Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Ieromonahul Antim cel nebun pentru Hristos

By pateric | iulie 10, 2006

P?rintele Antim era din Sofia, capitala Bulgariei, unde slujea ca preot de mir într-o parohie. Dup? moartea preotesei sale, cam prin 1841, a venit in Gr?dina Maicii Domnului ?i s-a s?dit ca un r?sad bun, precum vom vedea mai jos, care apoi a înflorit, r?spândind bun? mireasm?.

Prima lui metanie a fost la Sfânta M?n?stire Simonos Petras, unde a fost tuns monah.

Dup? aceea îns?, când a început s? fac? pe nebunul pentru Hristos, ca s?-?i ascund? bog??ia l?untric?, ?i-a ales ca loc de nevoint? întreg Sfântul Munte, umblând mereu prin pustie, locuind uneori în pe?teri, alteori în scorburile copacilor.

Din când în când ap?rea la M?n?stirea Sfântului Pantelimon (Rusicon), pentru c? acolo în?elegea slujbele, care se f?ceau în slavon?. De obicei se ascundea în pridvorul bisericii ?i de acolo urm?rea slujba.

Îns? când vedea pe vreun p?rinte c? se uit? la el ar?tându-i evlavie, începea s? fac? neghiobii sau s? vorbeasc? singur, f?când de multe ori ?i glume ?i astfel îi strica gândul.

St?tea în m?n?stire uneori pu?ine zile, alteori mai multe, dup? care disp?rea iar??i pe Athon, stând dou?-trei luni cu des?vâr?ire singur. Apoi ap?rea din nou la Sfântul Pantelimon.

La începutul sfintei sale nebunii, timp de cinci ani, a purtat o ras? veche ?i cârpit?. Mai târziu a ajuns s? poarte un sac vechi, la care a f?cut o gaur? ca s?-?i scoat? capul ?i alte dou? pentru mâini, astfel mergând peste tot. Din pricina aceasta a fost poreclit „s?carul”.

Dar chiar ?i acest sac îl scotea când umbla prin p?dure, ca s? nu se rup?, sfâ?iindu-i-se astfel trupul de rugi. Fire?te, cei ce nu aveau profunzime l?untric?, ci judecau la suprafa?? îl numeau neghiob.

Dar P?rintele Antim le d?dea de gândit acelora atunci când le descoperea gândurile, îns? totodat? îi zidea duhovnice?te pe cei ce aveau inten?ie bun?.

Se poate observa la nebunii pentru Hristos c?, datorit? multei lor smerenii, au mult? cur??ie, adic? limpezime duhovniceasc?, cunoscând astfel inimile oamenilor, ba chiar ?i tainele lui Dumnezeu. Astfel era ?i P?rintele Antim, a c?rui inim? curat? era acoperit? cu un sac vechi.

Când mergea la M?n?stirea Sfântul Pantelimon nu intra în?untru, ci mânca la masa arga?ilor m?n?stirii. Egumenul m?n?stirii se vede c? primise în?tiin?are de la Dumnezeu despre nevointa lui ?i de aceea i-a spus monahului slujitor s? se îngrijeasc? de P?rintele Antim.

De atunci monahul care preg?tea masa arga?ilor îl avea la evlavie ?i-l ajuta. Câ?tigând astfel încrederea Stare?ului, a putut s?-?i dea seama de unele virtu?i ascunse ale aceluia.

Una din marile lui virtu?i era harisma postirii îndelungate. Putea posti multe zile. Odat? a mers epuizat la m?n?stirea ruseasc? – înainte de postul Sfin?ilor Apostoli – iar acel trapezar l-a primit cu mult? bucurie ?i i-a preg?tit s? m?nânce.

Stare?ul a început s? m?nânce, în timp ce trapezarul intra ?i ie?ea. Privindu-l cum m?nânc? continuu, l-a judecat în sinea sa: „Un astfel de monah uscat ?i slab a putut mânca atât de mult?!”.

?i astfel trapezarul, tulburat fiind de aceste gânduri de judecat?, a plecat la chilia sa. P?rintele Atitim dup? ce a terminat de mâncat, a mers ?i a stat la u?a chiliei fratelui.

V?zând pe prietenul s?u cât era de tulburat de aceste gânduri, i-a fost mil? de el ?i, ca sa-l ajute, a fost nevoit s?-i descopere din ce pricin? mâncase atât de mult.
Iar aceasta a f?cut-o ca trapezarul s? fie mai atent ?i s? nu-i judece pe ceilal?i, dar ?i pentru ca noi s? ne folosim din asta ?i s? lu?m aminte la judecarea aproapelui.

Luându-l, a?adar, de mân? pe frate, l-a întrebat:
– ?tii oare ce înseamn? smerenia?
– ?iu, nu ?tiu, i-a r?spuns fratele cu sfial?.
–  Smerenia const? în aceasta: s? nu judeci pe nimeni, ci s? te socoti pe tine mai r?u decât to?i. Iat?, acum te-ai în?elat ?i m-ai judecat, deoarece am mâncat mult. Dar nu ?tii câte zile n-am mâncat nimic, î?i aduci aminte când am fost aici ultima dat??

– Îmi aduc aminte, P?rinte, a r?spuns fratele. Aici la noi ai fost în Duminica Tomei ?i ai mâncat, iar de atunci nu te-am mai v?zut.

–  Ei, vezi câte zile n-am mâncat? (Adic? nu mâncase de la Duminica Tomei pân? la Postul Sfin?ilor Apostoli, aproape ?apte s?pt?mâni). Tu îns? m-ai judecat, deoarece am mâncat mult. Frate, harismele dumnezeie?ti sunt felurite. Iat?, mie Dumnezeu mi-a dat puterea de a suferi frigul ?i foamea. Nu cumva ai fi putut rezista ?i tu atâta? Po?i s? te smere?ti, s?-ti sco?i dulama, ?i s? mergem pân? la m?n?stirea vecin?, ?i cu hainele ce le ai s? petreci iarna în vârful Athonului? Dar tu, ca un cânt?re?, cum cân?i lui Dumnezeu? Gândurile tale se afl? mai mult aiurea decât la Dumnezeu. Ascult?-m? pe mine cum cânt.

?i Stare?ul ?i-a ridicat mâinile spre cer ?i cu un suspin adânc a cântat „Aliluia”, v?rsând multe lacrimi. Atunci trapezarul s-a fâstâcit, sim?ind o mare zdrobire l?untric?. Dup? aceea Stare?ul i-a spus monahului:
– Vezi, frate, s? nu mai judeci pe nimeni, deoarece nu ?tii ce harism? are fiecare, ci ia aminte mai mult la tine însu?i.

Fratele a f?cut metanie Stare?ului ?i i-a cerut iertare minunându-se de înainte-vederea lui. De atunci înainte B?trânul Antim a început s? se încread? din ce în ce mai mult în trapezar.

Alt? dat? un frate oarecare, în?elat de aparen?e, a gândit în sinea sa despre P?rintele Antim: „Ce fel de înainte-v?z?tor este acesta? Oare to?i înainte-v?z?torii m?nânc? atât de mult?”. Stare?ul în?elegând gândurile lui l-a chemat lâng? el ?i i-a spus:
– Tu, frate, vrei s? te faci monah, dar gândurile tale alearg? mereu în Rusia. Deci s? mergi acolo, s?-ti împline?ti dorin?a, ?i abia dup? ce te vei întoarce, te vei învrednici s? te faci monah.

Cuvintele Stare?ului s-au împlinit întocmai, într-adev?r, fratele acela a fost în?elat de gânduri ?i plecând din m?n?stire s-a întors în Rusia. Dar dup? un an s-a întors în Sfântul Munte ?i a fost tuns monah în aceea?i m?n?stire.

Fratele Victor, trapezarul, avea mult? evlavie la p?rintele Antim, îl considera sfânt, dar se temea s?-?i exprime admira?ia, ?tiind c? acestuia nu-i plac laudele.

Într-o zi, când a venit iar??i Stare?ul, trapezarul s-a bucurat ?i i-a preg?tit s? m?nânce, dar din evlavie n-a vrut s? stea lâng? el. Îns? ca s? nu dea de b?nuit -lucru ce nu i-a sc?pat Stare?ului – a început s? umble de colo pân? colo prin trapez?.

De îndat? ce a terminat de mâncat, P?rintele Antim s-a ridicat de la mas? spunându-i:
– Bine, Bine! Stai acum! Dumnezeu s? te miluiasc? ?i s? te înt?reasc?!

Unul din ieromonahii ru?i a povestit fratelui c?, oarecând, fiind st?pânit de dor pentru patria sa, a hot?rât s? plece din Sfântul Munte ?i s? se întoarc? în Rusia. ?i în timp ce se gândea la aceasta, deodat? a intrat în chilia sa P?rintele Antim – care nu a venit de mult? vreme în m?n?stire – ?i i-a spus:
– Maica Domnului m-a trimis s?-?i spun, p?rinte, s? nu mergi în Rusia, pentru c? de vei ie?i din pustie în lume, vei c?dea în p?cat.

Într-o vreme P?rintele Antim s-a lini?tit pe în?l?imile Athonului pentru mai mult? vreme. Fratele trapezar s-a nelini?tit mult ?i s-a rugat lui Dumnezeu s?-l vesteasc? pe Stare? s? vin? în m?n?stire, ca s?-l foloseasc? duhovnice?te.

Îi spunea gândul: „Poate Stare?ul acum în pustie se va fi istovit de osteneli, dar dac? ar fi aici, l-a? iconomisi cu putin? hran?, i-a? face ?i un ceai”.

A doua zi diminea??. Stare?ul a venit în m?n?stire ?i a spus prietenului s?u zâmbind:
– Iat?, potrivit dorin?ei tale am venit de pe Athon foarte obosit ?i cu picioarele t?iate de pietre. Ceaiul t?u merit? aceast? osteneal?.

Fratele s-a minunat de darul înainte-vederii pe care îl avea Stare?ul ?i i-a cerut iertare pentru osteneala ce i-a pricinuit-o.

Odat? acela?i frate era st?pânit de o mâhnire adânc? ?i de acedie ?i s-a rugat lui Dumnezeu s?-i trimit? pe prietenul s?u, P?rintele Antim, ca s?-l mângâie. Iar dup? câteva ore P?rintele Antim a ap?rut înaintea lui.

Fratele mâhnit s-a bucurat mult v?zându-l ?i l-a întrebat:
– Cum s-a f?cut, P?rinte, c? ai venit exact în ceasul nevoii mele?
– Tu ai vrut s? m? vezi, i-a r?spuns Stare?ul zâmbind, ?i L-ai rugat pe Dumnezeu pentru aceasta, iar eu am venit.

Alt? dat? la Sfântul Pantelimon în ajunul zilei de 1 octombrie, când se s?vâr?e?te priveghere de toat? noaptea în cinstea Acoper?mântului Prea Sfintei N?sc?toare de Dumnezeu, P?rintele Antim a ajuns în m?n?stire aproape gata s?-?i dea sufletul.

Când l-a întâlnit pe fratele trapezar i-a spus:
– În noaptea aceasta m? aflam la M?n?stirea Zografu, în pustie, ?i m? rugam în picioare pe o piatr?. În vremea rug?ciunii am v?zut-o pe Maica Domnului cum coboar? din cer în m?n?stirea voastr?.

A?a cum eram plin de bucurie pentru aceast? vedenie, m-am gr?bit s? vin s-o aflu aici, ca s? m? acopere cu omoforul ei ?i pe mine, p?c?tosul, împreun? cu robii ei care o cinstesc. Dar, de îndat? ce am pornit din locul acela alergând încoace, deodat? a ap?rut un ?arpe, s-a repezit cu manie asupra mea ?i m-a mu?cat tare de un picior. Am sim?it îns? c? piedica aceasta a fost din invidia urâtorului de bine ?i n-am dat important? mu?c?turii, c?ci m? gr?beam s? ajung în m?n?stirea voastr?.

Fratele a privit piciorul stare?ului ?i într-adev?r, rana pricinuit? de mu?c?tur? era grav?, îns? marea dragoste a Stare?ului fat? de Dumnezeu îl f?cuse s? nu mai simt? p?timirile trupe?ti.

În anul 1862, în Sfântul Munte iarna a fost geroas? si cu mult? z?pad?, în vremea aceea P?rintele Antim se afla pe în?l?imile Athonului, în pustia cea adânc? ?i tr?ia în scorbura unui copac.

A c?zut atât de mult? z?pad?, încât l-a izolat complet ?i nu mai putea ie?i de acolo. ?i astfel a petrecut patruzeci ?i ?ase de zile f?r? hran?. Aproape în fiecare an înainte de a începe iarna, Stare?ul venea mai aproape de m?n?stire.

B?trânii din Rusicon aflând c? P?rintele Antim pe o vreme atât de friguroas? ?i cu atât de mult? z?pad? nu se afl? în preajma m?n?stirii, au început s? se nelini?teasc? pentru el.

Dar dup? patruzeci ?i ?ase de zile Stare?ul a ajuns la m?n?stire complet istovit ?i în?epenit de frig. Fratele, când l-a v?zut, a strigat de bucurie:
– Ah, P?rinte, Sfin?ia Ta e?ti? Noi nu mai n?d?jduiam s? te revedem. Dar unde ai fost în tot acest timp?
–  Ei, am stat într-o scorbur?, a r?spuns Stare?ul zâmbind.
– ?i ce ai mâncat acolo, P?rinte?
– Frate Victor, câte am p?timit de la diavoli ?i de la frig, numai Dumnezeu ?tie. Dar Sfântul Ioan Botez?torul mi s-a ar?tat ?i m-a izb?vit de moarte.

Într-o vreme Stare?ul Antim n-a venit la Rusicon vreme de cinci luni, iar monahii din m?n?stire nu cuno?teau pricina. Se nelini?teau ?i aveau multe gânduri: ‘Nu cumva l-a mâhnit cineva? etc”. Duhovnicul m?n?stirii cuno?tea un pustnic în care P?rintele Antim avea încredere ?i l-a rugat s? afle pricina.

Pustnicul l-a întrebat pe P?rintele Antim, iar acela a r?spuns:
– Cât timp m? vor l?uda acolo ?i m? vor cinsti ca pe un sfânt, nu voi mai merge. Ultima dat? când am fost acolo, un ieromonah a c?zut la picioarele mele ?i mi-a spus: „P?rinte sfinte, ruga?i-v? pentru mine, p?c?tosul, s? m? mântuiesc pentru rug?ciunile Sfin?iei Voastre…”. Vezi? Cum s? mai merg acolo, dac? ei m? cinstesc ca pe un sfânt?

Dup? aceasta P?rintele Antim mergea în m?n?stire mai mult pe ascuns ?i îi încredin?a p?rintelui Victor în timpul discu?iilor lor unele taine din viata sa.

Alt? dat? când a fost vizitat de Stare?, p?rintele Victor i-a preg?tit masa. Iar acela i-a spus:
– Ieri v-a cercetat m?n?stirea Sfântul Ioan cel Milostiv.

În ziua aceea fusese duminic? ?i ca de obicei au venit pustnici, schitioti ?i destui mireni care au mâncat la trapez?, dup? care li s-a dat ?i milostenie.

P?rintele Antim nu avea o locuin?? stabil?, ci întreg Sfântul Munte era locuin?a sa. În ultimii ani ai vie?ii sale a stat lâng? M?n?stirea Zografu ?i de multe ori ajuta la zidit, la repara?iile m?n?stirii c?rând pietre ?i argil?.

În august 1867 acest mare ascet a vizitat pentru ultima dat? iubita sa m?n?stire, Sfântul Pantelimon. A intrat în m?n?stire ?i s-a dus imediat la arhondaric. Acolo l-a întâlnit pe prietenul s?u, p?rintele Victor ?i i-a vorbit mult? vreme, sf?tuindu-l cum s? biruiasc? gândurile viclene ?i patimile.

La sfâr?it i-a spus de-a dreptul:
– De acum nu voi mai veni aici, deoarece voi muri curând.

Într-adev?r, a?a s-a ?i petrecut. La sfâr?itul lui noiembrie al aceluia?i an Stare?ul a mers la M?n?stirea Zografu. Acolo s-a îmboln?vit, iar p?rin?ii l-au dus la bolni?a m?n?stirii, unde a stat dou?sprezece zile.

Pe 9 decembrie 1867 p?rintele Antim a p?r?sit gr?dina Maicii Domnului, în care s-a nevoit cu m?rime de suflet, ?i s-a odihnit în Domnul.
S? avem binecuvântarea lui. Amin.

Topics: Despre curatie, Despre judecare, Despre nebunii pentru Hristos, Despre post, Despre simplitate, Despre smerenie | Comentariile sunt închise pentru Ieromonahul Antim cel nebun pentru Hristos

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet