Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll

Tânarul monah tamaduit de Hristos

Tânarul monah cel foarte credincios si
marinimos, tamaduit de Hristos

In Manastirea Esfigmenu, în vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tânar dar bogat în virtuti, în afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa.

Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci când a început nevointa s-a îmbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvântare sa bea lapte chiar si în Postul Mare. Fratele a primit si a spus: „Sa fie binecuvântat”. Dar fiindca avea multa credinta în Dumnezeu, si-a spus gândul sau egumenului:

– Daca-mi dati binecuvântare voi bea ceai, iar Hristos Care îl poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai.

Egumenul a fost foarte miscat de marimea de suflet a calugarului si i-a dat binecuvântare sa bea ceai în loc de lapte. Daca aceste cuvinte smerite ale monahului evlavios au miscat pe egumen, cu cât mai mult pe Hristos.

Imi spunea batrânul Dorotei, îngrijitorul de bolnavi, ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. A încetat sa mai scuipe sânge, i-a scazut temperatura, i-au disparut durerile de mijloc si s-a facut cu desavârsire bine. Dupa aceea îsi împlinea îndatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.

Topics: Despre boli, Despre credinta, Minuni | Comentariile sunt închise pentru Tânarul monah tamaduit de Hristos

Bolile ne pricinuiesc mare folos

Bolile ne pricinuiesc mare folos si plata
cereasca daca le suferim cu rabdare

Cu câtiva ani în urma un oarecare staret a fost mult chinuit de boli si în cele din urma a murit, fara sa cârteasca deloc. Dupa putin timp s-a îmbolnavit si ucenicul lui si, deoarece nu se mai îmbolnavise vreodata, a intrat în panica si se pregatea sa mearga în lume la medici, ca sa se tamaduiasca. Noaptea însa l-a vazut în somn pe staretul lui, care i-a spus:

– Fiule, daca vrei, asculta-ma si sa nu mergi nicaieri. Fa rabdare! Eu n-am aflat aici nici un folos din faptele mele, ci numai boala m-a folosit. Stai asadar în Gradina Maicii Domnului si fa putina rabdare în dureri, si mult folos va afla sufletul tau.

Atunci ucenicul s-a bucurat, a prins curaj si a facut rabdare. Dupa aceea simtea multa bucurie în dureri, pentru ca mintea lui se afla lânga Sfintii Mucenici si se veselea.

Topics: Despre boli, Despre rabdare | Comentariile sunt închise pentru Bolile ne pricinuiesc mare folos

Slujitorul care cârtea

Aproape de Karyes sihastreau doi români într-o chilie.

Odata unul dintre ei s-a îmbolnavit foarte tare si celalalt, din pacate, se îngreuia sa-l slujeasca. De aceea îl ruga mereu pe Sfântul Pantelimon ori sa-l tamaduiasca repede pe bolnav, ori sa-l ia din viata aceasta, ca sa se slobozeasca de putina osteneala ce ar fi facut-o slujind pe bolnav.

Intr-o zi, în timp ce îl ruga din nou pe Sfântul Pantelimon, i-a aparut Sfântul si i-a spus:

– De ce îmi ceri aceasta? Nu vezi ca esti gol de virtuti? Pentru îngrijirea fratelui tau vei primi putina plata de la Dumnezeu.

Cuvintele acestea ale Sfântului Pantelimon l-au cutremurat pe fratele slujitor. De atunci l-a slujit cu multa râvna pe bolnav si ruga pe Dumnezeu sa traiasca multi ani, ca sa-l îngrijeasca cât mai mult.

Topics: Despre cartire, Despre rabdare | Comentariile sunt închise pentru Slujitorul care cârtea

Cuvântul nechibzuit

Cuvântul nechibzuit al monahului
negrijuliu care a primit de la Dumnezeu
o pedeapsa spre îndreptare

La bolnita Manastirii „Sfântul Pavel” era un îngrijitor foarte sârguitor la ascultare, dar cam neatent.

El însusi mi-a povestit ca atunci când slujea la bolnita manastirii, un frate i-a dat un strugure de binecuvântare, dar el nu l-a mâncat, ci l-a taiat în ciorchini mici si l-a împartit la batrânii din bolnita.

Un batrânel marinimos îi ura mereu: „Sa mergi în Rai! Sa mergi în Rai!”, pentru ca era primul strugure pe care îl gusta în anul acela. Dar îngrijitorul nechibzuit i-a raspuns în gluma:

– Manânca strugurele, binecuvântatule! Aici este si Raiul si iadul.

Cu toate ca nu credea ce spunea – caci o spusese în gluma si avea o scuza datorita naivitatii lui – ce credeti ca a patit?

Intr-o noapte a avut un vis înfricosator. A vazut o mare de foc, iar de cealalta parte un golf frumos cu palate de cristal. In acel prea frumos loc statea un batrân cu barba parca de matase, care raspândea lumina în jurul sau. Acolo a vazut pe un frate din manastire, care adormise cu trei ani mai înainte, pe care l-a întrebat cu uimire ce sunt acele palate, si cine este cuviosul batrân.

Atunci fratele i-a raspuns:

– Acesta este Patriarhul Avraam, iar acest golf frumos cu palate de cristal este „sânul lui Avraam”, unde se odihnesc sufletele dreptilor.

In timp ce fratele spunea acestea, Patriarhul Avraam a auzit si i-a spus cu asprime parintelui Grigorie, îngrijitorul de bolnavi:

– Tu sa pleci repede de aici, caci nu ai loc!

Fiind mustrat de Patriarhul Avraam, îngrijitorul de bolnavi s-a întors sa plece în graba, dar simtind ca l-au cuprins flacarile marii de foc, de durere, s-a trezit. Dar ce sa vada? Piciorul acela la care simtise arsura era plin de umflaturi si arsuri. Si l-a durut continuu douazeci de zile, pâna când i s-au vindecat ranile cu alifii si diferite plante.

Parintele Grigorie s-a cait mult pentru ceea ce a spus si de atunci era foarte atent la cuvintele lui.

Topics: Despre cuvinte desarte | Comentariile sunt închise pentru Cuvântul nechibzuit

Maica Domnului apara si vegheaza

Maica Domnului apara si vegheaza
pe monahii din Gradina ei ca o Mama buna

Odata, batrânul Teofilact de la Noul Schit, pe când era începator fusese cuprins  de niste dureri mari si plângea nemângâiat din pricina lor. Atunci a auzit deodata din Icoana Maicii Domnului o voce care i-a spus:

– De ce plângi? De ce te temi? Oare eu te voi parasi?

Si într-adevar, Maica Domnului nu l-a parasit niciodata, ci ca o Mama buna îl ocrotea mereu, asa cum face cu toti monahii care vietuiesc în Gradina ei. (Icoana aceasta a Maicii Domnului se afla acum în altarul bisericii mari de la Noul Schit).

Topics: Despre Maica Domnului | Comentariile sunt închise pentru Maica Domnului apara si vegheaza

Cuviosul Mucenic Damian tamaduieste un tânar monah

In Manastirea Esfigmenu, în timpul egumenului Sofronie, s-a îmbolnavit un monah tânar care, pierzându-si rabdarea, cerea mereu binecuvântare de la egumen sa mearga în lume ca sa se tamaduiasca.

Egumenul – ca sa-l odihneasca – i-a dat binecuvântare, dar, deoarece era tânar a facut multa rugaciune ca sa nu se vatame sufleteste în lume.

Monahul a pornit asadar cu un catâr blând spre Karyes, ca sa-si stampileze biletul de voie si sa iasa pe la Dafni (Portul Sfantului Munte). Dar, dupa ce a mers jumatate de ora, i-a aparut deodata un pustnic cu fata luminoasa si i-a spus:

– Unde mergi, frate,?

– Ma duc în lume pentru tratament, i-a raspuns monahul bolnav.

– Vrei sa te faci bine, frate?

Dar mai înainte ca monahul sa raspunda, pustnicul l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci si i-a spus:

– Din clipa aceasta sa fii sanatos trupeste, dar sa stii ca nu vei avea plata de la Dumnezeu.

Si zicând acestea acel pustnic, care era un sfânt a disparut, luând cu sine boala si durerea fratelui, care de atunci s-a facut bine.

Monahul s-a întors la manastire si a povestit minunea petrecuta. Când parintii au auzit povestirea, au înteles ca acela fusese Cuviosul Mucenic Damian, care a pustnicit în Schitul Samaria de pe micul munte de deasupra manastirii.

Topics: Minuni | Comentariile sunt închise pentru Cuviosul Mucenic Damian tamaduieste un tânar monah

Vrednicia monahului

Odata un monah de la Schitul Kavsocalivia era razboit de-a dreapta de vicleanul diavol, care îi aducea gândul ca nu face nimic în Sfântul Munte, în timp ce în lume ar putea face bine semenilor sai etc.

I-a adus si gândul ca petrecerea monahiceasca este ceva de mâna a doua, precum si altele de acest fel.

Bunul Dumnezeu vazând viclenia uratorului de bine si marea primejdie în care se afla fratele, a iconomisit sa aiba o vedenie minunata.

S-a vazut asadar pe sine mort si pe diavoli ca se apropiau de el ocarându-l, iar mai departe de el o multime de oameni. Deodata a aparut un înger si i-a spus:

– Un monah desavârsit e mult mai vrednic decât aceasta multime.

Când si-a venit în sine monahul si-a spus:

– Ia te uita ce vrednicie primeste omul de la Dumnezeu când se face monah!

De atunci si-a sporit nevointa duhovniceasca, iar cuvintele îngerului le-a scris pe peretele chiliei sale, ca sa le vada si sa se nevoiasca cu mai multa râvna.

Topics: Despre inselari, Despre rugaciune | Comentariile sunt închise pentru Vrednicia monahului

Puterea rugaciunii monahului

Mai jos de Schitul „Sfântul Vasile”, acolo unde cararea coteste catre Sfânta Ana, locuia mai demult un slujitor al Marii Lavre care supraveghea tapii manastirii, pe care îi tineau acolo pentru îngrasat.

Odata, într-o noapte cu luna plina, la lasatul secului pentru Postul Mare, slujitorul manastirii, parintele Efrem, pe când se ruga cu metaniile a auzit niste voci: „Oh! Oh!…”.

„Or fi niste straini, care petrec”, s-a gândit parintele Efrem.

Apoi a iesit afara si ce sa vada? Cam trei sute de diavoli erau stapâniti de nerabdare, iar mai marele lor spunea:

– Ia te uita, un schelet de calugar sa tina în loc zile întregi atâta oaste si sa nu putem merge în lume acum la petrecerile si chefurile de lasatul secului!

Topics: Despre rugaciune, Despre vrajmasi | Comentariile sunt închise pentru Puterea rugaciunii monahului

Puterea rugaciunii „Doamne Iisuse…”

Odata un monah de la Manastirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. In vremea Sfintei Liturghii statea în Sfântul Altar si spunea cu mintea rugaciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”, în vreme ce în biserica se cânta. Acolo la biserica adusesera un demonizat, ca sa fie vindecat de Sfântul Gherasim.

In timp ce monahul rostea rugaciunea în Sfântul Altar, diavolul fiind ars a început sa strige:

– Bre, calugare, nu mai trage de sfoara aceea ca ma arzi!

Preotul auzind aceasta a spus monahului:

– Frate, fa rugaciune cât poti de mult, ca sa fie slobozita faptura lui Dumnezeu de diavol.

Atunci diavolul mânios a strigat:

– Bre, popa ticalos, ce-i spui sa traga de sfoara? Nu vezi ca ma arde?

Atunci monahul s-a rugat cu mai multa durere, si omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Topics: Despre rugaciune | Comentariile sunt închise pentru Puterea rugaciunii „Doamne Iisuse…”

Puterea rugaciunii

Batrânul Zaharia spunea ca la Chilia „Schimbarea la Fata” de la Noul Schit parintii spuneau „Rugaciunea lui Iisus” cu voce tare.

Odata, s-au adunat diavolii si unul dintre ei a strigat:

– Spun rugaciunea cu voce tare, dar nu are putere rugaciunea lor.

Atunci unul din diavolii cei mai mari a spus:

– Fie ca spun rugaciunea cu voce tare, fie ca o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic.

Topics: Despre rugaciune, Despre vrajmasi | Comentariile sunt închise pentru Puterea rugaciunii


« Inainte Inapoi »
Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet