Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll

Rugaciunea cu osteneala

Spunea batrânul Arsenic cel din pestera: – Când spun rugaciunea „Doamne Iisuse…” în picioare, simt o puternica mireasma dumnezeiasca, iar când o spun sezând, simt foarte putina mireasma.

Cu toate ca batrânul avea atunci nouazeci si cinci de ani, se nevoia mereu cu marime de suflet si mereu se îmbogatea duhovniceste, desi avea depuse multe capitaluri duhovnicesti.

Topics: Despre rugaciune | Comentariile sunt închise pentru Rugaciunea cu osteneala

Comoditatea lumeasca

Din comoditatea lumeasca vine nefericirea duhovniceasca a monahului

Intr-o zi batrânul Teofilact de la noul Schit a vazut pe satana trecând pe la chiliile schitului cu limba scoasa, batându-si joc de monahi si spunând:

– Ha, ha, ha! Calugarii au lasat rugaciunea „Doamne Iisuse…” si s-au dedat grijii lumesti. Se ocupa cu multe treburi…

Când unii monahi au facut instalatia telefonica în schit, batrânul Teofilact l-a vazut pe Sfântul Ioan Botezatorul foarte mâhnit.

Oare cum sa nu se mâhneasca Sfântul Ioan Botezatorul si toti Sfintii Parinti Athoniti, când unii monahi imita pe mireni în viata cea comoda si nu pe Sfintii nostri Parinti, care s-au nevoit cu marime de suflet pentru Hristos, si s-au sfintit nu numai pe ei, ci si salbaticul munte Athon, care mai apoi a fost numit Sfântul Munte.

Iar noi astazi ne umflam în pene ca suntem aghioriti.

Topics: Despre comoditate, Despre simplitate, Despre vrajmasi | Comentariile sunt închise pentru Comoditatea lumeasca

Logica lumeasca aduce catastrofa duhovniceasca

Mai demult, când un monah a adus gaini în Sfântul Munte, i-a aparut Maica Domnului si l-a certat spunându-i:

– Ai venit aici sa strici Gradina mea? De asemenea, un alt batrân de la Schitul Sfânta Ana a adus o capra ca sa bea lapte ucenicul sau, care era bolnavicios. Dar capra în loc de lapte dadea sânge.

Atunci batrânul a înteles ca Maica Domnului nu vrea capre în Gradina ei, si recunoscându-si greseala, s-a îngrijit sa cumpere lapte la cutie pentru ucenicul sau. Precum vedem, mai demult Maica Domnului mustra pe pricinuitorii raului.

Acum ce sa mustre mai întâi, când duhul lumesc s-a înmultit în Gradina ei? Ne rabda ca o Mama buna.

Topics: Despre Maica Domnului | Comentariile sunt închise pentru Logica lumeasca aduce catastrofa duhovniceasca

Viata duhovniceasca

Conditiile cele mai însemnate pentru
viata duhovniceasca de care se bucura
Maica Domnului sunt linistea si lipsa de grija

Sus, la Schitul Sfânta Ana, la Chilia Sfântului Pantelimon pustnicea Cuviosul Gherontie, întemeietorul Schitului Sfânta Ana, care mai înainte fusese egumen al Manastirii Vuleftiria (Astazi se mai pastreaza o chilie cu acelasi nume în partea de jos a Sfintei Ana, pe malul marii).

Deoarece nu exista apa la sihastria lui iar ucenicul sau cârtea pentru aceasta, Cuviosul Gherontie a rugat-o pe Maica Domnului sa scoata apa din stânca. Maica Domnului, fireste, ca o Mama duioasa l-a ascultat si a scos apa din crapatura unei stânci apropiate. Apa aceasta s-a numit mai apoi aghiazma.

Mai târziu, însa, ucenicul cuviosului a vrut sa faca gradina. A zidit terase, a adus pamânt si a început sa alunece de la vietuirea pustniceasca, neglijându-si îndatoririle duhovnicesti si rugaciunea pentru lume. S-a gândit sa deschida cu o dalta crapatura stâncii, ca sa scoata mai multa apa, pentru a-si uda gradina.

Atunci i s-a aratat Maica Domnului si i-a spus: – Daca vrei gradini, sa cari apa pe umerii tai de jos. De atunci si pâna astazi acea aghiazma izvoraste mai jos.

Topics: Despre liniste, Despre lipsa de grija, Despre Maica Domnului | Comentariile sunt închise pentru Viata duhovniceasca

Monahii trebuie sa fie pilda buna

Monahii trebuie sa fie pilda buna pentru mireni

Odata un pescar a mers la Cuviosul Parinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, si i-a dus peste proaspat pentru hramul chiliei lui. Deoarece era Duminica, Staretul l-a întrebat cu uimire pe pescar când i-a prins.

– Azi dimineata, a raspuns acela. Sunt foarte proaspeti.

Atunci parintele Mina i-a spus:

– Fiule, nu îi pot cumpara, caci sunt afurisiti deoarece i-ai prins Duminica.

Dar pescarul nu putea sa priceapa aceasta. Atunci Staretul i-a spus:

– Vrei sa te încredintezi de aceasta? Da un peste la pisica si vei vedea de îl va mânca.

Intr-adevar, pisica n-a mâncat pestele, ci s-a scârbit de el. Asta, fireste, l-a cutremurat pe pescar si de atunci înainte cinstea Duminicile si sarbatorile.

Parintele Mina era foarte calugaros si se distingea prin evlavie si nevointa.

Mânca odata pe zi, dupa ceasul al noulea (ora trei dupa amiaza) mâncare fara untdelemn. Asadar, era firesc sa se salasluiasca în el harul dumnezeiesc, de vreme ce era si foarte smerit.

Topics: Pilde | Comentariile sunt închise pentru Monahii trebuie sa fie pilda buna

Sfântul Gheorghe

Sfântul Gheorghe se îngrijeste de praznicul sau

Odata, batrânul Evloghie, ucenicul lui Hagi-Gheorghe de la Chilia Sfântului Gheorghe „Cel ce s-a aratat”, n-a putut gasi peste pentru hramul chiliei, ce se apropia si a lasat aceasta în grija Sfântului Gheorghe.

In ajunul praznicului a auzit deodata niste lovituri de animal în poarta. A iesit afara si, ce sa vada? Un catâr încarcat cu peste proaspat, saptezeci de ocale.

Vazând aceasta a slavit pe Dumnezeu si a multumit Sfântului. Apoi a dat de mâncare catârului, care venise singur de departe, povatuit de Sfântul Gheorghe.

Ce se întâmplase? Un pescar de la Ierissos avea doi catâri încarcati cu peste si mergea spre Manastirea Zografu. Sfântul Gheorghe însa a luat un catâr si l-a îndreptat spre chilia parintelui Evloghie, care i se rugase pentru aceasta.

Pescarul a cautat catârul întrebând în dreapta si în stânga si în cele din urma a aflat ca animalul s-a dus cu pestele la Chilia Sfântului Gheorghe. Atunci a înteles si el minunea si purtarea de grija a Sfântului pentru praznic, si cu totii au slavit pe Dumnezeu.

Topics: Minuni | Comentariile sunt închise pentru Sfântul Gheorghe

Sfântul Spiridon

Sfântul Spiridon se îngrijeste de praznicul sau

Odata, parintii de la Chilia „Sfântul Spiridon”, care apartine de Manastirea Kutlumusiu, erau îngrijorati deoarece nu gasisera înca peste pentru praznicul Sfântului ce se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batrânul le raspundea:

–  Faceti rabdare si veti vedea ca Sfântul Spiridon ne va aduce peste.

Apoi staretul a început sa se roage pentru aceasta.

Parintii îsi pierdusera rabdarea si erau foarte mâhniti deoarece venise vremea când trebuia sa gateasca pestele. Deodata însa, au auzit batai în poarta. Când au deschis, ce sa vada? Doi pescari cu doua panere pline de peste îl cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar când a venit batrânul pescarii au spus:

– Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: „Sa duceti pestele la Chilia Sfântului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna”.

Staretul a înteles minunea si i-a dus în biserica sa se închine. De îndata ce au zarit icoana Sfântului Spiridon au spus:

– Iata, acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici!

Atunci staretul le-a spus:

– Ah, mai baieti, cum de n-ati luat arvuna de la Sfânt, s-o fi avut de binecuvântare?

Topics: Minuni | Comentariile sunt închise pentru Sfântul Spiridon

Cand vine binecuvantarea lui Dumnezeu?

Binecuvântarea lui Dumnezeu vine atunci când dam milostenie

Batranul Sava de la Manastirea Filoteu mi-a povestit ca în timpul marii foamete din 1917 parintii de la Manastirea Iviru, vazând ca se golesc magaziile manastirii au împutinat primirea de straini.

Ba chiar un proestos mai zgârcit insista sa o taie de tot. Ca urmare si Hristos a oprit orice binecuvântare pentru manastire. Atunci parintii au început sa flamânzeasca si sa se plânga lui Hristos si Maicii Domnului ca nu se îngrijesc de manastirea lor. Din pacate nu-si întelesesera greseala.

Intr-o zi s-a aratat Hristos portarului manastirii în chip de sarac si i-a cerut putina pâine. Atunci portarul i-a spus cu mâhnire:

– Nu avem, frate, de aceea am si taiat primirea de straini. Dar asteapta putin si-ti voi aduce bucatica ce o am în chilie pentru mine.

Atunci a alergat la chilia sa si aducând pâinea ce o avea pentru sine, a dat-o Saracului. A vazut, însa, ca fata Aceluia stralucea. Dupa ce Saracul a luat pâinea, l-a întrebat pe portar:

– Stii de ce a venit aceasta nenorocire peste manastire? Deoarece ati alungat de aici doua lucruri: pe „dati” si pe „vi se va da”.

Dupa aceste cuvinte S-a facut nevazut, raspândind o stralucire care l-a orbit pe portar. Atunci portarul s-a pierdut cu firea, dar dupa putin timp si-a revenit si a alergat înfricosat la proestosii manastirii, carora le-a povestit întâmplarea.

La început parintii îsi chinuiau mintea sa-si aminteasca pe care oameni i-au alungat. Dupa aceea însa si-au dat seama ca Saracul Acela fusese Hristos si au înteles si cuvintele Sale din Evanghelie: „Dati si vi se va da”.

Aceia s-au cait îndata pentru greseala lor si, de îndata ce au început sa dea din putinul lor la saraci, degrab au sosit si binecuvântarile bogate ale lui Dumnezeu.

Topics: Despre milostenie | Comentariile sunt închise pentru Cand vine binecuvantarea lui Dumnezeu?

Dulcea sarutare

Purtarea de grija a Maicii Domnului pentru
Sfânta Manastire Filoteu în care se afla
icoana ei „Dulcea Sarutare”

(Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului venita în Manastirea Filoteu în acelasi chip minunat ca si „Portanta” de la Sfânta Manastire Iviron)

In timpul ocupatiei germane, rezerva de grâu a Sfintei Manastiri Filoteu era pe sfârsite si parintii au hotarât sa taie primirea de straini.

Un batrân cuvios, parintele Sava, s-a mâhnit mult când a aflat aceasta si ruga conducerea manastirii sa nu procedeze astfel, pentru ca vor mâhni pe Hristos si va pleca binecuvântarea din manastire.

Le-a spus si multe pilde din Sfânta Scriptura, precum pilda sumanitencei cu proorocul Ilie, si altele. In cele din urma, parintii l-au ascultat. Dar mereu îl necajeau pe parintele Sava spunându-i:

– Faina s-a terminat. Ce vom face?

– Parintilor, le spunea batrânul, putinul acela care a mai ramas sa-l mâncam împreuna cu lumea, si Maica Domnului nu ne va lasa.

Ramasesera numai douazeci si cinci de ocale de grâu în magazia manastirii si de aceea parintii au început sa cârteasca împotriva batrânului Sava:

–  Ei, parinte Sava, s-a terminat grâul. Ce facem acum?

Atunci evlaviosul si credinciosul batrânel le-a raspuns:

– Binecuvântatilor, nu va pierdeti nadejdea în „Dulcea Sarutare” a noastra. Macinati si aceste douazeci si cinci de ocale de grâu, faceti pâine si împartiti-o parintilor si mirenilor, iar Dumnezeu ca un Parinte bun se va îngriji de noi toti.

Indata ce au terminat pâinea, înainte chiar de a flamânzi, a venit în manastire un capitan de vas de la Kavala si a cerut lemn în schimbul grâului care îl avea.

Vazând purtarea de grija atât de grabnica a Maicii Domnului, care ca o Mama buna s-a îngrijit de copiii ei, parintii au slavit cu totii pe Dumnezeu. Mai mult decât toti, fireste, a slavit pe Dumnezeu si a multumit Maicii Domnului batrânul Sava, care o multumea mereu prin viata lui cea sfânta.

Dupa aceasta batrânul le spunea parintilor:

– Nu va spuneam, binecuvântatilor, ca Maica Domnului nu ne va lasa?

Topics: Despre Maica Domnului | Comentariile sunt închise pentru Dulcea sarutare

Monahul nemilostiv

Monahul nemilostiv care s-a înselat,
pentru ca facea o nevointa seaca,
fara dragoste si discernamânt

Doi tineri au venit în Sfântul Munte ca sa se faca monahi, dupa ce au vazut vindecându-se un paralitic din nastere la icoana Maicii Domnului din Tinos(în Insula Tinos s-a descoperit o icoana a Maicii Domnului care face nenumarate minuni).

Unul din ei a ramas la noul Schit, iar celalalt a mers în partea de nord-est a Sfântului Munte si s-a facut monah într-o manastire idioritmica.

Deoarece în manastirile idioritmice exista multa libertate, este nevoie, fireste, si de multa atentie, caci cel care nu o pune în valoare cum trebuie poate deveni mai rau si decât un mirean si se poate însela.

Acest parinte avea râvna pentru nevointa, dar libertatea din acea manastire l-a aruncat mai întâi în mândrie, apoi în aroganta. Cu cât facea mai aspre nevointe cu mândrie, cu atât i se împietrea inima.

Nu îl interesa daca cel de lânga el se primejduia sau se poticnea, ci se îngrijea doar sa-si completeze numarul mare de rugaciuni si metanii, îsi umplea tot timpul cu nevointe, cu paraclise etc. si se silea pe sine în mod egoist sa se sfinteasca, pâna ce a ajuns la neliniste sufleteasca din aceasta pricina.

Postea înfricosator, mânca la ceasul al noulea iar, de multe ori, chiar la trei zile.  Cine îl vedea pe dinafara, gârbovit, numai piele si os, vorbind serios, îsi facea impresia ca este un mare ascet. L-a vatamat si faptul ca ascultarea lui era de padurar si cel mai mult timp si-l petrecea în padure. Când se întorcea în manastire, ai fi spus ca cobora Marele Antonie din munte, nu vorbea cu nici un frate, se închidea în chilie, precum am spus, si se silea pe sine la nevointe egoiste ca sa se sfinteasca.

Intr-o zi, un lucrator care lucra la padure a cazut dintr-un copac si s-a ranit grav, sarmanul. Fiul sau l-a pus pe un catâr si l-a adus lânga manastire, ca sa înstiinteze pe padurar despre accident si sa-i ceara o patura ca sa-l duca la port pe tatal sau cel ranit, iar de acolo sa mearga la Tesalonic.

Parintele, din pacate, nu numai ca nu i-a dat patura, ci se gândea la timpul ce l-ar fi pierdut ocupându-se de acel lucrator. Fireste era obligat nu numai sa-l asculte, ci sa-l si ajute, deoarece era padurar dar si proestos. Din pacate, însa, a închis usa chiliei sale, ca sa nu piarda timpul, si si-a continuat nevointa sa.

Când l-au vazut pe tânar plângând, parintii manastirii s-au apropiat de el si l-au mângâiat. Apoi l-au ajutat sa-si duca tatal ranit si s-au îngrijit si pentru spitalizarea lui.

Dupa o astfel de nemilostivire era firesc ca acel parinte sa fie parasit cu desavârsire de harul lui Dumnezeu si sa se întunece încet-încet, ticalosul. A început sa se faleasca ca a ajuns la masurile Sfintilor Parinti si ca vede sfinti, îngeri, lumini…

Intr-o zi i-a aparut un înger, care i-a spus:

– Pregateste-te repede, parinte, pentru ca peste putin voi veni sa te iau.

– Sa fie binecuvântat! a raspuns acela si s-a îmbracat în graba cu hainele cele noi si cu schima.

Intre timp îngerul îl striga din nou:

– Haide, repede, urca pe fereastra sa te iau!

– Ai putina rabdare sa gasesc un scaunel ca sa urc, a raspuns parintele.

„Dupa acest dialog”, povestea fostul staret, „s-a auzit o cazatura si un „oh”. Dar pâna sa ajunga parintii la el, acela s-a sfârsit.

Se facuse zob, pentru ca era mare cu trupul, dar si înaltimea era mare, deoarece a cazut de la al treilea etaj în curtea pavata cu piatra. Parintii l-au pus într-o patura cu îndoita durere, pentru ca mai mult se gândeau la pierzarea sufletului sau.

Dupa aceea au urcat la chilia lui si au aflat o hârtie pe care scria cu litere mari: „Sub aceasta hârtie am trei mii de drahme pentru un parastas de patruzeci de zile. Daca nu mi-l veti face sa aveti lepra lui Ghiezi, spânzuratoarea lui Iuda si blestemul celor trei sute optsprezece Parinti purtatori de Dumnezeu de la primul Sinod Ecumenic”. Iar la sfârsit era semnatura lui”.

Bunul Dumnezeu, Care este mult-milostiv, sa se milostiveasca de faptura Sa, iar aceasta îndoita cadere a fratelui înselat sa se faca îndoita frâna pentru noi, ca sa ne nevoim cu multa smerenie si dragoste, pentru a ne apropia de Dumnezeu.

Amin.

Topics: Despre inselari | Comentariile sunt închise pentru Monahul nemilostiv


« Inainte Inapoi »
Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet