Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Monahul nemilostiv

By pateric | iunie 2, 2006

Monahul nemilostiv care s-a înselat,
pentru ca facea o nevointa seaca,
fara dragoste si discernamânt

Doi tineri au venit în Sfântul Munte ca sa se faca monahi, dupa ce au vazut vindecându-se un paralitic din nastere la icoana Maicii Domnului din Tinos(în Insula Tinos s-a descoperit o icoana a Maicii Domnului care face nenumarate minuni).

Unul din ei a ramas la noul Schit, iar celalalt a mers în partea de nord-est a Sfântului Munte si s-a facut monah într-o manastire idioritmica.

Deoarece în manastirile idioritmice exista multa libertate, este nevoie, fireste, si de multa atentie, caci cel care nu o pune în valoare cum trebuie poate deveni mai rau si decât un mirean si se poate însela.

Acest parinte avea râvna pentru nevointa, dar libertatea din acea manastire l-a aruncat mai întâi în mândrie, apoi în aroganta. Cu cât facea mai aspre nevointe cu mândrie, cu atât i se împietrea inima.

Nu îl interesa daca cel de lânga el se primejduia sau se poticnea, ci se îngrijea doar sa-si completeze numarul mare de rugaciuni si metanii, îsi umplea tot timpul cu nevointe, cu paraclise etc. si se silea pe sine în mod egoist sa se sfinteasca, pâna ce a ajuns la neliniste sufleteasca din aceasta pricina.

Postea înfricosator, mânca la ceasul al noulea iar, de multe ori, chiar la trei zile.  Cine îl vedea pe dinafara, gârbovit, numai piele si os, vorbind serios, îsi facea impresia ca este un mare ascet. L-a vatamat si faptul ca ascultarea lui era de padurar si cel mai mult timp si-l petrecea în padure. Când se întorcea în manastire, ai fi spus ca cobora Marele Antonie din munte, nu vorbea cu nici un frate, se închidea în chilie, precum am spus, si se silea pe sine la nevointe egoiste ca sa se sfinteasca.

Intr-o zi, un lucrator care lucra la padure a cazut dintr-un copac si s-a ranit grav, sarmanul. Fiul sau l-a pus pe un catâr si l-a adus lânga manastire, ca sa înstiinteze pe padurar despre accident si sa-i ceara o patura ca sa-l duca la port pe tatal sau cel ranit, iar de acolo sa mearga la Tesalonic.

Parintele, din pacate, nu numai ca nu i-a dat patura, ci se gândea la timpul ce l-ar fi pierdut ocupându-se de acel lucrator. Fireste era obligat nu numai sa-l asculte, ci sa-l si ajute, deoarece era padurar dar si proestos. Din pacate, însa, a închis usa chiliei sale, ca sa nu piarda timpul, si si-a continuat nevointa sa.

Când l-au vazut pe tânar plângând, parintii manastirii s-au apropiat de el si l-au mângâiat. Apoi l-au ajutat sa-si duca tatal ranit si s-au îngrijit si pentru spitalizarea lui.

Dupa o astfel de nemilostivire era firesc ca acel parinte sa fie parasit cu desavârsire de harul lui Dumnezeu si sa se întunece încet-încet, ticalosul. A început sa se faleasca ca a ajuns la masurile Sfintilor Parinti si ca vede sfinti, îngeri, lumini…

Intr-o zi i-a aparut un înger, care i-a spus:

– Pregateste-te repede, parinte, pentru ca peste putin voi veni sa te iau.

– Sa fie binecuvântat! a raspuns acela si s-a îmbracat în graba cu hainele cele noi si cu schima.

Intre timp îngerul îl striga din nou:

– Haide, repede, urca pe fereastra sa te iau!

– Ai putina rabdare sa gasesc un scaunel ca sa urc, a raspuns parintele.

„Dupa acest dialog”, povestea fostul staret, „s-a auzit o cazatura si un „oh”. Dar pâna sa ajunga parintii la el, acela s-a sfârsit.

Se facuse zob, pentru ca era mare cu trupul, dar si înaltimea era mare, deoarece a cazut de la al treilea etaj în curtea pavata cu piatra. Parintii l-au pus într-o patura cu îndoita durere, pentru ca mai mult se gândeau la pierzarea sufletului sau.

Dupa aceea au urcat la chilia lui si au aflat o hârtie pe care scria cu litere mari: „Sub aceasta hârtie am trei mii de drahme pentru un parastas de patruzeci de zile. Daca nu mi-l veti face sa aveti lepra lui Ghiezi, spânzuratoarea lui Iuda si blestemul celor trei sute optsprezece Parinti purtatori de Dumnezeu de la primul Sinod Ecumenic”. Iar la sfârsit era semnatura lui”.

Bunul Dumnezeu, Care este mult-milostiv, sa se milostiveasca de faptura Sa, iar aceasta îndoita cadere a fratelui înselat sa se faca îndoita frâna pentru noi, ca sa ne nevoim cu multa smerenie si dragoste, pentru a ne apropia de Dumnezeu.

Amin.

Topics: Despre inselari | Comentariile sunt închise pentru Monahul nemilostiv

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet