuire la Psalmul I, în J.P. Migne, Patrologiae cursus completiis. Patres graeci (P.GV), Paris, 1857, tom XXIX, col. 216 D.

2. Cf. D.G. Tsami, Meterikon, I, Thessalonike, 1990, p. 122.
3. P.G., tom XXVIII, col. 25l-282.
4. P,G., tom CL, col. 1043-l088.
5. Patericul, trad. rom., Râmnicul Vâlcea, 1930, p. 228. Irenee Hausherr, Le Meterikon de l’abbe Isa’ie, „Orientalia Christiana Periodica”,  12,  1946, p. 286-301  (reluat în culegerea aceluia?i Etudes de spiritualite orientale, Roma, 1969, clup? care cit?m) men?ioneaz? r?spunsul maicii Sarra într-o form? ?i mai categoric?: „Zicea anima Sarra fra?ilor: «Eu sunt b?rbat; voi sunte?i femei!»” („Orientalia Christiana Analecta”, 183, p. 103, nota 5).
6. Anclre Grabar, L’iconoclasme. Dossier archeologique, 7eme ed., Paris, 1984, p. 213-
7.  Patericul, traci. rom. cit., p. 43-‘
8.  Voi HI, Roman, 1984-l988, passim.
9. Teodora Anghelina, fiica cea mai mic? a împ?ratului bizantin Isaac al II-lea Anghelos (1185-l195 ?i 1203-l204), detaliu biografic care a permis ?i datarea c?r?ii la pragul dintre secolele al XH-lea ?i al XIII-lea.
10.   Confundat, o vreme, cu avva Isaia din pustia schetic?, cel clin Pateric (sec. al IV-lea) ?i cu Isaia din Gaza (pustnicul s?vâr?it în 491, ale c?rui înv???turi sunt cuprinse în Filocalia, traci. D. St?niloae, ed. a Il-a, voi. I, Sibiu, 1947, p..39l-401).
11.   Carte aparent foarte rar?, nici un autor din cei aminti?i mai departe n-au g?sit-o în biblioteci apusene, nici noi în Grecia.
221
12. Edi?ie retip?rit?, cu adaosuri, în 1899 ?i 1908. .13. Cf. I. Hausherr, loc. cit., p. 106.
14.  Une compilation spirituelle du XlIIe siecle. .,Le livre II de l’abbe Isaie”, în „Echos d’Orient”, 38; 1939, p. 72-90.
15.  V. supra, nota 5.
–   16. I. Hausherr. loc. cit., p. 111.
17.  Ibicl, p. 105-
18.  I. Hausherr, Note sur l’inventeur de la methode hesychaste, în „Onentalia Christiana Periodica”, 20, 1930, p. 180, nota 1.
19.  T. Gouillarcl, art. cit., p. 89-
20.  Ibicl., p. 83.
21.  Ibicl., p. 84.
22.  Ibicl.
23.  P.B. Paschou, Neon Meterikon. Agnosta kai anekdota paterika kai asketika keimena peri timion kai hagion Gynaikon, Atena, 1990. La p. 14, nota 17, autorul d? lista manuscriselor grece?ti cunoscute azi, în num?r de ?ase, clin secolele XIV-XVIII, p?strate în biblioteci de la Muntele Athos, M?n?stirea Sf. lo.an Teologul din Lesbos, St. Petersburg ?i Paris.
24.  D.G. Tsami, Meterikon., Diegeseis kai bioi ton hagion meteron ?es ere/nou, asketrion kai gynaikon ?es orthodoxou Ekklesias, torn I-III, Thessalonike, 1990-l992.
25. Virgil Cândea,  O scriere fiiocalic? uitat?: Matericul Avvei Isaia în traducere româneasc?, în Pr. prof. dr. Mircea P?curariu ?i diac. asist. loan I. Ic? jr. (red.), Persoan? ?i comuniune. Prinos de cinstire P?rintelui Profesor Academician Dumitru St?niloae la. împlinirea vârstei de 90 de ani, Sibiu, 1993, p. 223-229.
26. Fragmente române?ti din Materic care dovedesc r?spândirea c?r?ii la noi se afl? îns? în manuscrise de la Biblioteca Academiei Române, ca ms. rom. 4618, f. 132 si 4722, f. 6l – 79.

Topics: Despre ascultare, Despre credinta, Despre curatie, Despre cuvinte desarte, Despre dragoste, Despre gandul bun, Despre infranare, Despre inselari, Despre judecare, Despre lepadarea de sine, Despre liniste, Despre lipsa de grija, Despre post, Despre propria voie, Despre rabdare, Despre rugaciune, Despre simplitate, Despre smerenie, Despre tacere | Comentariile sunt închise pentru Pov??uirile duhovnice?ti

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet