Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Întâmplari minunate

By pateric | iunie 2, 2006

Precum atunci când cineva manânca mereu numai roade dulci iar la sfârsit se întâmpla sa manânce unul amar sau acru, este nevoit sa manânce iarasi unul-doua roade dulci, ca sa-i dispara amareala, la fel va trebui sa fac si eu. Deoarece v-am amarât cu aceste doua întâmplari de la urma am considerat ca e bine sa va ofer doua fapte dumnezeiesti mici, dar foarte dulci, ca sa va îndulcesc duhovniceste din nou.

Pe acestea nu le-am vazut, ci le-am auzit de la batrâni cuviosi, precum si de la staretul meu, care le-au trait de aproape.

Cam cu cincizeci de ani în urma, la una din sihastriile Katunakiei, la Chilia „Axion estin”, traia un staret cu trei ucenici: parintele Gheorghe, parintele Pahomie si parintele Hrisostom.

Dupa moartea staretului, a luat conducerea urmasul lui, cel mai vechi în calugarie, parintele Gheorghe. Dar ceilalti doi, însa, care erau putin mai învatati decât parintele Gheorghe, dar care aveau si putin mai multa mândrie, nu au vrut sa asculte de noul staret, deoarece era foarte simplu si cu desavârsire nestiutor de carte. De aceea l-au parasit. S-au despartit si ei doi, deoarece nu puteau sa se supuna unul celuilalt. Au schimbat multe locuri, umblând din manastire în manastire si din chilie în chilie.

Într-o zi, unul dintre ei si-a adus aminte de staretul lor pe care l-au lasat singur, parasit si înaintat în vârsta si a hotarât sa mearga sa îl cerceteze. A luat si ceva de binecuvântare în traista ca sa-i duca batrânului si a pornit.

Când s-a apropiat de chilia vecina, a întrebat pe parintii de acolo despre staretul lui, dar aceia i-au spus:

– Acum o saptamâna iesea fum pe cosul lui. Cred ca este bine.

S-a îndreptat asadar nelinistit spre chilia batrânului, dar când a vazut ca era multa liniste si afara si înauntru s-a nelinistit si mai mult. A început sa strige tare si sa bata în usa, dar nimic, în cele din urma a fortat usa, a deschis-o si a intrat înauntru. L-a vazut pe staret întins pe pat si i-a spus:

– Binecuvântati, parinte! Ce faceti? Am venit sa va vad.
– Binecuvântatule, i-a raspuns acela foarte suparat, mai bine era de nu veneai, pentru ca de îndata ce ai intrat, ai alungat pe sfântul înger care îmi slujea. De aceea nu ti-am deschis. Alta data sa nu mai vii, binecuvântatule, pentru ca îmi alungi sfântul înger.

Fratele a plecat la chilia sa, iar staretul a ramas întins pe scândurile patului, cu desavârsire parasit de oameni, dar fiindca s-a parasit pe sine în mâinile lui Dumnezeu, Acela l-a învrednicit sa fie slujit de îngeri.

Cam în aceeasi vreme, putin mai sus, la Schitul Sfântul Vasile traia si Batrânul Teofilact, care era foarte evlavios si mare nevoitor. Toti îl socoteau ca este sfânt.

Dar oricât de mult încerca sa se ascunda era cu neputinta sa nu se faca cunoscute faptele lui. De multe ori parintii l-au vazut rapit în contemplatie. Avea doi ucenici, pe parintele Arsenie si pe parintele Pamfil.

Precum am spus, Batrânul Teofilact era foarte nevoitor, si fiindca avea si multa evlavie si umilinta îi venea greu sa se roage împreuna cu altii. Ca sa nu-i auda ceilalti suspinele si sa nu-i vada lacrimile, pe care nu si le putea stapâni, în vremea pravilei pleca afara pe stânci, în pesteri si se întorcea dimineata. Traia foarte duhovniceste, dar lucra numai în ascuns virtutile sale, pentru ca avea multa smerenie.

Odata, într-o noapte de iarna, a iesit iarasi afara la stânci, ca sa-si faca pravila, dar îndata a început sa ninga. Parintii s-au nelinistit când nu l-au vazut dimineata pe Staret, si au iesit pe munte sa vada daca nu cumva l-a acoperit zapada.

Acolo pe unde cautau, pe o stânca au vazut ceva negru si s-au apropiat. S-au mâhnit mult când au vazut pe Staretul lor complet nemiscat, caci credeau ca înghetase. Dar când au vrut sa-l miste, au vazut ca trupul lui ardea, iar zapada se topise în jurul lui din pricina rugaciunii lui fierbinti, numai atunci când l-au miscat Sfântul Batrân si-a revenit din contemplatia duhovniceasca în care se afla, sau, mai degraba, atunci s-a întors mintea lui din Rai iarasi în Gradina Maicii Domnului.

Parintii pustiului îl considerau niptic pe Batrânul Teofilact si îl aveau la evlavie, însa diavolii cei razboinici îl pizmuiau. Si fiindca devenise prieten al îngerilor, fiind adeseori rapit la cer, încercau cu orice chip sa-l distraga în vremea rugaciunii, mai ales când se afla în contemplatie, dar nu izbuteau.

Odata, pe când se afla rapit în contemplatie la Schitul „Sfântul Vasile”, dracii l-au dus la Schitul Kavsokalivia, ca sa-l distraga de la rugaciune, dar nici de data aceasta n-au izbutit.

Spuneau de asemenea batrânii acelei laturi ca Batrânul Teofilact avea mare prietenie chiar si cu animalele salbatice, care îi simteau dragostea si veneau la coliba sa, atunci când aveau vreo nevoie.

Odata o caprioara care îsi rupsese piciorul a mers la chilia sa si zbiera de durere întinzându-si piciorul cel rupt spre Staret. Acela i-a adus putin posmag sa manânce pâna ce a pregatit doua lemnisoare cu care a legat strâns piciorul punând osul la locul lui, si apoi a spus caprioarei:

– Mergi acum cu bine si dupa o saptamâna sa treci din nou sa-ti vad piciorul.

Bunul Staret se întelegea cu animalul, precum medicul cu omul îndurerat, deoarece devenise om al lui Dumnezeu.

Sa avem binecuvântarea lui si a tuturor Cuviosilor Parintilor nostri.

Pentru rugaciunile Cuviosilor Parintilor nostri aghioriti, si pentru ale Nascatoarei de Dumnezeu, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieste-ne pe noi. Amin.

Topics: Despre rugaciune | Comentariile sunt închise pentru Întâmplari minunate

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet