Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Infricosatoarea înselare

By pateric | iunie 2, 2006

Monahul care s-a mântuit din înfricosatoarea înselare

Un frate de la o manastire se nevoia mult, dar cu o parere mare despre sine.

Dupa o vreme a încetat sa se mai împartaseasca pentru ca se încredea în gândul sau, care îi spunea ca nu mai are nevoie de Sfânta Împartasanie, deoarece se salasluise Hristos în el. Lua numai anafora si de multe ori nu mai mânca nimic altceva. Tinea posturi înfricosatoare. Aghiazma nu bea niciodata, caci spunea ticalosul:

– Eu m-am sfintit deja, si chiar urina mea este sfintita si pot sa beau când vreau.

Nenorocitul ajunsese sa-si bea urina. Gânditi-va în ce înselare scârboasa cazuse. Apoi a început sa se salbaticeasca, sa faca neorânduieli în manastire si sa spuna multe neghiobii.

Parintii au fost nevoiti sa-l închida în turnul manastirii, pentru mai multa siguranta, dar faceau si rugaciune ca sa-si revina. Au însarcinat pe un parinte sa-l slujeasca si sa-l pazeasca ca sa nu-si faca singur vreun rau. De fiecare data când monahul îi ducea mâncarea, acela îi tot spunea câte ceva din înselarile lui obisnuite: „Frate, am vazut un sfânt”, sau „Am vazut un înger”, sau „Ma voi face mucenic” etc.

Slujitorul având în vedere toate acestea, niciodata nu-i lasa vreun lucru ascutit, ci le ducea toate curatate si gata taiate.

Într-o zi însa când i-a dus o cutie de sardele deschisa, pentru ca era sarbatoare, vicleanul i-a dat de lucru. Dupa ce si-a terminat mâncarea, i s-a aratat diavolul în chip de înger si i-a spus:

– Hristos ti-a gatit cununa de cuvios. Acum ti-o pregateste si pe cea de mucenic si asteapta mucenicia ta în temnita turnului, unde rabzi pentru dragostea Lui.

Apoi i-a pus în gând sa se faca mucenic si pentru aceasta cauta vreun obiect taios. Atunci diavolul i-a aratat capacul cutiei, iar el luându-l si-a început singur mucenicia, îsi taia gâtul, dar încet pentru ca îl durea. Taia si striga.

Când parintii au auzit acele strigate sfâsietoare au alergat îndata în frunte cu cel care-l slujea. Dar când au ajuns acolo, ce sa vada? O priveliste care te facea sa plângi si sa râzi în acelasi timp. Pe de o parte striga si pe de alta îsi taia gâtul. Iar când parintii i-au smuls capacul din mâini, a strigat:

– Lasati-ma sa ma fac mucenic!

Dupa aceea monahul care îl slujea i-a spus:

– Fa acum putina rabdare ca sa-ti leg mai întâi rana si dupa aceea te voi face eu mucenic, ca sa ai si plata…

Fratele care îl slujea avea multa dragoste si se jertfea pentru ceilalti, dar era si putin glumet. Dupa ce i-a legat ranile, si-a scos centura si a început sa-l bata peste spinare. I-a dat câteva, dar cel înselat n-a rabdat loviturile ce i le dadea fratele, si a strigat:

– Lasa-ma, nu pot rabda mucenicia!

Astfel a fost luat în râs si s-a smerit înaintea celorlalti. Si desi mai înainte avea dispozitie sa îsi taie singur gâtul, pentru ca îl ajuta aghiuta, de la fratele care îl iubea si care i-a dat doua-trei lovituri, ca sa-si revina, a refuzat mucenicia.

Sarmanii parinti din manastire faceau mereu rugaciune ca Dumnezeu sa gaseasca un mod de a-l izbavi din înselare pe fratele, si Bunul Dumnezeu a ajutat.

Iar fratele s-a smerit, s-a pocait, s-a marturisit, s-a împartasit si cu harul lui Hristos si-a revenit. S-a mântuit adica din ghearele ucigasului de oameni. A trait destui ani dupa aceea cu zdrobire si smerenie si a adormit în Domnul.

Slava lui Dumnezeu!

Topics: Despre inselari | Comentariile sunt închise pentru Infricosatoarea înselare

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet