Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

P?rintele Gheorghe pustnicul

By pateric | iulie 10, 2006

P?rintele Gheorghe s-a n?scut în Sikia din Sithonia(denumirea celei de a doua peninsule care se invecineaza cu Sfantul Munte) în jurul anului 1922. Numele lui de mirean era Ioan. Gheorghe a fost numit când a luat schima îngereasc? ?i a ren?scut duhovnice?te în peninsula vecin? a Athonului, Gr?dina Maicii Domnului.

P?rintele tr?ia ca un adev?rat vultur ceresc în Sfântul Munte, sub cupola cereasc? a lui Dumnezeu, pentru c? nu avea colib?, precum aveau ceilal?i p?rin?i.

A?adar, izb?vit fiind de de?ert?ciune, încununat cu virtutea neagoniselii ?i robit de dragostea lui Dumnezeu, umbla prin Sfântul Munte ca un „hoinar” bun al lui Hristos.

Toat? averea lui erau hainele rupte pe care le purta ?i vara ?i iarna. Din pricina ?ederii în picioare la rug?ciune ?i a c?l?toriilor ce le f?cea prin mun?i ?i v?i, ca s? r?mân? necunoscut de oameni, în loc de ciorapi purta ni?te fâ?ii late, înf??urate pe picioare ca s? nu-i coboare pu?inul sânge pe care îl avea.

În timp ce sufletul lui se unea tot mai mult cu Dumnezeu, hainele lui se zdrentuiau, dar nu p?reau urâte, ci sem?nau cu ni?te aripi, pentru c? B?trânul avea harul lui Dumnezeu.

Când îl vedea cineva de departe pe P?rintele Gheorghe în mijlocul rugilor, mâncând mure, avea impresia c? este un vultur mare.

Vara o petrecea hr?nindu-se cu mure sau cu smochine uscate, îns? iarna, când nu exista aproape nimic de mâncat, era greu, deoarece comora (fructe ro?ii ?i aspre la gust) ?i castanele se terminau prin noiembrie, r?mânând dup? aceea doar ghinda ?i vreo buruian?.

Mâncare mânca numai la hramurile m?n?stirilor din partea de nord-est a Sfântului Munte, unde se ar?ta uneori.

De obicei mergea cu o zi înainte de ajunul praznicului ?i ajuta la buc?t?rie ?i, în general, la cur??enia m?n?stirii. Fire?te, îi d?deau porunci cu mult? u?urin??, pentru c?-l credeau întârziat la minte, dar când cineva îl cuno?tea de aproape, se vedea pe sine întârziat, iar pe P?rintete Gheorghe luminat de Dumnezeu.

Totdeauna era gata s? fac? voile tuturor. Uneori îl chema unul: „Gheorghe, vino aici!”, alteori altul: „Gheorghe, vino-ncoace!”, iar acela zicea: „S? fie binecuvântat!” ?i alerga îndat? unde era chemat.

Iar aceasta se întâmpla în tot timpul acelei zile. Nimeni nu-i spunea „P?rinte Gheorghe”, ci „Gheorghe”.

Cu toate c? se istovea din pricina muncii, nu mergea la arhondaric ca s? se odihneasc? noaptea, ci se întindea pu?in în pridvorul bisericii, pe marmur? cu mâinile încruci?ate pe piept ca un mort.

Acesta era tipicul lui fie c? era iarn? sau var? ?i totdeauna era îmbr?cat cu acelea?i haine.

Pentru P?rintele Gheorghe toate anotimpurile erau la fel, pentru c? tr?ia în condi?ii paradisiace ?i dragostea lui Dumnezeu uneori îl înc?lzea, alteori îl r?corea.

Apoi îl vedeai ridicându-se dintr-odat?, ca la alarm?, ?i rugându-se în picioare, nemi?cat, ore întregi, ca o statuie.

Când l-am întâlnit pentru prima dat? în ob?te, ca încep?tor, deoarece judecam dup? criterii lume?ti, l-am crezut nebun, a?a cum îl credeau to?i mirenii ?i unii p?rin?i.

Odat? am spus ?i eu c? este nebun, dar când m-a auzit p?rintele Gherman, cel mai b?trân ?i mai virtuos din m?n?stire, mi-a f?cut o observa?ie aspr? ?i mi-a spus:
– Acesta este sfânt, dar o face pe nebunul pentru Hristos.

Din clipa aceea l-am avut la mare evlavie. Urm?rindu-l, m-am încredin?at singur c? ajunsese într-adev?r la sfin?enie.

La m?n?stirile unde mergea, dup? ce se împ?rt??ea, r?mânea pân? în dup?-amiaza praznicului ca s? ajute, dup? care pleca f?r? s? ia nimic.

De aceea nu avea nici traist?, nici buzunare, ci tr?ia ca o pas?re în Gr?dina Maicii Domnului. O astfel de jertfelnicie n-am mai v?zut niciodat? la vreun alt p?rinte.

P?rintele Gheorghe se încredin?ase cu des?vâr?ire în mâinile lui Dumnezeu, de aceea ?i sim?ea marea siguran?? ce i-o d?dea Hristos, precum ?i o bucurie îmbel?ugat?, pe care n-o putea ascunde.

Inima lui întraripat? de dragostea dumnezeiasc? îl f?cea s? umble prin mun?i, adic? „î?i luase câmpii”, dar în în?elesul cel bun. Întotdeauna era vesel.

De multe ori spunea ?i unele lucruri pe care cei ce nu le în?elegeau le considerau f?r? în?eles, dar ele î?i aveau sensul lor. Câteodat? când vedea oameni care puteau b?nui lucrarea lui, zicea:
– Mâncare – viat?; post – moarte; mâncare – viat?, post – moarte…

Fire?te, cel ce auzea acestea î?i f?cea p?rerea c? este lacom. Aceea?i impresie o d?dea ?i oamenilor cu care se întâmpla s? m?nânce, pentru c? inten?ionat mânca într-un chip lacom. Iar dac? erau ou? la mas?, se mânjea cu ou? ?i, fiindc? nu se sp?la niciodat?, d?dea impresia c? m?nânc? numai ou?.

Dac? cineva îl întreba despre probleme duhovnice?ti r?spundea foarte clar ?i când vedea c? îl admir?, începea s? spun? câteva cuvinte încurcate ?i tulbura apele.

Accentua mult pe smerenie ?i ascultare. De?i cugetul s?u era supus voii lui Dumnezeu ?i voilor celorlal?i, totu?i sim?ea nevoia sfintei ascult?ri. De aceea s-a dat sub ascultarea unui stare?, care era bolnav de meningit?, cu scopul de a-l sluji ?i de a-?i t?ia voia mai bine, prin apuc?turile stare?ului s?u.

În perioada aceea, cât a stat ca ascult?tor la acel stare? bolnav, l-am v?zut pentru prima dat? pe P?rintele Gheorghe purtând traist?, îns? în cele din urm? stare?ul l-a alungat.

Totu?i a luat putin? plat? pentru ascultare ?i a purces din nou prin mun?i.
Odat? cu trecerea anilor P?rintele Gheorghe sporea duhovnice?te tot mai mult ?i fiindc? unii începuser? s?-?i dea seama de sfin?enia lui, de aceea ?i el f?cea neorânduieli din ce în ce mai mari.

Odat? P?rintele Gheorghe a v?zut un jandarm înfuriindu-se ?i i-a dat vreo dou?-trei. Lucrul acesta a ajuns s? creeze impresia c? este nebun ?i l-au dus la spitalul de nebuni.

Medicii l-au consultat bine, dar nu i-au g?sit nimic ?i l-au eliberat pe loc. Faptul acesta, îns?, a fost de ajuns s?-l ajute pe p?rintele Gheorghe s? ia „diploma” de nebun ?i astfel în continuare se mi?ca cu mai mult? libertate.

Prin comportamentul s?u, acest om al lui Dumnezeu î?i b?tea joc de de?ert?ciunea lumii. Acum nu se ?tie unde se afl?. Am încercat s? aflu, dar n-am reu?it.

A plecat la cer? Tr?ie?te înc?? I s-au pierdut urmele.
S? avem binecuvântarea lui. Amin.

Topics: Despre ascultare, Despre bucurie, Despre smerenie | Comentariile sunt închise pentru P?rintele Gheorghe pustnicul

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet