Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

În numele Tat?lui ?l al Fiului ?i al Sfântului Duh

By pateric | iulie 10, 2006

Mult m? mustr? con?tiin?a pentru c? nu mi-am f?cut însemn?ri am?nun?ite despre virtuo?ii p?rin?i, care au tr?it acum, în ultimii ani ?i despre care mi-au povestit evlavio?ii b?trâni pe vremea când eram monah încep?tor; dar ?i pentru marea mea nep?sare de a nu p?stra nici m?car în memorie experien?ele dumnezeie?ti pe care le-au tr?it acei b?trânei sfin?i ?i pe care mi le-au povestit cu mult? simplitate, ca s? m? ajute duhovnice?te.

P?rin?ii acelei vremi aveau mult? credin?? ?i simplitate ?i cei mai mul?i aveau putin? înv???tur? de carte. Dar fiindc? aveau smerenie ?i râvn? pentru nevoint?, primeau mereu iluminarea dumnezeiasc?.

Pe când în vremea noastr?, când s-au înmul?it cuno?tin?ele, din p?cate ra?iunea a zdruncinat din temelii credin?a oamenilor ?i a umplut sufletele de semne de întrebare ?i de îndoieli. A?adar, firesc este s? ne lipsim ?i de minuni, deoarece minunea se tr?ie?te ?i nu se explic? prin ra?iune.

Duhul acesta foarte lumesc ce îl st?pâne?te pe omul contemporan, care ?i-a întors toat? str?duin?a spre a tr?i mai bine, cu mai mult confort ?i mai putin? osteneal?, din p?cate a influen?at ?i pe cei mai mul?i oameni duhovnice?ti, care vor s? se sfin?easc? cu mai putin? osteneal?, lucru ce nu este cu putin??, pentru c? „sfin?ii au dat sânge ?i au luat Duh”.

De?i ne bucur?m ast?zi pentru aceast? întoarcere mare spre Sfin?ii P?rin?i ?i monahism ?i admir?m pe tinerii vrednici ce se afierosesc cu totul acestora, în acela?i timp îns? ne ?i doare, deoarece ne temem c? acest material bun nu va g?si aluatul duhovnicesc potrivit, ?i astfel aceast? pl?mad? duhovniceasc? nu va cre?te, ci va ajunge ca pâinea necrescut?.

Chiar pân? acum dou?zeci de ani se putea afla înc? simplitatea ce cuprindea toat? Gr?dina Maicii Domnului. Iar acea mireasm? a simplit??ii p?rin?ilor îi aduna pe oamenii evlavio?i, ce se asem?nau albinelor, ?i îi hr?nea. Ace?tia la rândul lor duceau ?i altora din aceast? binecuvântare duhovniceasc?, spre a se folosi ?i aceia. Pe oriunde ai fi trecut auzeai povestindu-se într-un mod foarte simplu, minuni ?i fapte cere?ti, pentru c? P?rin?ii le considerau foarte fire?ti.

Tr?ind a?adar în aceast? atmosfer? duhovniceasc? a harului, niciodat? nu ?i-ar fi trecut prin minte gândul îndoielii pentru cele ce le-ai fi auzit, pentru c? ?i tu însuti vedeai ceva din acestea. Dar nici nu te-ai fi gândit s? însemnezi, sau s? p?strezi în amintire pentru urma?i acele fapte dumnezeie?ti, deoarece credeai c? acea atmosfer? de pateric va continua.

De unde s? ?tii c? dup? câ?iva ani cei mai mul?i oameni se vor desfigura din pricina multei culturi – deoarece înva?? în duhul ateismului ?i nu în Duhul lui Dumnezeu, ca s? sfin?easc? ?i cultura cea din afar? – ?i necredin?a va ajunge pân? acolo încât minunile vor fi considerate basme ale vremii de demult?

Fire?te, când medicul este ateu, oricâte consulta?ii ar face unui sfânt cu mijloace ?tiin?ifice (raze etc.), nu va putea distinge harul lui Dumnezeu. Pe când, dac? el însu?i va avea sfin?enie, va vedea cum iradiaz? harul dumnezeiesc.

Ca s? dau o imagine mai vie a harului ?i ca cititorii s? în?eleag? mai bine duhul p?rin?ilor ce st?pânea acum câ?iva ani, am considerat c? e bine s? aduc, ca pilde, câteva întâmpl?ri ale b?trânilor simpli ai acelei vremi.

Când eram încep?tor la M?n?stirea Esfigmenu, Cuviosul b?trân Dorotei mi-a povestit c? la bolni?? venea ?i ajuta un b?trânel care avea atâta simplitate, încât credea c? In?l?area – care este hramul m?n?stirii – era o mare sfânt?, ca Sfânta Varvara ?i, când se ruga cu metaniile, zicea: „Sfânt? In?l?are, roag?-te pentru noi!”

Într-o zi a venit la bolni?? un frate bolnav ?i deoarece nu exista nici o mâncare mai înt?ritoare, b?trânelul a coborât repede sc?rile la subsol ?i întinzându-?i mâinile prin fereastra ce d?dea spre mare, a spus: „Sfânta mea In?l?are, d?-mi un pe?ti?or pentru fratele!” ?i, o, minune!, îndat? un pe?te mare a s?rit în mâinile lui. B?trânelul l-a luat ?i, ca ?i cum nu s-ar fi întâmplat nimic, l-a preg?tit bucuros, ca s? înt?reasc? pe acel frate.

Acela?i b?trân mi-a povestit ?i despre un alt monah (mi se pare Pahomie), care a mers la Kapsala pentru mai mult? nevoin?? ?i care a ajuns la o mare m?sur? duhovniceasc?. Într-o zi, un p?rinte din aceea?i m?n?stire a p?strat doi pe?ti ?i i-a cur??at cu scopul de a merge la p?rintele Pahomie, ca s?-i dea de binecuvântare. În timp ce îi preg?tea, un corb i-a luat pe nea?teptate un pe?te ?i l-a dus la p?rintele Pahomie în Kapsala (distant? de cinci ore ?i jum?tate).

P?rintele Pahomie a primit vestire de la Dumnezeu despre vizita fratelui ?i în clipa când se gândea cu ce s?-l osp?teze, corbul i-a l?sat pe?tele. Apoi, când a venit fratele ?i a aflat aceasta, a sl?vit pe Dumnezeu, care ?i în vremea noastr? îi hr?ne?te pe oamenii S?i prin corb, precum odinioar? pe Proorocul Ilie.

De asemenea la M?n?stirea Kutlumusiu, cu putini ani înainte, tr?ia p?rintele Haralambie, un b?trân foarte simplu, dar ?i foarte „silitor”, nu numai în cele duhovnice?ti, ci ?i la ascult?ri, în toate era cel mai râvnitor. P?rintele Haralambie s?vâr?ea cele mai multe treburi deoarece în ultimii ani r?m?seser? în m?n?stire putini p?rin?i ?i aceia b?trâni.

Avea în grij? ?i biblioteca, dar l-au scos de acolo deoarece nu încuia niciodat? u?a. Obi?nuia s? spun?: „L?sa?i pe oameni s? citeasc? c?r?ile”. Nici prin gând nu îi trecea c? exist? oameni care fur? c?r?i. Avea mult? cur??ie ?i simplitate. Afar? de multele ascult?ri ce le avea, s?dea ?i pomi pentru urma?i, deoarece credea c? M?n?stirea Kutlumusiu iar??i va înflori. Mâinile lui lucrau mereu pentru ceilal?i, iar mintea ?i inima lui se nevoiau în cele duhovnice?ti rostind neîncetat rug?ciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-m?!”.

La slujbe era totdeauna primul. Conducea ?i o stran?, fiind cânt?re?. In timp ce canonarhul se ducea la cealalt? stran? s? î?i o?teasc? stihira, p?rintele Haralambie rostea repede-repede „Doamne Iisuse…”, ca s? nu-?i întrerup? rug?ciunea sa neîncetat?.

De?i toat? viata lui a muncit din greu ?i s-a nevoit foarte mult în cele duhovnice?ti, nu a fost doborât de boal?. Dar, din p?cate, iat? c? o grip? puternic? l-a trântit la pat, ?i medicul a spus p?rin?ilor s? nu se dep?rteze de el, pentru c? peste pu?in î?i va sfâr?i viata. P?rintele Haralambie auzind acestea de sub p?turi, a spus:
– Ce spui? Eu nu mor, pân? ce nu vor veni Pastile ca s? spun: „Hristos a înviat!” Într-adev?r, au trecut aproape dou? luni, au venit Pa?tile, a spus „Hristos a înviat!”, s-a împ?rt??it ?i apoi a adormit. Acest b?trânel simplu ?i plin de m?rinimie devenise un adev?rat fiu al lui Dumnezeu ?i de aceea a putut hot?rî împreun? cu El ziua mor?ii lui.

La Schitul Ivirului, b?trânul Nicolae din ob?tea Marchianilor mi-a povestit despre un p?rinte, care avea ?i el simplitate copil?reasc?. Odat?, când secase fântâna lor, acesta a legat icoana Sfântului Nicolae cu o funie si a coborât-o în fântân?, spunând:
– Sfinte Nicolae, s? urci împreun? cu apa, dac? vrei s?-ti aprind candela, c?ci po?i face aceasta. Vezi, vin atâ?ia oameni, ?i nu avem putin? ap? rece s? le d?m.

?i, o, minune!, apa urca încet-încet, iar icoana Sfântului plutea deasupra. Când aceasta a ajuns sus, a luat-o în mâini, a s?rutat-o cu evlavie ?i a dus-o în biseric?. (Aceasta s-a petrecut cu vreo cincizeci de ani în urm?).

La acela?i schit, pu?in mai sus de aceast? chilie, se afla chilia „Sfin?ii Apostoli”, unde locuiesc acum doi p?rin?i, care sunt ?i fra?i dup? trup. În ob?tea aceasta era ?i b?trânul Pahomie, pe a c?rui fa?? era zugr?vit? sfin?enia.

B?trânelul acesta era foarte simplu ?i cu des?vâr?ire f?r? carte, dar plin de daruri duhovnice?ti. Atunci când venea de s?rb?tori la biserica schitului, nu se a?eza niciodat? în stran?, ci st?tea totdeauna în picioare, chiar ?i la privegherile de toat? noaptea. Rostea neîncetat rug?ciunea: ‘Doamne Iisuse…”, iar atunci când se întâmpla ca cineva s? îl întrebe: „Unde a ajuns slujba?”, r?spundea:
– Psalmi… P?rin?ii cânt? psalmi.

Pentru el toate erau psalmi. Nici din psalmodie nu ?tia nimic, afar? de „Hristos a înviat”, pe care îl cânta la Pa?ti. Era întotdeauna gata s? fac? voile altora, f?r? s? aib? deloc voie proprie.

Oricât de sup?rat ar fi fost cineva, dac? îl vedea pe p?rintele Pahomie, îi fugea sup?rarea. To?i îl iubeau, chiar ?i ?erpii. Ace?tia aveau încredere în el ?i nu fugeau atunci când îl vedeau, în împrejurimile chiliei erau mul?i ?erpi, pentru c? acolo se g?sea ap?. Ceilal?i doi p?rin?i se temeau mult de ?erpi, în timp ce b?trânul Pahomie se apropia de ei zâmbitor, îi prindea ?i îi scotea în afara gardului.

Într-o zi, în timp ce mergea gr?bit la chilia Marchianilor, a g?sit pe drum un ?arpe mare, pe care l-a înf??urat în jurul mijlocului s?u ca pe o curea, voind s? termine mai întâi treaba pe care o începuse, ?i dup? aceea s?-l duc? undeva mai departe de chilia lor.
Când p?rintele lacov l-a v?zut, s-a cutremurat, dar p?rintele Pahomie s-a mirat de aceasta. Dup? aceea mi-a spus:
– Nu ?tiu de ce se tem de ?erpi. P?rintele Andrei al nostru se teme chiar ?i de scorpioni. Eu adun în pumn scorpionii de pe pere?i ?i îi arunc afar? din chilie. Acum, când mâinile îmi tremur? de parkinson, pe ?erpii cei mari îi scot afar? târându-i.
–  Pe tine de ce nu te mu?c? ?erpii, p?rinte Pahomie? l-am întrebat.
– Iisus Hristos scrie undeva pe o foaie de hârtie c? dac? ai credin??, po?i apuca ?i ?erpii ?i scorpionii, ?i nu te vor v?t?ma”.

Acest b?trânel sfânt, p?rintele Pahomie, a adormit pe 22 octombrie 1967, cu un an mai înainte de stare?ul Tihon despre care voi vorbi în continuare, precum ?i despre al?i cuvio?i p?rin?i, care s-au nevoit cu m?rime de suflet în Gr?dina Maicii Domnului ?i s-au desp?timit cu ajutorul Maicii celei bune, Prea Curata Fecioar?.

Ace?ti „osta?i de elit? ai Bisericii noastre” ?i-au biruit patimile, au nimicit pe vr?jma?ul diavol ?i au fost încununa?i de Hristos cu cunun? nestric?cioas?.

Pe mul?i dintre ace?tia i-am cunoscut de aproape, dar, din p?cate, nu i-am imitat ?i acum m? aflu foarte departe de ei. Doresc îns? din toat? inima ca ?i cei ce vor citi ispr?vile lor dumnezeie?ti s?-i urmeze ?i-i rog s? ma pomeneasc? ?i pe mine, s?rmanul Paisie, în rug?ciunile lor. Amin.

Topics: Despre curatie, Despre simplitate | Comentariile sunt închise pentru În numele Tat?lui ?l al Fiului ?i al Sfântului Duh

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet