Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Cuvintele sfintelor femei nevoitoare

By pateric | decembrie 10, 2006

 cele vrednice de pomenire,
culese de Avva Isaia, pentru
cinstita monahie Teodora

A?a cum este priveli?tea câmpiilor, care sunt pline de tot felul de flori, tot astfel este ?i cartea mea de fa??, sfin?it? ?i cinstit? fiic?, într-însa vei g?si toate florile faptelor bune — aten?ia min?ii ?i înv???tura inimii spre în?elep?irea ta ?i spre mântuirea sufletului t?u, dac? vrei.

Adunând cele mai bune flori duhovnice?ti din câmpia nemuritoare sau din rai, buna mea sor? ?i credincioas? fiic?, î?i trimit o cunun? împletit? pentru ca, sim?ind bunul ei miros, s? alergi pe calea faptelor bune ?i s?-?i îmbog??e?ti sufletul cu bog??ia cea nefurat?. Domnul Slavei s? fie cu tine.

1. Fericita Teodora spunea: dac? vrem s? trecem f?r? de poticnire calea acestei vie?i ce ne st? înainte, dac? vrem s? înf??i??m lui Hristos sufletul ?i trupul cur??ite de ranele ru?inoase ?i dac? vrem s? primim o cunun? de biruin??, atunci noi trebuie s? lu?m aminte de toate cu veghere si considerând pl?cerile de?arte ca pe ceva ce nu este nimic, s? le trecem repede cu vederea. Nu trebuie s? îng?duim min?ii s? se în?ele.

2. Fericita Sara zicea: de trei lucruri mi-e team?: când sufletul va fi s? ias? din trup, când va sta înaintea lui Dumnezeu ?i când se va da cea din urm? hot?râre, în ziua Judec??ii.

3. Fericita Singlitichia a spus: la început, nevoin?a ?i osteneala celor ce se apropie de Dumnezeu în lini?te ?i în t?cere e mare, iar mai târziu e o bucurie negr?it?.

A?a cum cei ce vor s? aprind? focul, la început se umplu de fum ?i l?crimeaz? ?i nu-?i ating altfel Scopul, tot astfel cei ce vor s? aprind? în sine focul dumnezeiesc trebuie s?-l aprind? cu lacrimi ?i osteneal?, lini?te si t?cere.

4. Iar??i a zis ea: monahul veghetor se ostene?te zi ?i noapte, în mare lini?te ?i cu blânde?e, f?când rug?ciuni ?i zdrobindu-?i inima pân? la lacrimi, ca s? primeasc? mil? din cer.

5. Întrebat-au surorile pe fericita Singlitichia: Cum putem s? ne mântuim? ?i ea, oftând din adâncuri ?i v?rsând multe lacrimi, a r?spuns: Copii! Noi to?i ?tim cum s? ne mântuim! Dar din pricina neglijen?ei ne pierdem mântuirea. Mai întâi de toate ?i mai mult decât toate, trebuie s? p?str?m ceea ce a spus Domnul: iube?te pe Domnul Dumnezeul t?u din tot sufletul t?u ?i pe aproapele t?u ca pe tine însu?i; iat? unde este mântuirea: într-o îndoit? iubire.

6. Spunea, de asemenea: ?i femeile din lume, în aparen?a, tr?iesc în cur??ie, dar ele au totodat? ?i o neru?inare, întrucât ele gre?esc cu toate celelalte sim?uri: privesc necuviincios, râd f?r? m?sur? — iar noi trebuie s? fim mai presus în fapte bune ?i pentru noi nu este îng?duit? privirea de?art?,

Zice Scriptura: ochii t?i s? priveasc? drept. Noi trebuie s? ne p?zim ?i limba de asemenea p?cate, deoarece nu e dup? lege ca organul cânt?rilor dumnezeie?ti s? rosteasc? cuvinte spurcate. Noi trebuie s? ne re?inem nu numai de a vorbi acestea, dar ?i de a le auzi.

7. Zis-a iar??i: e bine s? ne ridic?m de la cele mici la cele mari, c?ci e primejdios s? ne coborâm de la cele mari la cele mici; aceasta o înva?? Apostolul, când spune: „Cele din urm? uitându-le, întinde?i-v? spre cele dinainte”.

8. Fericita Melania povestea c? un frate, care voia s? se lepede de lume, era împiedicat de propria lui mam?, dar el nu ?i-a p?r?sit dorin?a ?i nu înceta s?-i fac? sup?rare, zicând: vreau s?-mi mântuiesc sufletul. Neputând s?-l împiedice, în ciuda tuturor st?ruin?elor, mama i-a dat, în sfâr?it, voie; dar îndep?rtându-se de la ea ?i f?cându-se monah, el începu s?-?i tr?iasc? via?a cu negrij?. S-a întâmplat c? mama i-a murit; peste un an s-a îmboln?vit ?i el de o boal? grea, a?a încât medicii s-au temut pentru via?a lui. Atunci a avut o vedenie, a fost r?pit de judecat? ?i ?i-a v?zut mama printre cei osândi?i; observându-l, ea i-a spus cu mult? mirare: Fiul meu, ce-i asta? Unde sunt, dar, cuvintele tale pe care le spuneai, c? vrei s?-?i mântuie?ti sufletul? Ru?inat de cele auzite, el st?tea nec?jit, ne?tiind ce s? r?spund?. Deodat?, s-a auzit un glas care spunea: „Lua?i-l de aici, Eu v-am trimis dup? un alt monah cu acela?i nume, care vie?uie?te în cutare m?n?stire”. Cu aceasta s-a terminat vedenia ?i fratele, venindu-?i în fire, a povestit celor ce erau de fa?? tot ce i s-a întâmplat. Ca o încredin?are de adev?rul celor gr?ite, I-a rugat pe un frate s? se duc? la m?n?stirea despre care auzise ?i s? vad? dac? a r?posat acel frate care purta acela?i nume ca ?i el.

Cel trimis a g?sit întocmai, c?ci acel monah r?posase. Bolnavul, îndreptânclu-se ?i înt?rindu-se, s-a închis într-o chilie ?i ?edea în lini?te, îngrijindu-se numai de mântuirea sufletului s?u, c?indu-se ?i plângând c? mai înainte a tr?it în neângrijire. Ajunsese la atâta zdrobire, încât mul?i îl rugau s? se cru?e pu?in, temându-se s? nu i se întâmple vreun r?u de atâta plâns peste m?sur?, dar el n-a vrut s? se mângâie, spunând: dac? eu n-am putut suferi dojana mamei mele, cum voi putea suferi în ziua Judec??ii ru?inea înaintea lui Hristos ?i a sfin?ilor îngeri?

9. Odat?, fericita Sara, v?zând pe o tân?r? monahie c? râde, i-a spus: nu râde, sor?, c?ci prin aceasta alungi de la tine frica de Dumnezeu ?i te faci de râsul diavolului.

10. Fericita Teodora povestea c? a întrebat o fecioar?, b?trân? cu anii ?i sporit? în frica lui Dumnezeu, de pricina îndep?rt?rii sale de lume, iar ea, suspinând, i-a vorbit astfel: tat?l meu era blând si lini?tit, dar neputincios cu trupul, a?a încât toat? via?a a z?cut în pat. De altfel, când era s?n?tos, lucra smerit pe câmp ?i strângea cele necesare pentru cas?. El a dus o via?? a?a de lini?tit?, încât numai rar de tot st?tea ele vorb? cu cineva în satul nostru ?i iubea atât de mult t?cerea, încât cei ce nu-l cuno?teau îl socoteau mut. Mama era o fire cu totul contrar?. Ea se interesa de toate, chiar de cele ce se petreceau dincolo de patria noastr?. Când vorbea, p?rea c? tot trupul ei e numai o limb?. Ea se certa aproape cu toat? lumea. Îi pl?cea s? bea vin, se îmb?ta cu desfrânatele ?i distrugea casa. Printre altele, nu era niciodat? bolnav?. În sfâr?it, tat?l meu a sl?bit de atâtea boli îndelungate ?i a murit. Îndat? dup? aceasta, v?zduhul s-a tulburat, au început tunete ?i tr?snete înfrico?ate, furtuni ?i ploi a?a de mari încât timp de trei zile trupul lui n-a putut fi înmormântat. Atunci, to?i oamenii din sat, cl?tinând din capete, ziceau: „Ce r?utate ne?tiut? s-a ascuns printre noi! Cu adev?rat c? acesta este vr?jma?ul lui Dumnezeu dac? nici natura nu ne las? s?-l înmormânt?m”. Mama mea, dup? aceasta, devenind liber?, s-a dedat ?i mai mult desfrân?rii. Mai târziu, când a murit, timpul era frumos, cerul senin ?i se parea c? toate ajut? spre a-i face o înmormântare cât mai luminoas?.

Când am trecut de vârsta copil?riei ?i patimile au început s? se trezeasc? ?i s?-mi tulbure inima neâncercat?, m-am a?ezat într-o sear? ?i am început s? m? gândesc ce fel de cale s?-mi aleg în via??. S? merg oare pe calea tat?lui, cu blânde?ea, cu evlavia ?I cu cur??enia lui? Dar m? gândeam: ce i-a folosit lui acest fel de via??? Toat? via?a lui n-a avut decât boala ?i necazuri, iar dup? moarte, p?mântul parc? nu-i primea trupul. Dac? o astfel de via?? i-ar fi fost pl?cut? lui Dumnezeu, n-ar fi suferit el atâtea rele. Via?a mamei se pare c? a fost mai adev?rat?. Ea a tr?it dup? toate dorin?ele inimii, a fost întotdeauna s?natoas? ?i s-a învrednicit de o înmormântare luminoas?, a?a c? viata mamei e mai bun?, E mai bine s? cred ochilor mei ?i s? urmez celor ce sunt adev?rate. Astfel, mi s-a p?rut c? e mai bine s? merg pe calea mamei. Între timp, se înnoptase ?i am adormit. Iat? c? în vis îmi apare cineva înalt de statur?, înfrico?at la vedere, care m? întreba amenin??tor: Spune-mi — îmi zise — ce gânduri nutre?ti în inima ta? Tremurând de fric?, eu nici nu puteam s? m? uit la el, iar el, cu un glas mai înfrico?at, îmi cerea s?-i spun despre ce cugetam. Înnegurat? de groaz?, eu am uitat la ce m? gândeam ?i i-am spus: De nimic nu-mi mai aduc minte. Atunci, el însu?i mi-a amintit de toate.

Descoperit?, am recunoscut toate ?i i-am cerut înduplecare, aducându-i, ca pe o dezvinov??ire, pricina care m-a îndemnat s? gândesc astfel. Dup? aceasta, el mi-a zis: Du-te de te uit? care este soarta tat?lui t?u ?i care este a mamei tale ?i apoi alege?i-o pe care vrei ?i, luându-m? de mân?, m-a condus. M-a dus întâi într-o gr?din? plin? de tot felul de pomi cu roade, cu frumuse?i care întrec orice povestire. Când am intrat noi în?untru, ne-a întâmpinat tat?l meu ?i m-a îmbr??i?at, numindu-m? copil iubit. Eu îl rugam s? r?mân cu dânsul, dar el mi-a zis: Acum, acest lucru este cu neputin?? dar, dac? vei p??i pe urmele mele, atunci vei veni aici în scurt? vreme.

Eu am început din nou s?-l rog pe tata, dar îngerul care m-a adus acolo mi-a zis: Du-te acum ?i te uit? unde este mama ta. M-a dus apoi într-o locuin?? plin? de întuneric ?i de putoare. Acolo mi-a ar?tat el un cuptor care ardea cu foc ?i cu smoal? clocotit?. Ni?te fe?e înfrico?ate ?edeau în jurul cuptorului. Eu m? uitam în jos ?i am v?zut pe mama în foc, scufundat? pân? în gât. Ea scrâ?nea din din?i, ars? de foc ?i mâncat? de viermi. V?zându-m?, a strigat: Vai mie, copila mea, vai mie pentru p?catele mele cele rele. Cinstita ta cur??ie mi se p?rea vrednic? de râs ?i nu m? gândeam s? fiu pedepsit? pentru desfrânare ?i neânfrânare; iat? ce suf?r acuma pentru o dulcea?? de scurt? vreme. Ajut?-mi, copilul meu ! Adu-?i aminte de durerile na?terii ?i de grijile cre?terii ?i ajut? pe mama ta. Cuprins? de mil?, eu întinsesem mâinile spre ea, dar focul  mi-a fript mâna a?a de r?u, încât de durerea cea  nesuferit? am ?ipat tare ?i m-am de?teptat. Din cauza strig?tului meu s-au trezit ?i cei ce erau cu.mine  în cas? ?i alergând la mine, întrebau din ce pricin? m-am speriat. Eu le-am povestit vedenia ?i mul?umit? lui Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, am ales calea vie?ii tat?lui meu.

Iat? ce mi-a povestit cinstita sor?. ?tiind, prin urmare, ce munci înfrico?ate îi a?teapt? pe p?c?to?i ?i cât de pline de bucurie sunt locuin?ele celor ce merg pe calea poruncilor lui Dumnezeu, s? ne hot?râm în inimile noastre ca s? ne îndep?rt?m de r?u ?i sa facem binele, pentru ca, prin bun?tatea lui Dumnezeu, s? mo?tenim via?a ve?nic?.

11. Prea cuvioasa Pelaghia vorbea despre voia sau îndr?zneala neru?inat? care este n?sc?toarea tuturor relelor: voia proprie mistuie ca o flac?r? de foc toate roadele sufletului. Asculta?i acum ?i ceva despre râs.

Râsul alung? plânsul fericit; râsul nu zide?te, ci distruge ?i pierde cele zidite; râsul întristeaz? ?i alung? Duhul Sfânt ?i atrage în suflet duhul cel r?u; râsul, aruncând în curvie, descompune trupul, râsul alung? faptele bune, nu-?i aduce aminte de moarte ?i nu cuget? la munci.

12. Tot ea spunea: începutul c?derii unui monah este râsul ?i voia proprie.

13.  Prea cuvioasa Pelaghia mai înv??a: de se va întâmpla s? c?dem sub st?pânirea patimilor trupe?ti, s? nu pierdem din vedere c? trebuie s? ne poc?im ?i s? plângem, înainte de a ne prinde plânsul judec??ii.

14. O monahie a venit la prea cuvioasa Pelaghia ?i i-a zis: ce s? fac cu p?catele mele ? Prea cuvioasa a zis: cel ce dore?te s? se izb?veasc? de p?cate, sor?, cu lini?tea, cu t?cerea ?i cu plânsul se izb?ve?te de ele.

15. Iar??i a zis: plânsul, t?cerea ?i lini?tea sunt calea pe care mi-au ar?tat-o P?rin?ii ?i Scriptura. Prin urmare, în lini?te plânge?i-v? p?catele, c?ci nu exist? alt? cale în afar? de aceasta.

16. Fericita Teodora a spus: iube?te t?cerea mai mult decât vorbirea, c?ci t?cerea este comoara monahilor, iar vorbirea cheltuie?te bog??ia lor.

17. Fericita Sara a spus: ?tiu c? pu?in?tatea pâinii ?i postul sub?iaz? trupul, dar privegherea sleie?te trupul mai mult decât postul.

18.  Fericita Sara a spus: prin nimic nu se smere?te a?a de mult sufletul ca prin pu?in?tatea pâinii ?i a apei. Când du?manul vrea s? cucereasc? un ora?, atunci opre?te dinainte proviziile de hran? ?i ap? ?i cet??enii se predau f?r? s? vrea. Tot astfel ?i monahul, dac? nu-?i va strâmtora pântecele cu foamea ?i cu setea, nu se poate izb?vi de gândurile rele.

19. A zis iar??i: dac? omul va ?ine minte cuvântul Scripturii, care zice c? din cuvintele tale te vei îndrepta ?i din cuvintele tale te vei osândi, atunci va alege mai bine t?cerea.

20. A zis, de asemenea: a?a cum furul izgone?te albinele ?i atunci le ia dulcea?a lucr?rii lor, tot astfel ?i odihna trupeasc? izgone?te frica lui Dumnezeu din suflet ?i pierde toat? lucrarea lui cea bun?.

21. Sfânta Singlitichia spunea de prea cuvioasa Teodora c? toate cele 40 de zile ea s-a mul?umit numai cu ?apte litre de maz?re ?i cu o can? de ap?.

22. Tot ea spunea: s? umbl?m cu în?elepciune, în sim?urile noastre intr? tâlharii împotriva voin?ei noastre.

Cum se poate s? nu se afume înl?untrul unei case înconjurate de fum, când ferestrele ei sunt deschise?

De aceea noi trebuie s? ne re?inem de a ie?i în locurile publice. Dac? socotim c? e o ru?ine s? ne uit?m la fra?i sau la p?rin?i, atunci când ei sunt goi, dar nu este mult mai ru?inos ?i vrednic de osând? s? ne uit?m la oamenii de pe strad? dezgoli?i cu neru?inare, care, pe deasupra, rostesc cuvinte pline de îndr?zneal?? Din acestea, de obicei, se nasc închipuiri nelini?titoare ?i v?t?m?toare, dar ?i ?ezâncl în cas?, nu trebuie s? dormim, ci s? veghem, cum este scris: „veghea?i”.

23. A zis, de asemenea: tu ai biruit dragostea material? ?i grosolan? de pl?ceri, dar vr?jma?ul seam?n? iubirea de pl?ceri în sim?urile tale. Când te vei înfrâna ?i de la aceast? iubire de pl?ceri, atunci vei pune în mi?care r?zboiul nematerial, aducându-?i în minte fe?e pl?cute, îmbr?c?minte necuviincioas?, vorbiri urâte.

24. Mai zicea: lucrul vr?jma?ului este s? se îmbrace în haine str?ine si armele sale s? le ?in? sub acoper?mânt. El arat? gr?un?e de grâu iar sub ele se ascund boabe de m?tr?gun?. Prin urmare, trebuie s? urm?rim ?iretlicurile lui, trebuie sa veghem în toal? vremea, întrucât el ne lupt? ?i cu lucrurile dinafar? ?i cu gândurile dinl?untru ?i mai mult cu cele din urm?. Ziua ?i noaptea nu se apropie de tine în chip nematerial.

25.  Mai zicea Fericita:Teodora: noi, cei ce am primit aceast? chemare, trebuie s? p?zim cea mai curat? cur??enie, c?ci ?i unii dintre mireni par c? p?streaz? cur??enia, dar aceasta nu le folose?te la nimic pentru c? la ei nu-?i ?in cur??enia alte sim?uri.

26. Iar??i a zis: a?a cum vie?uitoarele veninoase sunt izgonite de otr?vurile cele mai puternice, tot astfel ?i gândurile necurate sunt izgonite de rug?ciunea cea s?vâr?it? în lini?te ?i cu post.

27. Fericita Teodora a spus: a?a cum este leul, pentru m?garii s?lbatici, tot astfel este monahul care petrece în lini?te ?i t?cere, este înfrico?at pentru gândurile iubitoare de pl?ceri.

28. Iar??i a zis: postul, la c?lug?ri, este o z?bal? împotriva p?catului. Cine l-a aruncat, devine un cal ce nu se satur? de femei.

29. A zis iar??i: trupul uscat de post al monahului scoate sufletul din adâncul patimilor ?i alung? râurile iubirii de pl?ceri.

30.  A spus iar??i: monahul cast va fi cinstit pe p?mânt ?i în cer ?i va fi încununat de slav? înaintea Fe?ei Celui Prea Înalt.

31. Tot ea a zis: monahul ce nu-?i ?ine limba, în vremea mor?ii î?i va cunoa?te ru?inea sa.

32.  Iar??i a zis: l?comia pântecelui este mama desfrân?rii, iar cel ce-?i st?pâne?te pântecele î?i poate st?pâni ?i patima desfrân?rii ?i limba, ?i toate celelalte patimi.

33. Fericita Teodora se nevoia s? nu bea ap? 40 de zile ?i dac? se întâmpla ar?i?? mare, ea î?i sp?la c?ni?a, ?i umplând-o cu ap?, o atârna în fa?a ei.

Când am întrebat-o, spune Melania: pentru ce faci a?a?, ea mi-a r?spuns: pentru ca în vremea setei s? m? ostenesc mai mult ?i pentru aceasta s? primesc de la Dumnezeu o plat? mai mare.

34. Iar??i a zis: bog??ia sufletului o alc?tuiesc lini?tea, t?cerea ?i înfrânarea. S? dobândim aceste trei virtu?i, ca s? ne mântuim sufletele noastre.

35. Fericita Singlitichia a spus: dac? în gândurile tale se na?te închipuirea unei fe?e frumoase, atunci scoate-i ochii acelui chip, d? la o parte plin?tatea obrajilor, taie-i buzele apoi uit?-te la resping?toarea alc?tuire a oaselor goale. Fii încredin?at? c? o dat? cu aceasta va fugi toat? în?el?ciunea. E bine iar??i s? ne înf??i??m trupul omului iubit cu r?ni puturoase ?i cu puroi sau asemenea unui trup mort.

Mai mult decât orice, trebuie s? îmblânzim pântecele.

36. Fericita Sara a zis: cel ce se satur? ?i vorbe?te cu copiii a ?i preacurvit cu gândul s?u. Dac? e a?a, atunci cum noi, monahiile, s? îndr?znim s? vorbim, s? mânc?m ?i s? ?edem cu fe?ele b?rb?te?ti?

Hristos, spune: „De n-a? fi venit ?i nu v-a? fi spus, p?cat n-a?i avea, acum, îns?, nu ave?i nici o îndrept??ire pentru p?catele voastre”. A?a ?i noi, cele ce suntem încercate în multe dintre acestea, v? îndemn?m pe voi, monahiile tinere, s? v? p?zi?i cu orice chip de fe?ele b?rb?te?ti, chiar de v-ar fi ?i fra?i.

Cele ce nu vor asculta, în vremea ie?irii vor cunoa?te osânda desfrân?rii lor ?i în ziua Judec??ii ne vor avea ca pe ni?te acuzatoare.

37.  Iar??i a zis: omul nu trebuie s? primeasc? urm?toarele dou? gânduri: al desfrân?rii ?i al osândirii aproapelui. Când vr?jma?ul v? aduce înainte vreunul dintre ele, atunci trebuie s? v? scula?i la rug?ciune ?i Dumnezeu v? va izb?vi.

38.  Se spune despre fericita Sara c? timp de 15 ani a fost luptat? tare de demonul curviei ?i niciodat? nu se ruga s? i se ia acest r?zboi, ci numai zicea: Dumnezeule, înt?re?te-m?!

Se spune a?ijderea despre ea c?, atunci când duhul curviei se n?pustea mai tare asupra ei, oferindu-i de?ert?ciunile lume?ti, ea a început s? se nevoiasc? mai mult cu postul, cu privegherea, cu culcarea pe jos ?i cu rug?ciunea, în timpul acestui r?zboi, ea s-a suit pe acoperi? ?i duhul curviei i s-a înf??i?at trupe?te ?i i-a spus: m-ai biruit, Sara. Ea îns? i-a r?spuns: nu eu te-am biruit, ci St?pânul meu, Hristos.

40.  Pe Fericita Teodora a luptat-o duhul curviei ?i a durat r?zboiul ca o par? de foc, zi ?i noapte, timp de 7 ani. Fericita s-a nevoit luptând împotriva lui, luptându-se cu postul ?i cu privegherea, cu lini?tea ?i cu t?cerea ?i cu rug?ciunea. Când s-au împlinit 7 ani, duhul curviei a fugit de la ea, cu darul lui Hristos, ?i mai mult n-a mai tulburat-o niciodat?.

41.  Cu privire la gândul curviei, Sfânta Singlitichia a spus: nu cumva vrei s? te mântuie?ti culcat? în pat? Nu, lini?te?te-te, taci, privegheaz?, poste?te, plângi ?i poate Dumnezeu te va milui, c?ci cel ce nu se ostene?te aici, acela va suferi dincolo, în focul cel nestins, împreun? cu demonii.

42. Fericita Teodora a spus: grija, lini?tea, t?cerea ?i înv???tura tainic? nasc frica de Dumnezeu ?i cur??enia. Înv???tura tainic? este rug?ciunea neîncetat? s?vâr?it? cu mintea: Doamne, lisuse Hristoase, miluie?te-m?! Fiul lui Dumnezeu, ajut?-m? !

43. O sor? a venit la fericita Matroana ?i a întrebat-o: ce s? fac? M? tulbur? duhul curviei. Fericita i-a r?spuns: lart?-m?, eu niciodat? n-am fost luptat? de duhul curviei. Sora s-a smintit de acest cuvânt, deoarece r?spunsul îi era peste fire ?i a ie?it f?r? s?-?i ia r?mas bun. Apoi s-a dus la Fericita Teodora i-a spus cele întâmplate, ad?ugând: tare m-am smintit de acest cuvânt, c?ci ea a spus ceea ce este mai presus de fire. Fericita i-a r?spuns: toate acestea ?i le-a spus roaba lui Dumnezeu cu tâlc. Du-te dar, pune-i metanie ?i roag?-te s?-?i l?mureasc? puterea cuvântului. Monahia s-a sculat ?i s-a dus la fericita Matroana. F?cându-i metanie, i-a spus: iart?-m? c? am f?cut o fapt? nechibzuit?, când am ie?it în mod necuviincios. Te rog, Doamna mea, l?mure?te-m? cum de n-ai fost luptat? niciodat? de demonul curviei. Fericita Matroana, zâmbind, i-a    spus: iart?-m?! De când m-am c?lug?rit, nu m-am s?turat nici de pâine, nici de ap?, nici de somn ?i grija de aceste trei gânduri îngreuindu-m?, nu-mi îng?duie s? simt r?zboiul curviei. Monahia s-a dus, mai înt?rit? în sufletul ei.

44.  Fericita Matroana spunea: Domnul meu mi-a zis: „F? lucrul Meu si Eu te voi hr?ni; de unde, nu M? întreba”. Lucrul lui Dumnezeu este mai întâi lini?tea, al doilea t?cerea, al treilea rug?ciunea, cântarea de psalmi ?i îngenunchierea, al patrulea citirea, al cincilea lacrimile, al ?aselea aducerile aminte de Dumnezeu ?i moarte, al ?aptelea fericita smerenie. Aceste fapte bune îns?, tu nu le po?i dobândi dac? nu te vei lini?ti, împotriva tuturor grijilor lume?ti, chiar de vei învia ?i mor?ii.

45. Tot ea a spus: r?bdarea monahiei se face ar?tat? în lini?te ?i t?cere. Cel ce rabd? pân? la sfâr?it, acela se va mântui, a spus Domnul.

46.  Spunea, de asemenea: cei ce s?vâr?esc c?lc?ri de lege în lume, sunt arunca?i f?r? voie în temni??, în fiare ?i în lan?uri. S? ne închidem si pe noi în?ine în temni??. S? ne leg?m pe noi în?ine, pentru ca prin aceast? pedeaps? de bun? voie s? sc?p?m de pedepsele viitoare. Temni?a pentru monah este chilia lui, în care el se lini?te?te pentru Domnul.

47.  Tot ea mai spunea: începe lucrul cel bun al lini?tii si nu asculta de vr?jma?ul care î?i ?opte?te s? ie?i din chilia ta, în afar? de o mare nevoie ?i de o trebuin??. Prin r?bdarea ta, tu vei birui pe diavol.

48.  Fericita Matroana spunea despre maica noastr?, Sara, c? ea a dat dovad? de o atât de minunat? ?i sl?vit? r?bdare, încât se cutremurau de dânsa demonii ?i îngerii o sl?veau. C?ci în tot timpul cât chilia fericitei, în care ea se lini?tea, se afla pe malul râului, ea, în to?i cei 60 de ani ai vie?ii sale acolo, nu s-a aplecat niciodat? spre pârâu ca s? se uite.

49.  Fericita Teodora spunea unei surori: s? ?tii, fiica mea c? o c?lug?ri?? care face prietenie cu mirenii sau cu c?lug?rii, se lipse?te de prietenia cu Dumnezeu ?i se afl? de partea demonilor. De aceea ?i nume?te monahie, pentru c? are dragoste ?i n?zuin?? spre Dumnezeu.

50.  Odat?, o monahie a venit la cuvioasa Teodora ?i a întrebat-o despre lini?te. Fericita, oftând din adânc ?i l?crimând, i-a spus ei: o, sora mea! m-ai întrebat despre o via?? îngereasc?!

A te lini?ti înseamn? s? ?ezi în chilia ta cu o inim? înfrânt? ?i cu fric? de Dumnezeu, înfrânându-te de la pomenirea de r?u ?i de la slava de?art?.

O astfel de lini?te na?te toate faptele bune ?i p?ze?te pe cel ce o iube?te de înfocatele s?ge?i ale vr?jma?ului. Apoi, oftând iar??i, a continuat: o, lini?te ?i t?cere, mama inimii zdrobite, n?sc?toarea poc?in?ei, oglinda p?catelor! Libertatea pentru lacrimi ?i suspine!

O, lini?te ?i t?cere, împreun?-vie?uitoare cu smerenia, iluminarea sufletului!, n?sc?toarea blânde?ii cea împreun?-vorbitoare cu îngerii, care ne introduci într-o stare de lini?te!, c?l?uz? luminoas? a min?ii!, v?z?toarea gândurilor ?i împreun?-lucr?toarea chibzuin?ei, înso?itoarea fricii de Dumnezeu.

O, lini?te ?i t?cere, t?ria postului, înfrânarea limbii ?i frâul l?comiei pântecului! Mama rug?ciunii, ?coala citirii, liman neînviforat!

O, lini?te ?i t?cere, st?ruitoare înaintea lui Dumnezeu, ograda celor mai tineri, d?t?toarea în?elepciunii celor nepoc?i?i, p?zitoarea din fa?a tulbur?rii a tuturor celor ce te iubesc pe tine! Jugul cel bun ?i sarcina cea u?oar? care odihne?ti ?i por?i pe cei ce te poart? pe tine! Bucuria sufletului ?i veselia inimii care numai pe tine te îngrije?te, aceea ce vorbe?ti zi ?i noapte cu Hristos ?i care ai neîncetat moartea înaintea ochilor! O, lini?te ?i t?cere, care zi ?i noapte a?tep?i pe Hristos ?i î?i p?ze?ti neatins? n?dejdea ta! Dorindu-L pe El, tu cân?i neîncetat: gata este inima mea, Dumnezeul meu, gata este inima mea!

O, lini?te si t?cere — nimicitoare a iubirii de pl?ceri, care schimbi râsul în plâns la cei ce te dobândesc ! O, lini?te si t?cere — vr?jma?a neru?in?rii ?i urâtoarea cutezan?ei! O, lini?te ?i t?cere — prietena de totdeauna a lui Hristos! O, lini?te ?i t?cere — leg?tura patimilor! O, lini?te ?i t?cere, câmpia lui Dumnezeu ?i pomul vie?ii, care aduci roade bune! Vezi acum, sora mea, cât de mari ?i cât de minunate sunt bucuriile cinstitei lini?ti ?i t?ceri?

Sora, plin? de lacrimi, i-a c?zut la picioare ?i i-a spus: v?d ?i m? minunez de în?elepciunea dat? ?ie de Dumnezeu ?i de puterea limbii tale. Prin tine,
sufletul meu este acum mântuit, c?ci a v?zut calea cea dreapt? ce duce spre Dumnezeu. Fericita iar??i i-a spus: a?a, sora mea! Dac? vrei s?-?i mântuie?ti sufletul, dobânde?te aceste dou? fapte bune ?i cred c? — cu îndur?rile lui Dumnezeu ?i Mântuitorului nostru, Care pentru noi S-a r?stignit — de folos vor fi ele întru mântuirea ta. F?r? aceste fapte bune, de-abia se vor putea mântui cei ce au primit f?g?duin?a noastr?, chiar dac? cineva, cu rug?ciunea, ar opri soarele de pe cer.

51. Avva Antonie îi spunea fericitei Teodora: având frica lui Dumnezeu înaintea ochilor, ne vom aduce aminte totdeauna de moarte, vom urî lumea ?i tot ce este în lume, vom urî orice odihn? trupeasc?, ne vom lep?da de via?a aceasta ca s? tr?im dup? Dumnezeu, c?ci acestea ni le va cere El în ziua Judec??ii. Vom c?uta s? ne lini?tim, s? t?cem, s? fl?mânzim, s? înset?m, s? priveghem, s? fim goi, s? plângem, s? postim, s? suspin?m din inim?, s? ne încerc?m pe noi în?ine dac? ne-am f?cut vrednici de Dumnezeu, dac? am iubit necazul ca s?-L dobândim pe Dumnezeu, dac? am dispre?uit trupul ca s? ne mântuim sufletul.

52. Fericita Teodora a întrebat pe Marele Antonie: spune-mi, p?rinte, cum m? pot mântui eu, o femeie?

B?trânul i-a r?spuns: singur Dumnezeu ?tie cum trebuie s? se mântuiasc? fiecare. De altfel, î?i spun ?ie, c? nu numai femeile ci ?i b?rba?ii, de nu se vor lini?ti din partea tuturor poftelor lume?ti, ?i nu se vor nevoi spre t?cere, nu pot pl?cea lui Dumnezeu ?i nici s? se mântuiasc?. Du-te dar, dac? vrei s? m? ascul?i ?i ?ezi în chilia ta, adun?-?i mintea, adu-?i aminte de ziua mor?ii, prive?te-?i mort?ciunea trupului de atunci, prime?te osteneala, dispre?uie?te de?ert?ciunea lumeasc?, st?ruie în post, în priveghere ?i în rug?ciune, ca s? po?i întâmpina pe Hristos cu tot felul de fapte bune. ?ine minte iar??i ?i de aruncarea în iad ?i cuget? la soarta pe care o au acolo sufletele! În ce fel de via?? amar? ?i f?r? de r?spuns, în ce suspinuri grozave, în ce fel de osteneal? ?i de fric?, în ce a?teptare f?r? de nici o bucurie! ?ine minte ?i cuget? la înfrico?ata ?i cumplita judecat? ?i poart? în gândul t?u relele p?timiri care a?teapt? pe cei p?c?to?i — ru?inea dinaintea lui Dumnezeu, a îngerilor ?i a tuturor oamenilor, acele chinuri — focul cel ve?nic, viermele neadormit, întunericul de deasupra tuturor, tartarul, scrâ?nirea din?ilor, înfrico??rile ?i chinurile.

Cuget? ?i la bun?t??ile puse de o parte pentru cei drep?i, îndr?zneala fa?? de Dumnezeu, convie?uirea cu îngerii, arhanghelii, cu st?pâniile ?i cu to?i sfin?ii, Împ?r??ia cu darurile Ei, pacea negr?it? ?i des?vâr?ita odihn?. ?i despre una ?i despre alta poart? o aducere aminte în inima ta ?i pentru soarta p?c?to?ilor suspin?, plângi, fii cu inima îndurerat?, fiindu-?i fric? pentru sufletul t?u, pentru ca nu cumva ?i tu îns??i s? te numeri printre ei. Pentru fericirea drep?ilor bucur?-te ?i te vesele?te, în felul acesta, înc?lze?te râvna de cele bune ?i dorin?a de a sc?pa de cele rele. Caut? s? nu ui?i niciodat? de toate acestea. Ori de ?ezi în chilie, ori de stai în biseric?, ori de te duci undeva dup? o mare trebuin??, s? ai întotdeauna în inima ta aducerea aminte de toate acestea ?i nu-?i abate mintea de la ele pentru ca, m?car în chipul acesta, s? scapi de gândurile cele necurate ?i v?t?m?toare.

53. Sfânta Singlitichia a spus: a?a cum o comoar? descoperit? este furat? de tâlhari, astfel î?i bat joc diavolii de o monahie care iese din chilia sa, luând-o încoace ?i încolo, pân? când o vor scufunda în vreo patim? oarecare; iar cea care petrece în chilia sa, ca o comoar? acoperit?, nu se teme de r?pire, c?ci un astfel de suflet este p?zit de prea dulcele lisus Hristos ?i Dumnezeul nostru.

Dac? faci ceva bun în chilia ta, s? nu crezi c? a pl?cut lui Dumnezeu — ?i nu vei îndr?zni s? osânde?ti pe aproapele t?u.

54. Tot ea spune: a?a cum nu poate cre?te iarba pe nisip, tot astfel cel ce se îndeletnice?te cu distrac?iile ?i vorbirile, nu poate s?vâr?i roade cere?ti. Domnul spune: Nimeni nu poate sluji la doi domni.

55. Tot ea mai spune: mirenii, cu cât agonisesc mai mult, cu atât mai mult ascund acea agoniseal?, încredin?ându-i pe al?ii c? sunt s?raci, iar noi, de îndat? ce vom dobândi vreo sporire în fapte bune, ne în?l??m, le l?ud?m ?i le trâmbi??m. De aceea, vr?jma?ul duce ca vântul ?i acea scânteie pe care noi o socotim c? este a noastr?. A?adar e bine ca, f?când fapte bune, s? nu le spunem nim?nui. Cei ce fac dimpotriv? sufer? o mare pagub?, c?ci de la ei se ia ?i ce li se pare c? au.

56. ?i mai spunea: a?a cum ceara se tope?te în fa?a focului, tot astfel ?i sufletul se tope?te din pricina laudelor ?i se lipse?te de t?ria lui. Dac? ceara a fost topit? de c?ldur?, atunci r?ceala o va înt?ri. Dac? lauda r?pe?te t?ria sufletului, atunci ceara ?i lini?tea aduc virtutea lui într-o stare de mare t?rie.

57. O monahie a venit la fericita Sara ?i i-a spus: roag?-te pentru mine, Doamna mea. Îi spune fericita: nici eu nu te voi milui, nici Dumnezeu, dac? tu singur? nu te vei milui f?când fapte bune. Dup? cum ne-au înv??at P?rin?ii.

58. O monahie a întrebat pe fericita Sara: spune-mi, Doamna mea, cum s? m? mântuiesc? Sfânta i-a spus: fii ca o moart?, neîngrijindu-te nici de cinstea lumeasc?, ci lini?te?te-te în chilia ta, adu-?i aminte întotdeauna de Dumnezeu ?i de moarte ?i te vei mântui.

59. A venit odat? o sor? la fericita Sara ?i ?i-a adus cu sine, din lume, mâncare ?i vin; f?cându-i metanie, ea i-a dat tot ce avea spre hran?, precum i-a dat ?i vinul. Fericita a luat toate, afar? de vin, ad?ugând: ia moartea de la mine. Apoi, uitându-se la aceea ce i le-a adus, i-a zis: cum tu, tân?r? fiind, îndr?zne?ti s? te atingi de vin sau chiar s?-l miro?i ? Nu ?tii ce au suferit Noe ?i Lot, din pricina vinului ? Monahia i-a zis: Doamna mea, dac? nu beau vin, se îngreuneaz? pântecele meu. Fericita i-a r?spuns: dac? nu se va îngreuna pântecele; dac? nu te va durea, dac? nu se va sub?ia trupul t?u ?i nu va deveni ca un lemn uscat, atunci cum se va s?l??lui în sufletul t?u darul Duhului? Teme-te de Dumnezeu; cum tu, tân?r? fiind, îndr?zne?ti s? bei vin ? Iat?, sunt 59 de ani de când m? aflu în chilia aceasta cu harul lui Hristos; eu niciodat? nu am gustat vinul, de?i la început diavolul, vrând s?-mi taie gândul cel bun, atât de mult m-a ap?sat ca s? m? încline spre b?utura vinului, încât nu sunt în stare s?-?i povestesc lupta pe care am avut-o. Mi-a dat o boal? care a ?inut trei ani de zile ?i a întrebuin?at alte curse ca s? m? abat? de la gândul cel bun, dar în ciuda ostenelilor ?i a bolii, eu am biruit gândul meu prin sprijinul Domnului meu. Cine nu va p?timi r?u aici, pentru Dumnezeu, cum va fi miluit în ziua Judec??ii de Bunul St?pân? Atunci, monahia, închinându-i-se, i-a spus: iat?, Doamna mea, de azi înainte îmi dau cuvântul meu înaintea lui Dumnezeu ?i înaintea ta, c? niciodat? nu voi mai bea vin, chiar de ar fi s? mor, numai s? m? pomene?ti în rug?ciunile tale.

Fericita s-a sculat ?i f?când o rug?ciune, a l?sat-o s? se duc?.

60.  A venit odat? o sor? la fericita Sara ?i i-a spus: Doamna mea, pentru ce nu pleac? de la mine gândurile ?i patimile? Fericita i-a r?spuns: pentru c? vasele lor sunt înl?untrul t?u; d?-le un z?log ?i ele vor pleca.

61. Odat?, doi dintre stare?ii cei mari ?i sfin?i, pustnici de prin ??rile Pelusiului, au venit la fericita Sara. Înainte s? plece de la ea, au spus unul c?tre altul: s-o smerim pe aceast? b?trân?; ?i i-au spus: vezi, maic?, s? nu te înal?i cu gândul ?i s? nu spui în gândul t?u: iat?, au venit pustnicii la mine, care sunt o femeie.

La aceasta, fericita, cu smerenie ?i cu lacrimi, Ie-a zis lor: P?rin?ilor, eu sunt femeie cu firea, dar cu gândul sunt b?rbat.

62.  O monahie lucra în ziua pomenirii unui mucenic; v?zând-o alt? sor?, i-a zis: se poate s? lucrezi acuma? Ea i-a r?spuns: acum robul lui Dumnezeu s-a topit în chinuri ?i suferin?e, oare nu se cuvine ?i eu s? m? ostenesc pu?in pentru Dumnezeu pentru ca, având cu ce s? m? hr?nesc, s? nu-i îngreuiez pe al?ii sau, dând ceva celor ce nu au, s? u?urez necazul lor?

63. Au întrebat pe fericita Sara: ce este calea cea strâmt? ?i plin? de scârbe ? Ea a r?spuns: calea cea strâmt? ?i plin? de scârbe este aceasta: s? ?ezi în lini?te, s? poste?ti, s? taci, s? priveghezi, s? te ocupi cu citirea, s? ba?i multe metanii, dac? ai putere, s? nu ie?i nic?ieri din chilie, afar? de biseric?, s?-?i tai voia pentru Dumnezeu, c?ci acestea din urm? înseamn? cuvintele Apostolului c?tre Domnul: iat?, noi am l?sat totul ?i am urmat ?ie.

64.  Sfânta Singlitichia a spus: nu da, nu lua, s? nu ai leg?tur? cu mirenii, nu sta de vorb? cu b?rba?ii, nu glumi cu copiii ?i patimile tale curând se vor smeri.

65.  Zicea a?ijderea: trebuie s? ne p?zim limba ?i auzul, ca s? nu vorbim cuvinte goale ?i vrednice de osând?. Nu asculta de?ert?ciuni ?i nu vei fi o locuin?? de patimi str?ine. Dac? vei primi în tine necur??ia cuvintelor putrede, atunci, prin gândul t?u, vei pune pete pe rug?ciunea ta. Ascultând mereu pe cei ce te oc?r?sc f?r? mil?, la to?i te vei uita chiorâ?, asemenea ochiului care, dup? ce s-a uitat mai înainte la o lumin? orbitoare, se uit? pe urm? cu ochii mic?ora?i ca la o viespe.

66. Fericita Teodora a întrebat pe fericita Sara: ce s? fac? M? lupt? o mul?ime de gânduri. Sfânta a r?spuns: nu te lupta cu toate, ci numai cu unul, c?ci toate gândurile au deasupra lor un singur gând care e capul lor; lupt?-te împotriva acestui cap ?i toate celelalte se vor smeri, iar lupta cu capul gândurilor o alc?tuiesc: lini?tea, postul, culcarea pe jos, setea, vegherea, biruirea somnului, lacrimile din inim?, mul?imea metaniilor, lovirea în piept, smerenia. Iat? lupta ?i armele pe care trebuie s? le întrebuin?ezi împotriva c?peteniei gândurilor. Cu acestea vei birui gândurile, cu darul lui Hristos; altfel nu se poate.

67.  Iar??i a zis: atâta timp cât sufletul î?i iube?te trupul, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, c?ci Domnul a zis: cel ce M? iube?te pe Mine, î?i va pierde sufletul pentru Mine.

68. A venit o monahie la Fericita Matroana ?i a întrebat-o: dac? mi se va întâmpla s? m? îngreuiez cu somnul ?i va trece ceasul pravilei de rug?ciune, atunci sufletul, de ru?ine, nu va mai vrea s? împlineasc? pravila. Fericita i-a zis: de ?i se va întâmpla s? dormi pân? diminea?a, sculându-te, închide-?i chilia ?i împline?te-?i pravila f?r? tulburare ?i f?r? grab?, c?ci scris este: a Ta este noaptea ?i a Ta este ziua.

69. Fericita Sara a spus: cu toate c? s-au ostenit aici sfin?ii, ei au primit ?i partea lor de odihn?, zicea ea, pentru c? ei erau slobozi de gândurile lume?ti.

70. Iar??i a zis: Dac? L-am c?uta pe Domnul cu osteneal?, prin mijlocirea faptelor bune, El ni Se va ar?ta ?i dac? vom petrece în lini?te, El va petrece cu noi.

71. Tot fericita Sara spunea: cele care izgonesc aducerea aminte de Dumnezeu din suflet sunt urm?toarele: multa vorbire, îndulcirea de ceva, r?t?cirea în afar? de chilie, leg?turile cu b?rba?ii, mânia, l?sarea cititului ?i cuget?rii, îngrijirea de de?ert?ciunea lumeasc?, neaducerea aminte de moarte. Toate acestea izgonesc aducerea aminte de Dumnezeu. Monahia în?eleapt?, observând în sine vreuna din aceste r?ut??i, se gr?be?te s? se îndrepte, ca o roab? a lui Dumnezeu, plin? de osârdie ?i fuge în felul acesta de toate cursele celui viclean.

72. Spunea, de asemenea: atâta vreme cât tr?ie?ti în trup, nu te în?l?a în inima ta ca ?i cum ai fi ceva bun, ca nu cumva vr?jma?ul, g?sind prin aceasta vreo intrare în inima ta, s? te arunce în patima cea f?r? de cinste.

73. A mai spus iar??i: s? cinstim pe Cel ce este Unul si to?i ne vor cinsti pe noi. Dac? vom dispre?ui pe Cel ce este Unul, adic? pe Dumnezeu, atunci to?i ne vor dispre?ui pe noi ?i ne vom duce în focul cel mai din afar?.

74. Iar??i zicea: cuvintele Domnului: „În temni?? am fost ?i ai venit la Mine” — însemneaz? s? ?ezi în chilia ta cu trezvie ?i s?-?i aduci aminte de Dumnezeu pân? la ultima suflare.

75. O sor? a rugat-o pe Fericita Matroana s?-i spun? cum s? se mântuiasc?. Dânsa i-a spus cu lacrimi: acum, soro, e foarte greu s? te mântuie?ti, pentru c? noi l?s?m chiliile noastre ?i r?t?cim pe acolo pe unde ne porunce?te diavolul. Dac? vrei s?-?i mântuie?ti sufletul, ascult?-m?: du-te, ?ezi în chilia ta cu t?cere ?i în rug?ciune cu multe lacrimi, predându-?i trupul ?i sufletul lui Dumnezeu ?i El, Care înva?? pe om minte, te va înv??a ?i pe tine cum s? te mântuie?ti.

76.  Sfânta Melania a întrebat-o pe prea cuvioasa Matroana: vreau s?-mi p?strez inima ?i nu pot. Prea cuvioasa i-a zis: m? mir de cuvintele tale: vreau ?i nu pot. Oare nu ?tii c? cel ce nu se lini?te?te nu poate dobândi o fapt? bun?? Cum po?i s? p?ze?ti inima, când sunt deschise u?ile limbii, ale auzului ?i ale ochilor? Dac? vrei s?-?i p?ze?ti inima, s? spore?ti în fapte bune, ?ezi, lini?te?te-te în chilia ta ?i ea de toate te va înv??a.

77.  Sfânta Singlitichia a spus: noi to?i ?tim cum s? ne mântuim, dar din pricina negrijirii noastre, mergem spre pierzare. Diavolul a n?scocit pentru monahi felurite în?el?ri: îi ademene?te s? ias? din  chilie ?i-i face s? umble de colo pân? colo, pân? când îi va aduce ori s? sminteasc? pe cineva, ori singuri s? se sminteasc? de ceva, ori s? cad? în curvie. Nu numai cu monahii se întâmpl? acest lucru, ci ?i cu noi, s?rmanele. Ce folos dar, fiica mea, ai tu, când r?t?ce?ti afar? din chilie, dac? aceasta se întâmpl? s? fie pricina multor p?cate, pentru care va urma o ve?nic? munc??

78.  Tot ea spunea: s?-?i aduci aminte întotdeauna de Împ?r??ia cea cereasc? ?i în curând o vei mo?teni.

79.  Zicea iar??i: via?a unui monah e asemenea raiului, trebuie îngr?dit? cu sabia de foc a rug?ciunii ?i a aducerii aminte de Dumnezeu.

80.  O monahie a întrebat-o pe Fericita Teodora: ce s? fac, Doamna mea? M? nec?je?te limba ?i nu o pot re?ine când m? aflu în mijlocul oamenilor. Prea cuvioasa i-a r?spuns: dac? nu-?i po?i înfrâna limba, fugi într-un loc singuratic ?i — petrecând în lini?te — p?ze?te-?i mintea în frica lui Dumnezeu ?i în t?cere slavoslove?te pe Domnul t?u. F?când astfel, î?i vei înfrâna nu numai limba, ci ?i toate patimile ?i, cu darul lui Dumnezeu, te vei mântui.

81. Fericita Teodora a spus: adu-?i aminte de bine ?i vei fi gata s?-l s?vâr?e?ti. Gândul omului nu-i ascuns din fa?a lui Dumnezeu, de aceea s?-?i fie gândul întotdeauna curat de orice r?u.

82. Tot ea spunea: monahul trebuie s? posteasc?, s? cânte cu în?elegere, s? se roage cu trezvie, s? roage pe Dumnezeu cu fric?, s? nu fac? nimic din tot ce e p?mântesc, ci toate cele duhovnice?ti, iar mai mult decât orice, s? se lini?teasc? totdeauna, c?ci în acestea se cunoa?te un monah.

83. Iar??i a zis: monahul, în fiecare diminea?? ?i sear? trebuie s?-?i fac? socoteala de tot ceea ce n-a f?cut din cele ce vrea Dumnezeu ?i de tot ceea ce a f?cut din cele ce vrea El. Dac? în felul acesta el va ?edea în lini?te ?i se va trudi, atunci Dumnezeu, v?zând gândul lui cel bun, îi va da putere ?i t?rie ca s? biruiasc? patimile ?i întotdeauna va fi cu el, dac? ?i el întotdeauna se va lini?ti.

84. Spunea Fericita Teodora: dac? cineva va pierde aurul sau argintul, poate s? dobândeasc? altul în locul lui, dar cine î?i va pierde vremea în de?ert?ciunile acestei vie?i, acela nu o va mai putea afla. În ceasul mor?ii, un astfel de om se va c?i pentru c? partea lui va fi cu demonii.

85. Tot ea a zis iar??i: dup? cum nimeni nu-l poate oc?rî pe cel ce st? al?turi de împ?rat, tot astfel ?i satana nu ne poate face nimic dac? aducerea aminte de Dumnezeu va fi pururea în inima noastr?.

Dumnezeu zice: „Apropia?i-v? de Mine ?i Eu M? voi apropia de voi”.

Deoarece noi p?r?sim adesea chiliile noastre, ne risipim în vorbiri de?arte ?i în felurite întâlniri, atunci vr?jma?ul g?se?te o porti?? deschis? ca s? r?peasc? sufletele ?i gândurile noastre cu care izbute?te chiar s? ne piard?, prea tic?losul. Cine nu crede ?i nu prime?te ?oaptele lui ?i, lini?tindu-se întotdeauna în chilia lui, tace ?i se roag?, acela se izb?ve?te de cursele vr?jma?ului cu darul lui Hristos.

86. Mai spunea, asemenea: satana este un împletitor de funii ?i în m?sura în care îi procuri materialul, în aceea?i m?sur? el împlete?te. Aceasta o spunea ea despre gânduri, înseamn? c? dac? noi încet?m de a ne aduce aminte despre lucrurile lume?ti, atunci diavolul nu ne mai vat?m? într-o m?sur? atât de mare.

87. Fericita Teodora mai spunea: dac? pentru Dumnezeu te-ai lep?dat de rudele tale, pentru ce mai ai leg?turi atât de strânse cu ele, s?vâr?ind o c?lcare de jur?mânt? Oare n-auzi ce zice Domnul: „Cel ce iube?te pe tat?, pe mam? sau altceva în afar? de Mine, nu este vrednic de Mine”? Iar cine se va dovedi a nu fi vrednic de Hristos, partea aceluia va fi in iad, cu demonii Vai de unul ca acela!

88. Tot ea mai spunea: sunt doua lucruri de baz? – mari ?i puternice – ?i cel ce Ie p?ze?te, se va izb?vi, cu harul lui Dumnezeu, de toate patimile. Acestea le spunea ea despre lini?te ?i rug?ciune.

89. Sfânta Teodora a mtrebat-o pe Sfânta Singlitichia: în ce const? cur??irea sufletului? Ea i-a r?spuns: dup? p?rerea mea, sufletul se cur??e?te cu lini?tea, t?cerea, ?i postul. Cine va p?stra neîncetat aceste trei nevoin?e cu fric? de Dumnezeu, acela, cu harul lui Hristos, în curând se va îmbog??i de toate faptele bune.

90.  Fericita Teodora spunea: lini?tea, t?cerea ?i rug?ciunea duc repede mintea spre îndreptare. Dup? cum este cu neputin?? s?-?i vezi fa?a într-o ap? tulbure, chiar dac? este foarte frumoas?, tot astfel ?i sufletul, f?r? t?cere, lini?te ?i mult? înfrânare, nu-?i poate vedea p?catele ?i nu se poate mântui.

91.  A zis, de asemenea: a?a cum nu se poate construi o corabie f?r? cuie, tot astfel nu te po?i mântui f?r? lini?te, t?cere ?i smerenie.

92.  Fericita Teodora a întrebat pe Sfânta Singlitichia: pentru ce ne lupt? demonii cu atâta putere? Pentru c?, r?spunse sfânta, noi alung?m mama faptelor bune, adic? lini?tea, t?cerea ?i r?bdarea.

93. Sfânta Singlitichia spunea dac? în orice c?dere, vei spune cu smerenie: iart?-m?, ?i se va ierta.

94. Tot ea spunea: de vei dobândi unele fapte bune – cu harul lui Hristos – s? nu te înal?i cu inima ?i s? nu zici: eu am s?vâr?it astfel de fapte bune. Chiar ?i de vei s?vâr?i toate, spune: ca o roab? am îndeplinit ce mi s-a poruncit. Dac? vei cugeta totdeauna astfel în inima ta, atunci Domnul î?i va trimite ajutor din Sfântul S?u l?ca? ?i te va izb?vi de cursele vr?jma?ului.

95. Una dintre surori a întrebat-o pe fericita Singlitichia: s?r?cia de bun? voie este oare o virtute des?vâr?it?? I-a r?spuns fericita: este, dar numai pentru oamenii tari. A?a cum o hain? aspr?, dac? o speli ?i o storci, devine curat? ?i alb?, tot astfel ?i un suflet tare se înt?re?te din ce în ce mai mult în s?r?cia cea de bun? voie. Îns? cei ce sunt slabi cu duhul, asemenea unei haine vechi, se sfâ?ie în inim?, nemaiavând apoi putere s?. suporte greutatea acestei virtu?i.

Este de trebuin?? ca mai întâi s? lep?d?m unealta unei vie?i pline de pl?ceri trupe?ti, adic? iubirea de desf?t?ri, orice odihn? trupeasc? ?i s? ne înt?rim în virtu?ile cele încep?toare, cum sunt: postul, culcarea pe jos, osteneala trupeasc?, r?bdarea ?i altele, si apoi s? ne hot?râm ?i pentru aceast? virtute.

Nici Mântuitorul nu i-a poruncit dintr-o dat? bogatului s?-?i lase averea, ci mai întâi l-a întrebat: „Ai f?cut cele poruncite de lege?” E ca ?i cum i-ar fi zis: dac? tu ai înv??at alfabetul, dac? ai înv??at s? a?ezi literele, dac? te-ai deprins s? alc?tuie?ti cuvintele, atunci, la sfâr?itul tuturor acestora, s? te apropii de citirea des?vâr?it?, adic?: du-te, vinde-?i averea ta ?i o d? s?racilor ?i apoi vino de-Mi urmeaz? Mie.

96.  Fericita Teodora a întrebat-o pe prea cuvioasa Matroana: arat?-mi o astfel de nevoin?? ?i fapt? bun? prin care eu a? putea s? îndeplinesc toate faptele bune ?i s?-mi mântuiesc sufletul. Prea cuvioasa i-a r?spuns: de te vei lini?ti, de vei t?cea, de nu vei sta niciodat? de vorb? cu b?rba?ii ?i de vei petrece în acestea cu r?bdare ?i cu înfrânare, n?d?jduind la mila lui Dumnezeu, atunci, în ceasul Judec??ii, partea ta va fi cu cei mântui?i. Fericita Teodora a mai întrebat: de voi înceta s? m?nânc mânc?rile dorite de mine ?i s? mai beau vin, va fi oare bine? Aceasta i-a r?spuns: e foarte bine. Oare n-ai auzit tu, fiica mea, c? p?rin?ii cei sl?vi?i ?i mari gustau numai pâine ?i beau numai ap?, ?i cu acestea au biruit patimile ?i au devenit sfin?i?

Tu, fiind tân?r?, cum de îndr?zne?ti s? bei vin ?i s?-?i saturi pântecele? Du-te, fiic?, ?i f? cum ai auzit.

97.  Fericita Teodora a spus: citim despre crucea lui Hristos ?i despre patimile Lui, dar cu toate acestea, noi, nenorocitele, nu suferim nici m?car o mic? ocar?.

98.  Fericita Singlitichia spunea: semnul nostru de biruin?? este crucea, c?ci chemarea noastr? nu este nimic altceva decât lep?darea de via?? ?i juruin?a noastr? spre moarte. Dup? cum mor?ii nu lucreaz?, tot astfel trebuie s? ne ?inem ?i pe noi; vom începe s? tr?im cu sufletul ?i într-însul s? ne ar?t?m faptele bune.

99. Tot ea a spus: trebuie sa ne silim spre înnoirea sufletului, dar nu spre cea din afar? – în?eleg?toare, ci s? d?m o deosebit? luare-aminte la cele l?untrice. Noi ne-am tuns p?rul, s? lu?m ?i m?trea?a de pe cap; p?rul înseamn? frumuse?ea lumeasc?, cinstea, mânc?ruri dulci ?i alte mângâieri, iar m?trea?a – gândurile rele, sim??mintele ?i înclin?rile p?c?toase, iar capul este sufletul nostru. S? d?m jos de pe el aceast? m?trea??, ca s? fie curat ?i cu chip bun.

100.  Zicea, de asemenea: trebuie s? cur??im neîncetat casa sufletului, sa b?g?m de seam? dac? nu se ascunde vreo vie?uitoare veninoas?, vreo înclinare sau vreun gând p?c?tos în c?m?rile l?untrice ale sufletului ?i s? le înmiresm?m cu t?mâia rug?ciunii.

101. A mai zis: am cunoscut pe un rob al lui Dumnezeu care, ?ezând în chilia sa, lua aminte cum vin gândurile ?i num?ra care e primul, care este al doilea, cât? vreme a z?bovit fiecare dintre ele, dac? a venit mai târziu sau mai devreme decât în ziua cea trecut? ?i dac? a avut, de asemenea, o lucrare ca mai înainte, în felul acesta, el distingea l?murit în sinea sa ?i cele bune ?i cele rele, ?i ceea ce este de la Dumnezeu ?i ceea ce este de la vr?jma?ul — ?i cu harul lui Dumnezeu a sporit în cur??ia inimii care deschide ochiul min?ii spre vederea lui Dumnezeu.

102. O sor? a întrebat pe Fericita Teodora: vreau s?-mi mântuiesc sufletul, cum pot s? fac aceasta? I-a spus ei sfânta: cum am putea sa ne mântuim sufletul, buna mea sor?, dac? u?a limbii noaslre este deschis?? De nu ne vom sili sufletul spre lini?te, rug?ciune ?i t?cere, nu ne vom putea mântui.

103.  Tot ea a spus iar??i: o deprindere rea se distruge cu mare osteneal?, îndeosebi o deprindere învechit?. De se va trudi cineva s? o dezr?d?cineze, iubind lini?tea ?i t?cerea, se va mântui, iar dac? va r?mâne cu ea, va pieri. Vai de un asemenea suflet!

104.  Tot ea mai povestea: cineva dintre P?rin?i zicea c? era un frate care, tr?ind în lini?te ?i t?cere, se ruga neîncetat,  nef?când nimic, dar în fiecare sear? g?sea pe mas? o pâine pe care o mânca dup? rug?ciune, mul?umind lui Dumnezeu. Odat?, a venit la el un frate ?i s?l??luindu-se lâng? el, î?i f?cea lucrul de mân?. Cel ce se lini?tea, a luat ?i el ceva de lucru ?i a început s? lucreze împreun? cu acel frate. Mai târziu, când a venit seara, el n-a mai g?sit pâinea pe mas?, cum o g?sea de obicei ?i s-a întristat ?i a r?mas f?r? hran?. Noaptea a auzit un glas care i-a zis: atâta vreme cât ai fost ocupat în întregime numai cu Mine, Eu te hr?neam, iar acum, când tu te-ai apucat de lucru, caut?-?i cu acest lucru de trebuin?ele tale.

?tiind acestea, surori, maici si fiice, s? ne d?m lini?tii, t?cerii ?i rug?ciunii, ca s? ne mântuim sufletele de s?ge?ile vicleanului.

105. O sor? i-a spus prea cuvioasei Teodora: Doamna mea, sufletul meu dore?te moartea. li spune prea cuvioasa: aceasta vine la tine pentru c? tu fugi de greul cinstitei lini?ti ?i nu ?tii c? muncile viitoare ?i scârbele sunt f?r? asem?nare mai grozave. Rabd? în t?cere, în lini?te, în înfrânare ?i în osteneal?, pentru orice alt? fapt? bun? c?ci aproape este mântuirea dulcelui Iisus. De aceea ?i demonii n?v?lesc asupra ta, pentru ca tu, dezn?d?jduind de atâtea osteneli, s?-?i pierzi toat? lucrarea ?i vai de tine, s?rmana, dac? vei ie?i din aceast? via?? cuprins? de sl?bire ?i de trând?vie m?car în cele neînsemnate.

De aceste cuvinte monahia s-a folosit foarte mult ?i a ie?it sl?vind pe Dumnezeu ?i mul?umind cuvioasei.

106.  Spunea iar??i: vai de tine, trupule, c?ci cunoscând ceea ce te spurc? si te face vinovat de focul ve?nic, tu totu?i o cau?i totdeauna, adic? s?turarea pântecului ?i niciodat? nu-?i st?pâne?ti limba! Vai de tine, suflete, c?ci f?când p?catul  – ?i prin aceasta scârbind pe Dumnezeu — ?i se cuvine plânsul neîncetat, ?i zdrobirea inimii, iar tu, gre?ind atât de mult înaintea lui Dumnezeu, mai vrei s? tr?ie?ti vesel ?i f?r? grij?!

Vai de tine, suflete, c? de atâtea ori Dumnezeu a vrut s? te întoarc? ?i s? te miluiasc?, iar întotdeauna tu te-ai împotrivit. De atâtea ori te-a mângâiat în lini?te, iar tu te-ai îngreuiat! De atâtea ori te-a înt?rit, iar tu din nou te-ai lenevit. De atâtea ori te-a înv??at, iar tu n-ai ascultat! A?a, suflete s?rman, dac? pân? la sfâr?it nu te vei poc?i deloc, nici m?car de acum înainte, te încredin?ez c? focul cel ve?nic va fi locuin?a ta.

Astfel, fericita Teodora î?i lovea si zdrobea sufletul s?u.

107.  Mai spunea: dac? vrei în trup s?-I sluje?ti lui Dumnezeu, asemenea celor f?r? de trup, s? ai o neîncetat? rug?ciune în inim?. Iube?te cu toat? puterea lini?tea ?i t?cerea ?i sufletul t?u va fi înainte de moarte ca un înger al lui Dumnezeu. Dac? vei r?t?ci în afar? de chilie ?i vei face glume ici ?i colo, atunci s? m? crezi c? în curând te va lovi marea mânie a lui Dumnezeu. Vai de tine, s?rman suflet, de vei suferi toate acestea ?i vei fi aruncat în locul cel ve?nic, împreun? cu diavolii!

108. Tot ea mai zicea: bine este s?-?i ridici mâinile la rug?ciune ?i s? rogi pe Dumnezeu pentru ca, în timpul ie?irii lui, sufletul s? treac? f?r? nici o primejdie pe lâng? to?i cei ce încearc? s?-i îngr?deasc? drumul spre ceruri.

109. A mai spus: postul smere?te trupul, privegherea cur??? mintea, rug?ciunea une?te cu Dumnezeu.

110. Fericita Singlitichia spunea: sufletele ce s-au închinat lui Dumnezeu nu trebuie s? sl?beasc? niciodat? ?i nu trebuie s? se lase pe tânjeal? c?ci vr?jma?ul, scrâ?nind din din?i, le urm?re?te ca s? se n?pusteasc? asupra lor de îndat? ce ele sl?besc m?car pentru scurt? vreme.

111. Tot ea spunea: ?i vr?jma?ul îndeamn? spre nevoin?? – ?i el are ucenici nevoitori. Cum se poate oare distinge nevoin?a dumnezeiasc? ?i împ?r?teasc? de cea demonic? ?i tiranic?? Prin nimic mai bine decât prin cump?tare.

112. Mai spunea: trebuie sa conducem sufletul cu toat? iscusin?a; tr?ind înc? în m?n?stire, s? nu c?ut?m cele ale noastre; ?i s? nu-i facem voii pe plac, ci s? ne supunem mamei celei dup? credin??.

Noi ne-am surghiunit, adic? ne-am a?ezat în afar? de hotarele lumii, prin urmare noi suntem ni?te exila?i, s? nu mai c?ut?m deci cele mai dinainte.

113. Mai spunea: apropiindu-ne de adev?ratul mire, Hristos, trebuie s? ne împodobim în mod cuviincios, ca s?-I pl?cem Lui. În locul pietrelor pre?ioase, s? ne a?ez?m pe cap cununa cea întreit?: credin?a, n?dejdea ?i dragostea.

Gâtul s? ni-l înf??ur?m cu pre?ioasele m?rgele ale smeritei cuget?ri, mijlocul s? ni-l încingem cu castitatea, s?r?cia s? ne fie nou? în loc de îmbr?c?minte ?esut?; la osp?? s? punem înainte mânc?ri nepieritoare – rug?ciunea ?i cântarea.

114. Tot ea spunea: noi tr?im pe acest p?mânt în al doilea pântece de mam?, ca s? ne na?tem pentru cer. Pruncii care s-au format în chip des?vâr?it în pântecele matern, ies la lumin?, drep?ii, des?vâr?indu-se aici prin osteneal? – cu ajutorul harului divin – trec la ceruri, iar p?c?to?ii, ca pruncii care mor în pântece, trec dintr-un întuneric în alt întuneric ?i mor pe p?mânt din cauza otr?virii p?catului ?i dup? moarte sunt arunca?i în locuri întunecoase ?i în cele mai de jos ale p?mântului.

115. O fericit? stare?? povestea despre sine c?, venind la un stare?, l-a întrebat de calea mântuirii ?i el i-a zis: r?t?cind încolo ?i încoace, cum fac femeile desfrânate, a?a vrei s? te mântuie?ti? Ori nu ?tii c? tu e?ti femeie? Oare nu ?tii c? diavolul prin femei lupt? ?i în?al? pe sfin?i? Ori nu auzi ce spune Domnul: „Cel ce se uit? la femeie, poftind-o, a ?i preacurvit cu ea în inima lui”? Nu ?tii oare c? pentru orice p?cat de acest fel ?i se va cere socoteal? de la sufletul t?u? Pentru ce nu te lini?te?ti în chilia ta? ?i cu acestea ?i cu alte cuvinte asem?n?toare înv??ându-m? stare?ul, m-a binecuvântat ?i m-a slobozit. Eu, cea prea s?rac?, cu fric?, asudat? de ru?ine, am venit în aceast? chilie ?i iat? acum s-au împlinit 33 de ani de când –  cu darul lui Hristos – n-am ie?it din chilia mea. A?a, surorile mele, v? sf?tuiesc, nu din mintea mea, ci dup? cum am auzit ?i m-a înv??at marele sfânt: iubi?i lini?tea ?i t?cerea -maica tuturor virtu?ilor, ca s? v? izb?veasc? pre voi, cele ce v? lini?ti?i, de toate cursele vr?jma?ilor.

116. Fericita Teodora spunea celor ce veneau la ea: s? ne nevoim, surorilor ?i maicilor, nu numai ca s? st?m împotriva gândurilor, ci s? ne ?i r?zboim cu ele. De vom c?dea, s? ne ridic?m. Sunt unii care întorc întotdeauna pe demoni spre fug?. Cel ce a biruit patimile, îi love?te pe demoni, iar cel ce este robul patimilor, este batjocorit de demoni.

117. Mai spunea: cea care vrea s?-?i p?streze trupul în cur??ie ?i s?-?i înf??i?eze sufletul curat înaintea lui Dumnezeu, trebuie s?-?i petreac? zilele într-o fericit? lini?te, ?ezând în chilia sa, s? nu primeasc? b?rba?i ?i s? nu stea de vorb? cu ei, c?ci numai astfel poate ca s? se lini?teasc?. ?i asupra mea, la începutul lini?tei mele, trei ani m-a ap?sat demonul poftei, îndemnându-m? s? v?d un b?rbat ?i s? stau de vorb? cu el, a?a încât aproape în fiecare zi eu eram nec?jit? ?i dezn?d?jduit?. Cu cereri ?i cu rug?ciuni, cu postul ?i cu lini?tea, luptând împotriva demonului poftei, cel de trei ori tic?los, în cele din urm? eu, cu darul lui Hristos, am ?ters orice amintire despre acea fa??. V? povestesc acestea vou?, maicilor ?i surorilor, pentru ca ?i voi s? v? p?zi?i cu t?rie de toate acestea, s? v? p?stra?i sufletul curat, c?ci puternice sunt cursele urâtorului de bine – diavolul.

118. Zicea, de asemenea: lua?i aminte, surorile mele, ca s? nu împlini?i pu?in?tatea mânc?rii cu somnul cel mult, pentru c? acest lucru este nechibzuit, ca s? fie virtutea noastr? cu chibzuin??.

119. Tot ea spunea: cine va împlini toat? legea duhovniceasc?, dar va c?dea numai în patima desfrân?rii, acela devine vinovat de toate patimile.

120. Mai spunea: sufletul care nu se leneve?te a?â?? pe demoni împotriva lui. Dar cu înmul?irea luptei se înmul?esc ?i cununile. Cel ce nu intr? în lupt? ?i nu se lupt? cu potrivnicul s?u, cum se va încununa de c?tre împ?ratul Ceresc cu cununa nepieritoare ?i de mult? cinste? Demonii caut? pe toate c?r?rile pierzarea noastr?, str?duindu-se ori s? ne risipeasc? ca pe grâu, dup? cuvântul Domnului, ori s? ne ispiteasc? cu gânduri rele, cu auzul, cu vederea ?i cu limba numai ca s? ne fac? pe noi p?c?to?i înaintea iui Dumnezeu ?i s? pun? st?pânire ca s? fac? cu noi ce vor ei. Acest lucru li se îng?duie lor s?-l s?vâr?easc? cu noi s?racii, de îndat? ce vom sl?bi cât de pu?in ?i vom neglija lucrul nostru duhovnicesc, adic? rug?ciunea, postul, lini?tea, t?cerea, privegherea, înv???tura în dumnezeie?tile Scripturi, neîncetata aducere aminte de Dumnezeu.

121. Prea cuvioasa Teodora spunea: lini?tea face obiceiurile si sim??mintele s? fie bune ?i ne înva?? s? facem cu luare-de-aminte toate faptele bune. Cel ce iube?te lini?tea este iubit de Dumnezeu, Care îl ajut? în toate faptele bune ?i, la vremea potrivit?, Se arat? cu toate armele în ap?rarea lui. Cine fuge îns? de lini?te, despre acela nu ?tiu ce s? zic, c?ci partea lui este cu demonii. Vai de unul ca acela în ziua Judec??ii!

122.  Iar zicea: cel ce se lini?te?te este st?pân pe mintea sa ?i nu-i îng?duie s? mai r?t?ceasc? în gânduri de?arte ?i în dorin?e spurcate. Cel ce se lini?te?te este chipul îngerului p?mântesc. Cel ce se lini?te?te pentru Dumnezeu, întotdeauna dore?te s? citeasc?, s? cânte, s? tac?, s? se roage ?i cu aceste fapte bune î?i izb?ve?te sufletul de trând?vie ?i de pu?in?tatea de suflet. Cel ce se lini?te?te, din tot sufletul cânt? c?tre Domnul: gata este inima mea, Dumnezeule. Cel ce se lini?te?te zice: eu dorm, iar inima mea vegheaz?.

123. Iar zicea Fericita Teodora: cel ce dore?te s? se lini?teasc? pentru Domnul, închizând u?a chiliei sale, trebuie s?-?i închid? toat? gura ?i mintea ca s? nu vorbeasc? ?i s? nu gândeasc? cele de?arte, trebuie s? rabde toate cele ce-l nec?jesc pentru Domnul. Cine nu se va osteni si nu va lupta cu duhul trând?viei, acela nu se va putea elibera niciodat? de el. ?ezând înl?untrul chiliei tale, p?ze?te-?i gândurile, dac? po?i – ?i atunci vei cunoa?te cum ?i de unde, când ?i câ?i  ?i ce fel de tâlhari vor s? intre ?i s? fure faptele tale bune. Dac? te vei lini?ti f?r? tulburare ?i vei p?yi toate acestea, e bine, dar dac? mintea ta se va întoarce spre ceva p?mântesc, atunci tu toate le vei pierde – ?i ce folos de toate acestea? Cel ce dore?te s? se lini?teasc? pentru Domnul trebuie s? fug?, în egal? m?sur?, de to?i, atât de cei str?ini cât ?i de cei ai s?i.

124. Mai spunea: iat? semnele dup? care se poate cunoa?te dac? se lini?te?te cineva cum se cuvine: mintea plin? de lini?te, necurmata aducere aminte de moarte, neîncetata pomenire a chinurilor, rug?ciunea nes??ioas?, mul?imea metaniilor, gândul nedezlipit de Dumnezeu, moartea pentru lume, biruin?a asupra l?comiei pântecelui, dragostea de citire ?i de cântare de psalmi, bel?ugul de lacrimi, înstr?inarea de multa vorbire, adâncimea t?cerii, trezvia privegherii. Toate acestea, maicile ?i surorile mele, m?rturisesc despre adev?rata râvn? a celui ce dore?te s? se lini?teasc? întru Domnul, pentru marile sale p?cate. Cel ce are o oarecare distrac?ie lumeasc? ?i, f?r? s-o îndep?rteze, vrea s? se lini?teasc?, singur pe sine se în?al?.

125. Odat? au venit la fericita Teodora ?apte surori ?i au întrebat-o despre gândurile cele necuviincioase ?i spurcate. Fericita a l?crimat ?i a zis: n-auzi?i oare ce zice Domnul: „Vou? îns? ?i perii capului to?i sunt num?ra?i” ? P?rul sunt gândurile, iar capul – mintea. Orice gând înso?it de o împreun?-îndulcire ?i învoire cade sub judecat? ?i Dumnezeu socote?te pofta de femeie drept curvie, mânia drept ucidere, ura drept crim? c?ci zice: „Tot cel ce se mânie pe fratele s?u în de?ert este supus judec??ii” ?i „Cel ce ur??te pe fratele s?u este uciga? de oameni”. De asemenea, marele  Pavel zice: „Va descoperi Domnul sfaturile inimii ?i va da pe fa?? cele ascunse ale întunericului” ?i înc?: „Cel ce va osândi ?i cu gândul, va r?spunde în ziua Judec??ii”. A?adar s? nu zice?i, bunele mele surori, c? gândurile nu ne vat?m?, c? numai unirea cu ele este judecat? ca ?i fapta. Auzind acestea, monahiile s-au mirat ?i au prosl?vit pe Dumnezeu, Care i-a d?ruit Fericitei Teodora un asemenea har ?i o astfel de judecat? ?i, ar?tându-i recuno?tin??, s-au dus cu un mare folos sufletesc.

126. Fericita Teodora povestea: era într-un ora? o desfrânat? care din copil?ria ei a fost dat?, de c?tre propria sa mam?, în slujba diavolului. Odat?, venind la mine, ea mi-a descoperit toate f?r?delegile ?i voia s? afle de la mine dac? este poc?in?? pentru dânsa. Eu i-am povestit despre desfrânata din Evanghelie, care a fost.mântuit? de Domnul ?i Dumnezeul nostru. Ea s-a umilit la auzul acestei povestiri ?i mi-a zis: pot eu oare s? m? mântuiesc lâng? tine? Eu am consim?it ?i ea, întorcându-se în grab? în ora?, a dat foc întregii sale averi, dobândit? cu desfrânare ?i care era în valoare de 500 de livre de aur ?i – într-un miez de noapte a venit din nou la mine ?i mi-a cerut o chilie. Închizându-se în chilie, ea mi-a spus numai acest cuvânt: Pentru Domnul, Doamna mea, s? nu ?tie nimeni de mine, pân? la sfâr?itul meu. Apoi, luându-?i de lucru muncea pentru hrana ei, f?r? s? vorbeasc? vreodat? cu cineva ?i f?r? s? vad? nici m?car vreo fa?? de femeie, c?ci în acel loc b?rba?ii nu puteau intra deloc. Iar nevoin?a pe care ?i-a luat-o asupra sa era astfel: c? în 5 zile: mânca numai 6 uncii de pâine ?i bea o litr? de ap?, iar despre lacrimile ei, despre plânsul ?i bocetele ei, cine le poate povesti cu vrednicie? Ea nu numai noaptea, ci ?i ziua nu înceta s? verse lacrimi, b?tându-se în piept ?i chinuindu-se în tot felul. Petrecând astfel în chilia sa 15 ani, ea s-a dus c?tre Domnul, în vremea, ie?irii sale, a f?cut, multe minuni.

Rug?ciunile ei s? ne miluiasc? ?i pe noi necredincio?ii ?i învifora?ii înc? de valurile vie?ii acesteia care e atât de tulburat?.

127.Tot ea povestea c? o fecioar? de bun neam, v?zând un tân?r oarecare, s-a aprins de o patim? satanic? ?i a c?zut cu el în p?cat. Pe urm?, dup? câteva zile, venindu-?i în sine, s-a c?it de p?catul ei ?i f?r? s? ?tie cineva, a ie?it noaptea din ora?, schimbându-se în haine b?rb?te?ti. Venind la s?r?cia mea, cu mult? osteneal? ?i sudoare, ea mi-a povestit totul ?i mi-a cerut o chilie. I-am dat cu bucurie ?i ea s-a închis într-însa. Hrana o primea pentru dou? zile, în afar? de duminica ?i sâmb?ta, ?i în aceste dou? zile nu vorbea decât cu mine. Dup? acestea, ea n-a mai v?zut niciodat? o fa?? de om ?i s-a dedat unei vie?i de-o atât de aspr? nevoin??, încât numai dup? glas puteai s-o recuno?ti c? e om. Vie?uind în felul acesta 20 de ani cu nevrednicia mea, ea a trecut cu pace spre Domnul.

128. Fericita Teodora spunea despre Avva Isaia: a venit la el un frate. Dup? ce a stat de vorba cu el, Avva i-a sp?lat picioarele ?i, punând un pumn de Iinte în oal?, a ?inut-o pu?in deasupra focului, apoi îndat? a luat-o de pe foc ?i a adus-o. Fratele îi spuse: Avva, înc? n-a fiert. Avva i-a r?spuns: nu ?i-e de ajuns c? ai v?zut focul? ?i asta, frate, nu e mic? mângâiere.

129. Tot ea a zis: odat?, Avva Isaia cu ucenicii s?i au venit la aria unui plugar cu o ramur? de finic în mâini ?i a spus: gospod?rule, d?-mi grâul! Plugarul îi spuse: tu ai secerat, Avva? Avva îi r?spunse: nu. Plugarul îi zice: cum dar vrei s? iei grâu dac? n-ai secerat? Avva a. întrebat: oare cel ce nu secer? nu prime?te r?splat?? Plugarul îi spune: oare tu nu auzi ce spune Domnul: „Vrednic este lucr?torul de plata sa” ? Iar tu, Avva, f?r? s? te trude?ti, ceri r?splat?? Dup? aceasta, stare?ul s-a îndep?rtat. Ucenicii, v?zând cele petrecute, au c?zut la picioarele lui ?i l-au rugat s? le spun? pentru ce a procedat astfel cu ei. Stare?ul le-a spus: fiilor, aceasta am f?cut-o spre pild? vou?, c? cine nu lucreaz? în veacul acesta, acela nu va primi r?splat? în veacul viitor de la dreptul Judec?tor.

V? spun vou?: nimeni s? nu v? în?ele pe voi ca ?i cum în ceasul mor?ii s-ar putea primi de la cineva vreun ajutor. Fiecare va mânca din rodul muncii lui în vremea ie?irii lui din trupul acesta.  Pentru aceea, atâta vreme cât este ziua muncii, nu v? trând?vi?i, ci sta?i barb?te?te împotriva vicleanului ?i el va fugi de voi.

130. Zicea Fericita Teodora: Avva Isaia îmi spunea: ceea ce la început diavolul f?cea cu str?mo?ul nostru Adam, acela?i lucru va face ?i cu noi. Când, dup? c?dere, vrem s? ne întoarcem spre poc?in??, el spune fiec?rui suflet: nu este pentru tine mântuire la Dumnezeul t?u.

Vai de acela care va crede pe acest viclean. El caut? pe toate c?ile s? ne îndep?rteze mintea de Dumnezeu ?i de pomenirea mor?ii, ca s-o înghit? ca o fiar? s?lbatic? ?i s? ne piard? sufletul. De aceea, niciodat? nu trebuie s? ne îndep?rt?m mintea de Dumnezeu ?i de amintirea mor?ii, c?ci de aici vine un mare ajutor pentru ea, ci –  în?l?ându-se întotdeauna spre Dumnezeu – mintea din ce în ce mai mult se lumineaz? prin razele care coboar? din El, pân? când, în sfâr?it, se face locuin?a lui Dumnezeu. Atunci, cel de trei ori tic?los nu mai poate t?b?rî asupra unui astfel de om, nu pentru c? s-ar teme de el, ci pentru Dumnezeu Care locuie?te în el, c?ci el este întotdeauna tot ?i întreg cu Dumnezeu cu Care st? de vorb?, în Dumnezeu petrece ?i Dumnezeu în el, cum încredin?eaz? Mântuitorul Însu?i: „Eu ?i Tat?l vom veni la el ?i vom face locuin??”. Dac? ne vom osteni pu?in aici, Doamna mea, acolo, în Împ?r??ia Cereasc?, vom dobândi o mare bucurie ?i odihn?.

?i eu m-am ostenit, surorile mele, pe cât mi-a stat în putin??, dup? cuvântul p?rintelui meu, a c?rui sfânt? rug?ciune s? fie întotdeauna cu noi.

131. A mai spus înc?: odat?, au venit ho?ii în chilia lui Avva Isaia. Doi îl ?ineau, iar unul c?ra ce se afla în chilie. Când acesta a dus ?i c?r?ile, Avva i-a zis: tot ce este în chilie lua?i, numai c?r?ile l?sa?i-le, dar ei nu voiau. Atunci el, dând din mâini, i-a aruncat ca pe ni?te paie de grâu ?i le-a zis: duce?i-v? cu pace. ?i ei, cuprin?i de fric?, au ie?it ?i au fugit.

132. Tot ea zicea: Avva Isaia povestea despre un oarecare stare?, c? înainte de a p??i în via?a lini?tit?, a v?zut în r?pire pe un oarecare tân?r înfrico??tor a c?rui fa?? str?lucea mai tare decât soarele ?i care, luându-l de mân?, i-a spus: du-te, î?i st? înainte o lupt? ?i i-a condus într-un loc plin de oameni pe de o parte îmbr?ca?i în haine albe, iar pe de alt? parte, în haine negre. Când l-a scos la locul luptei, a v?zut în fa?a sa un om etiopian, înfrico??tor ?i înalt, al c?rui cap ajungea pân? la nori. Îngerul p?zitor care-l ?inea i-a zis: cu acesta trebuie s? te lup?i. V?zând o ar?tare atât de înfrico?at?, de spaim? a început s? tremure cu toat? fiin?a ?i s? cear? p?zitorului s?u s?-l izb?veasc? de aceast? nevoie, zicând: cine din cei ce au fire de om muritor, poate s? lupte cu el? Îngerul lui Dumnezeu ia zis: po?i, intr? numai cu toat? râvna, c?ci îndat? ce te vei lua la lupt? cu el, eu î?i voi ajuta ?i-?i voi mijloci o cunun? biruitoare. Într-adev?r, îndat? ce s-au apucat ?i au început s? se lupte unul cu altul, îngerul lui Dumnezeu s-a apropiat ?i i-a ajutat a birui pe etiopian. Atunci, to?i etiopienii cei negri au disp?rut cu  cârtire ?i cu ceart?, iar corul îngerilor a l?udat pe cel ce i-a ajutat ?i i-a d?ruit biruin?a.

Tot astfel ?i noi, maicilor ?i surorilor, trebuie s? p?r?sim tot ce este material, ca s? putem – cu harul lui Hristos – cu t?rie ?i cu putere s? lupt?m împotriva întunecatului etiopian, împotriva diavolului care stârne?te toate patimile. Dac?, îns?, ne vom în?ela ?i vom c?dea, atunci ne vom face mo?tenitori vr?jma?ului nostru care este diavolul. C?ci marele Apostol Pavel spunea: fiecare este robul celor ce pofte?te, ori celor bune, ori celor rele. De aceea ne-a ?i dat Dumnezeu minte ?i judecat? ca — deosebind binele de r?u — s? ne ?inem de ceea ce este bine.

133. Mai spunea iar??i Fericita Teodora: Avva Isaia al meu vorbea despre ziua cea din urm? a fiec?rui cre?tin: ce fel de fric? ?i de cutremur ?i ce fel de nevoie vom vedea noi, când sufletul se va desp?r?i de trup? Atunci se vor apropia de noi o?tile puterilor potrivnice, încep?toriile întunericului, st?p?nitorii r?ului din lume, ?i ca ?i cum ar avea vreun drept oarecare, vor încerca s? ia sufletul, înf?ti?ându-i toate p?catele f?cute de el în tinere?e, cu ?tiin?? sau f?r? ?tiin??. Dar împotriva acestor puteri rele vor sta îngerii lui Dumnezeu ?i îi vor ar?ta poc?in?a ?i faptele lui cele bune. Gânde?te-te dar, cât de mare va fi frica ?i cutremurul sufletului stând în mijlocul lor, pân? se va termina judecata, când va ie?i ultima hot?râre care va ar?ta locul unde va fi trimis! Dac? sufletul se va dovedi vrednic, atunci demonii vor fi ru?ina?i ?i dumnezeie?tii îngeri îl vor r?pi în s?la?urile cere?ti spre o neîncetata veselie, dup? cum este scris: „c?ci pe to?i îi vesele?te locuin?a Ta!”

Atunci se va îndeplini cuvântul Scripturii: va fugi întristarea ?i suspinul. Atunci va intra sufletul, sc?pat de fric?, într-o slav? negr?it?, cum va porunci Dreptul ?i Marele Judec?tor. Dar, dac? se va dovedi c? acel suflet a tr?it în nep?sare, atunci  – vai! – el va auzi acel glas înfrico?at: „S? fie luat cel nelegiuit ca s? nu vad? slava Domnului!” Tocmai atunci îl va ajunge ziua mâniei, ziua necazului ?i a nevoii, ziua întunericului ?i a beznei, ziua cea rea ?i cumplit?, despre care zice Daviel: „În ziua cea cumplit?, îl va izb?vi Domnul”. Sufletul care tr?ie?te în nep?sare, nu va fi izb?vit de Domnul în acea zi cumplit?. Atunci, bietul suflet va fi predat întunericului celui mai din afar? ?i în focul ve?nic, unde se va munci în vecii cei nesfâr?i?i.

A?a îmi gr?ia Avva Isaia al meu, cu multe lacrimi ?i cu o mare durere în inim?.

134. Am întrebat odat?  — zicea Fericita Teodora — pe p?rintele meu Isaia despre cuvântul Apostolului: „R?scump?ra?i vremea, c?ci zilele sunt rele” ?i el mi-a zis: Apostolul ne înva?? negustoria cea duhovniceasc? ?i anume: î?i st? în fa?? vremea oc?rilor? R?scump?r-o. Cu smerenia ?i cu r?bdarea r?scump?r? aceast? vreme de ocar?. Vine vremea necinstirii? R?scump?r? aceast? vreme cu ner?utate ?i vei dobândi un câ?tig. Te-a atins vreo învinuire mincinoas?? Agonise?te-o ?i cump?r-o cu r?bdarea ?i cu n?dejdea ?i, dac? vrem, tot ce ne este potrivnic, ne va fi un câ?tig.

135. Iar??i îmi spune bunul p?rinte nevoie?te-te sa intri prin poarta cea îngust?.  Dup? cum pomii nu pot aduce road?, dac? nu vor suferi iarna ?i ploaia, tot astfel ?i noi, pentru care veacul acesta este o iarn?, nu putem aduce roade vrednice de Împ?r??ia Cerurilor, dac? nu vom trece prin tot felul de scârbe ?i ispite. Ce folos am avea noi dac?, tr?ind aici în îndestulare ?i în desf?tare chiar 100 ele .nu, ne vom chinui acolo în vecii cei nesfâr?i?i, dup? cuvântul Domnului?

136. Tot Fericita Teodora poveste?te c? un monah l-a întrebat pe Avva Isaia: cum se face oare c? cei ce tr?iesc în lume, f?r? s? aib? grij? de post, f?r? s? le pese de rug?ciune, fugind de priveghere ?i lipsindu-se de orice fel de smerenie, îndulcindu-se cu mânc?rurile, umblând dup? poftele lor, mâncându-se unii pe al?ii, petrecându-?i cea mai mare parte a zilelor în jur?minte ?i în c?lc?ri de jur?minte, cum se face c? ei nu cad ?i nici nu spun m?car: am gre?it, – iar noi monahii, nevoindu-ne în post, în privegheri, culcându-ne pe jos, mâncând pâine uscat?, nebând vin, nemâncând untdelemn ?i înfrânându-ne, în general, de la orice odihn? trupeasc?, vorbim cu plânsete ?i cu bocete: ne-am pierdut sufletele, ne-am lipsit de Împ?r??ia Cereasc? ?i suntem vrednici de chinuri? Oare legea ?i poruncile nu sunt date tuturor?

?i bunul p?rinte, l?crimând ?i oftând din adâncul sufletului, a spus: bine ai zis tu, fiul meu, c? mirenii nu cad, c?ci c?zând odat? cu o mare ?i groaznic? c?dere amar?, ei nici nu se pot scula, nici nu au unde s? mai cad?. Diavolul nu are grij? s? se lupte ?i s? se r?zboiasc? împotriva acelora care întotdeauna stau culca?i pe jos ?i niciodat? nu se scoal?. Monahii, când biruind, când fiind birui?i, n?v?lind ?i îndurând n?v?liri, lupt? împotriva diavolului, iar mirenii, din pricina nechibzuin?ei si a necuno?tintei, pentru c? iubesc lumea ?i lucrurile; vie?ii, r?mân în prima lor c?dere, nev?zând chiar ?i ne?tiind c? au c?zut. Dar ca s? în?elegi c? nu numai noi amândoi, c?rora ni se pare c? suntem monahi ?i care st?m departe de via?a, c?lug?reasc?, avem nevoie s? plângem ?i s? suspin?m întotdeauna, ci ?i marii P?rin?i, adev?ra?ii nevoitori ?i pustnici au nevoie s? plâng? neîncetat, ascult? cu chibzuin?? ?i cuget?. „Minciuna este de la diavolul”, cum spune Domnul; privirea spre femeie — pentru a o pofti — El a a?ezat-o în rând cu desfrânarea; mânia asupra aproapelui, El a asem?nat-o cu uciderea ?i a spus c? trebuie s? d?m socoteal? de orice cuvânt de?ert. Dar cine este acela ?i unde vom g?si un astfel de om care s? nu fi fost ispitit nici cu minciuna, care s? nu fi fost p?tat nici cu pofta de femeie sau s? nu se fi mâniat pe aproapele ?i s? nu fi slobozit un cuvânt ele?art — ca s? nu aib? nevoie de poc?in?? ? Noi to?i am gre?it ?i ne-am lipsit de slava lui Dumnezeu. De altfel, s? ?tii c? oricine, de este monah ori mirean, arhiereu sau împ?rat, de nu se va da cu des?vâr?ire spre cruce, adic? spre nevoin?a smeritei cuget?ri, nu poate s? fie cu adev?rat cre?tin. Domnul nostru Iisus Hristos îi ferice?te pe unii ca ace?tia, zicând: „Ferice de voi, s?racilor, c? a voastr? este Împ?r??ia Cerurilor”. N-a spus boga?i, ci s?raci. ?i iar??i: „Ferice de voi cei ce fl?mânzi?i c? v? ve?i s?tura, ferice de cei ce plâng, c? vor râde”‘.

Prin urmare, unde vor fi aceia care, luând parc? sub st?pânirea lor mesele copioase ?i tot ce este lumesc, tr?iesc în desfrânare ?i necuviincios ?i se desf?teaz? de toate cu râsete pân? la saturare, gr?ind vorbe spurcate ?i f?r? de nici o fric? fa?? de Dumnezeu?

Exist? chiar astfel ele mireni nenoroci?i care spun, ascultând cu u?urin?? cele spre desfrânare, c? numai c?lug?rilor le este dat postul, orice fel de p?timire rea ?i jugul cel greu, iar mirenilor pl?cerea, odihna ?i orice desf?tare.

O, nechibzui?ilor ?i împietririlor cu inima ! Oare n-a?i auzit ce zice Domnul: „Ferice de cei ce fl?mânzesc, c? aceia se vor s?tura” ? ?i „vai de voi, boga?ilor, c? v-a?i luat mângâierea voastr? !” ?i „intra?i prin por?ile înguste, c?ci mare este poarta ?i larg? este calea ce duce spre pierzare ?i mul?i sunt cei ce intr? pe ea; îngust? este calea care duce spre via?? ?i putini sunt cei ce au dobândit-o”. Acestea ?i altele asemenea nu sunt spuse monahilor, c?ci pe atunci pe când înv??a toate acestea Prea Dulcele nostru Iisus ?i Dumnezeul nostru, ei înc? nu erau, — ci mirenilor ?i vie?uitoarelor celor ce petrec o via?? de?art? ?i iubitoare de materie. Dac? Domnul i-a înv??at numai pe monahi, atunci mirenii sunt mai de plâns ?i mai nenoroci?i decât animalele însele, fiind lipsi?i de poruncile dumnezeie?ti ?i de astfel de fericiri. Dac? legea este ob?teasc?, atunci desigur ob?te?ti sunt ?i jugul ?i fericirea, ?i judecata ?i iadul. Monahul, auzind toate acestea de la Avva, de la bunul meu înv???tor, a r?mas mirat ?i uimit ?i, oftând adânc, a c?zut la cinstitele lui picioare ?i a zis: a?a, Sfinte P?rinte, e nevoie de mai mult? osteneal?, sudoare ?i nevoin??. Roag?-te dar pentru mine, Sfinte P?rinte; iar Avva, binecuvântându-l, l-a slobozit.

137. Fericita Teodora a mai zis: P?rintele meu Isaia îmi spunea: „b?rbatul în?elept p?ze?te t?cerea” ?i lucrul e bun îndeosebi pentru tineri. S? ?tii, fiica mea, c? de va vrea cineva s? se lini?teasc?, îndat? vine cel viclean cu toat? oastea lui diavoleasc? ?i îngreuiaz? sufletul celui ce se lini?te?te pentru Domnul cu dezn?d?jduirea, cu pu?in?tatea de suflet, cu gânduri spurcate ?i necurate, love?te ?i trupul cu neputin??, cu sl?birea genunchilor ?i, în general, dezechilibreaz? toate puterile sufletului ?i ale trupului. Atunci gândul îi vorbe?te sihastrului, mai bine-zis însu?i diavolul îi ?opte?te prin gândul lui: eu sunt neputincios, nu-mi pot s?vâr?i pravila ?i s? bat metanii ca de obicei. Dac? te vei lupta, toate acestea vor disp?rea.

S?-?i spun o întâmplare despre un în?elept monah: când s-a sculat el odat? la pravil?, s-a pomenit cuprins de fierbin?eal?, de friguri, iar în capul lui s-a f?cut mare vuiet. Monahul ?i-a vorbit sie?i: iat?, acum sunt bolnav ?i poate c? voi muri. S? m? scol dar înainte de moarte ca s?-mi s?vâr?esc pravila; cu acest gând, s-a silit pe el însu?i ca s?-?i citeasc? rug?ciunile. Când s-au terminat rug?ciunile, s-a terminat ?i înfocarea trupului. Acest frate s-a luptat ?i dup? aceasta împotriva acestui gând, citindu-?i pravila ?i, în felul acesta, a biruit ispita.

138. Iat? pove?ele pe care le d?dea Fericita Teodora surorilor care veneau la ea:
—  sili?i-v?, surorile ?i maicile mele, s? face?i monah pe omul cel l?untric, iar nu numai pe cel clin afar?;

—  iubi?i pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos ?i str?dui?i-v? în nevoin?ele faptelor bune. Petrecerea în osteneli, cu r?bdare, alung? trând?via;

— când vre?i s? v? izb?vi?i de toate patimile, fugi?i de mama tuturor relelor, care este iubirea de sine;

—  iubi?i lini?tea. Cel ce nu este împ?timit de de?ert?ciunile lumii, se înt?re?te cu sufletul prin mijlocirea lini?tii, înfrân?rii ?i t?cerii, iar rug?ciunea ?i citirea cur??? mintea;

—  închide?i-v? sim?urile în odaia de paz? a lini?tii celei bune ?i ele s? nu târasc? mintea spre poftele lor;

— cea mai puternic? arm?, pentru cel ce se lini?te?te cu r?bdare, este înfrânarea ?i t?cerea, rug?ciunea, citirea ?i neîncetata aducere aminte de prea bunul Dumnezeu;

—  când v? lini?ti?i, nu îng?dui?i min?ii s? fie de partea trupului, ca nu cumva, în caz contrar, s? v? aduna?i pofta ?i scârba;

— înfrâna?i-v? pântecele, surorile ?i maicile mele, limba ?i mânia ?i picioarele voastre nu se vor lovi de piatr?;

— n?zuin?a poftei s? o st?pâni?i cu înfrânarea, iar mânia, cu t?cerea ?i lini?tea. Lini?tea ?i rug?ciunea sunt cele mai bune unelte ale faptelor bune; cur??? mintea, ele o fac cu vedere ascu?it?;

— faptele trupe?ti ?i suflete?ti se usuc? prin înfrânare, cu r?bdare ?i t?cere, cu lini?te ?i b?rb??ie;

— înfrânarea ?i osteneala înfrâneaz? pofta, iar lini?tea ?i aducerea aminte de moarte o nimicesc;

— r?bdarea este osteneala sufletului, iar unde este osteneal?, este izgonit? iubirea de pl?ceri împreun? cu desfrânarea;

—  orice p?cat vine din pl?cere ?i orice iertare prin suferin??, lini?te ?i t?cere;

—  r?scoala trupului se întâmpl? din cauza neglij?rii rug?ciunii, înfrân?rii ?i a lini?tii celei bune;

— roadele cele bune ale unei lini?ti bune sunt t?cerea ?i înfrânarea, citirea ?i rug?ciunea cea curat?;

— citirea ?i rug?ciunea, lini?tea ?i t?cerea, înfrânarea ?i îngenuncherile cur??? mintea de orice p?cat;

— r?ul învechit în inima omului sau patima necurat? cer o suferin?? mare ?i de lung? durat?, c?ci deprinderea înr?d?cinat? în inim? greu se schimb?;

— cel ce se nevoie?te cu chibzuin??, cu m?sur? ?i cu luare-aminte, nu va sim?i mult? vreme osteneala nevoin?elor;

—  con?tiin?a devine curat? prin lini?te ?i osteneal? în faptele bune ale nevoin?elor s?vâr?ite cu r?bdare ?i m?rinimie de suflet;

— postul ?i privegherea, lini?tea ?i t?cerea, înfrânarea ?i îngenuncherile, cântarea de psalmi ?i citirea smeresc sufletul trufa? ?i zdrobesc trupul puternic;

— cununa pentru cei ce au r?bdare în lini?te va fi grabnicul ajutor de la Domnul. De ve?i avea vreun neajuns în chiliile voastre, r?bda?i pu?in ?i Domnul Dumnezeu v? va trimite ajutorul S?u. C?ci Cel ce vine va veni ?i nu va întârzia s? ajute pe cei ce-L caut? în ziua necazului;

—  dac? v? înfrâna?i pântecele, curând se vor potoli patimile ?i atunci mintea voastr? nu va mai fi roaba gândurilor desfrânate. Mintea celui ce poste?te devine Biserica Duhului Sfânt, iar mintea celui lacom cu pântecele — locuin?a demonilor;

—  iat? ce mântuie?te sufletele: suferin?a, smerenia, lini?tea, t?cerea, postul, privegherea, citirea ?i cântarea de psalmi, rug?ciunea, îngenuncherile, aducerea aminte de moarte ?i de Dumnezeu! Dac? voi, lini?tindu-v?, ve?i dobândi cu ajutorul lui Dumnezeu aceste fapte bune, nu ve?i fi departe de Împ?r??ia lui Dumnezeu, maicile ?i surorile mele;

— dac? dori?i, maicile ?i surorile mele, ca mintea voastr? s? nu r?mân? f?r? rod ?i s? dispar? cu des?vâr?ire pentru voi în?el?ciunea patimilor, nevoi?i-v? mai cu seam? în citire. Numai c?, atunci când v? a?eza?i s? citi?i, s?vâr?i?i citirea cu toat? lini?tea, cu t?cere, cu mintea slobod? de grijile lume?ti, pentru ca s? poat? în?elege cele citite. Noi suntem osândi?i s? gust?m pâinea cuno?tin?ei cu mare osteneal? ?i în sudoarea frun?ii;

—  s? ?ti?i, surorile ?i maicile mele, c? nep?sarea ?i sl?birea l-au f?cut pe Adam s? calce porunca ?i în locul raiului, plin de desf?tare, el a fost osândit la moarte. P?zi?i-v? dar, pentru Domnul, ?i voi, ca s? nu c?de?i în nep?sare ?i s? nu suferi?i asemenea str?mo?ului vostru;

—  feri?i-v? de vin, maicilor ?i surorilor, pe cât v? st? în putin??. Pentru monah e cu totul nepotrivit s? bea vin ?i cu atât mai mult pentru monahii. Cine nu va asculta de acest sfat, u?or va c?dea în mrejele diavole?ti, încerca?i Scripturile ?i, f?r? nici o îndoial?, ve?i afla ceea ce v? spun vou?;

—  semnul r?bd?rii este dragostea de lini?te ?i t?cerea spre care, îndr?znind, mintea n?d?jduie?te s? dobândeasc? bun?t??ile viitoare ?i s? scape de ve?nica munc?;

— de v? ve?i supune trupul prin înfrânare, atunci ve?i fi iubi?i de Dumnezeu ?i de îngerii vo?tri p?zitori, c?ci Dumnezeu iube?te mult pe cei ce sufer? pentru El;

— nu ?ti?i voi, maicile si surorile mele, c? Acela ce întocme?te toate spre mântuirea noastr? a poruncit, ca un Înainte-V?z?tor, zicând: „Cel ce iube?te pe tat?l s?u sau pe mama sa mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Nu el este ucenicul Meu, ci cel ce dispre?uie?te toate cele v?zute, acela este vrednic de dragostea Mea, c?ci cel ce va pierde sufletul s?u pentru Mine, acela se va mântui ?i va mo?teni via?a ve?nic?. Cum dar pute?i voi, bunele mele surori si maici, s? s?vâr?i?i lucruri bune în mijlocul lumii ? C?ci Dumnezeu zice: ie?i?i din mijlocul lor ?i v? deosebi?i; crede?i oare în puterea acestui cuvânt? Dar cum s? nu credem, când însu?i Domnul spune: „Cerul ?i p?mântul vor trece, iar-cuvintele Mele nu vor trece”? Spune?i-mi mie, maicile mele, îngerii din cer adun? aur ?i argint, sau sl?vesc pe Dumnezeu ? ?i noi am primit acest chip îngeresc pentru cu s? adun?m aur, argint ?i alte lucruri ale acestei lumi de?arte ? Nu ?ti?i oare c? Dumnezeu vrea s? împlineasc? ceata celor c?zu?i din cer, cu cei ce tr?iesc curat, cu sfin?enie ?i lep?dare de sine ? Pentru ce ne-am lep?dat noi de lume ? Desigur, pentru Dumnezeu ?i pentru nenorocitele noastre suflete. Pentru ce am neglijat toate acestea ?i i-am îng?duit diavolului s? ne întoarc? din nou din calea mântuirii ? Oare nu ?ti?i c? vinul, lucrurile lume?ti, mângâierile trupe?ti ?i petrecerea dimpreun? cu mirenii, toate acestea îi îndep?rteaz? pe monahi de Dumnezeu ?i dac? pe monahi îi îndep?rteaz?, atunci nu cu atât mai mult pe noi nenoroci?ii, care avem o fire lesne în?el?toare ? Nu auzi?i oare ce spune Sfântul Ioan Teologul: „Nu iubi?i lumea, nici ceea ce este în lume, c?ci cine iube?te lumea nu are iubirea lui Dumnezeu într-însul” ? Acela?i lucru îl spune ?i Apostolul Iacob: „Cel ce este prieten cu lumea, e du?manul lui Dumnezeu”. Prin urmare: fugi?i de lume, a?a cum fugi?i de ?arpe, c?ci ?arpele când te mu?c?, cu greu te po?i vindeca. Tot a?a ?i lumea. De aceea, dac? vre?i s? fi?i fiii lui Dumnezeu, fugi?i de lume ?i de b?rba?ii mireni ?i p?zi?i-v? sufletele în lini?te. Spune?i-mi, maicile mele, Sfin?ii no?tri P?rin?i unde ?i-au dobândit faptele bune, în lume, în mijlocul mirenilor ?i femeilor sau în pustiet??i ?i în lini?te ? Cum dar voi dori?i s? dobândi?i fapte bune în mijlocul ispitelor mirene?ti, bând vin si având leg?turi cu b?rba?ii ?

Dac? nu ve?i fl?mânzi, dac? nu ve?i înseta, dac? nu ve?i suferi gerul, dac? nu v? ve?i lini?ti si nu ve?i muri trupului, cum va tr?i sufletul vostru pentru veacul viitor? Cum voi?i s? mo?teni?i Împ?r??ia lui Dumnezeu, prin felul, în care nimeni n-a ajuns la ea? O, înceta?i, fiicele mele, de a mai face astfel de fapte ?i întoarce?i-v? toat? privirea voastr? spre Soarele Drept??ii, spre Domnul nostru Iisus Hristos, în Care odihne?te toat? n?dejdea noastr?. ?i osta?ul, de nu se va lupta, de nu va fi r?nit ?i nu va v?rsa sânge, nu se va învrednici de slava p?mânteasc? ?i vremelnic?; cum dar voi, s?turându-v?, bând vin, vorbind cu b?rba?ii ?i având, leg?turi cu mirenii, vre?i s? v? mântui?i ?i s? mo?teni?i via?a ve?nic? ? Nu, surorile mele, nu v? r?t?ci?i în felul acesta! L?sa?i orice grij? ?i b?taie de cap ?i nu v? îndeletnici?i nici cu rucodelia de prisos, sub motiv c? da?i milostenie. Toate acestea sunt lucrurile mirenilor. Dumnezeu nu vrea ca noi, c?lug?ri?ele, s? avem aur sau lucruri de prisos, o dat? ce ne-am lep?dat de lume ?i de tot ce e în lume. Domnul a poruncit: „C?uta?i la p?s?rile cerului, ele nu seam?n?, nu secer?, nu adun? în jitni?e ?i Tat?l Ceresc le hr?ne?te”;

— chipul pe care îl purt?m este îngeresc; s? nu-l facem dar, diavolesc. Fugi?i de lume ?i de st?pânitorul lumii — diavolul, în pustie ?i în lini?te e greu s? te mântuie?ti, dar cum ai putea s? te mântuie?ti în mijlocul lumii? Având leg?turi cu mirenii ?i. cu b?rba?ii? Nu, a?a nu v? ve?i mântui, când Însu?i Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Cine nu se va lep?da de tot ce este în lume, îns? si de sufletul s?u ?i nu-?i va lua crucea sa (adic? omorârea trupului) ?i nu-Mi va urma Mie, acela nu e vrednic de Mine”. „Viu sunt Eu — zice Domnul — ie?i?i din mijlocul lor ?i v? lini?ti?i. Poc?i?i-v? de f?r?delegile voastre ?i v? voi milui”, spune Domnul, Atot?iitorul.

Iat?, buna mea sor?, eu m-am ostenit s?-?i scriu în cartea de fa?? vie?ile ?i nevoin?ele sfintelor femei nevoitoare pentru ca, alegându-?i una dintre vie?ile acestor sfinte, s? te, sile?ti s? mergi pe urmele ei pân? la sfâr?itul vie?ii tale, de pild? Sfânta Melania sau Teodora, al c?rei nume îl por?i, închipuindu-?i via?a ei, ?ine minte zi ?i noapte faptele ei ?i râvne?te s-o imi?i, rugându-te ?i pentru mine, c?ci ?tie Dumnezeu cu cât? trud? am adunat toate acestea din dragoste pentru tine.

Mi-e team?, de altfel, s? nu fiu osândit? de oameni pentru c?, pân? la mine, nimeni n-a alc?tuit o carte femeiasc?, a?a cum am alc?tuit-o eu pentru tine. Eu îns?, trec cu vederea orice repro?, avand în vedere numai mântuirea ta ?i Domnul Dumnezeu Cel în Treime închinat s?-?i îndrepte pa?ii t?i!

Vezi, Doamna ?i sora mea, câte au suferit sfintele femei ?i cum le-a prosl?vit. Domnul în veacul acesta ?i în cel viitor ?i s? nu mai spui c? numai b?rba?ii sunt în stare s? duc? o via?? de aspre virtu?i, potrivit cu t?ria firii lor. Râvne?te dar ?i tu spre o astfel de nevoin??. Mai mult decât orice, p?ze?te cur??enia ?i sfin?enia, f?r? de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu; nu numai cur??ia trupului, ci mai vârtos a inimii.

În ziua aceea se vor da pe fa?? toate cele ascunse ale smeritului ?i s?rmanului om. Oamenii care au tr?it pân? la potop n-au fost nici închin?tori la idoli, nici iubitori de argint, n-au b?ut nici vin, nici carne n-au mâncat, ?i cu toate acestea, în ciuda unei asemenea înfrân?ri, potopul a înghi?it tot neamul lor numai pentru desfrânarea cea urât? de Dumnezeu ?i nu s-a mântuit decât Noe cu familia lui, pe care Bunul Dumnezeu l-a g?sit singur neîntinat de aceast? spurc?ciune, în mijlocul atâtor mii de oameni. Prive?te cât de minunat i-a mântuit. Pe to?i i-a închis cu des?vâr?ire pentru ca, neavând nirnic, ei s? contemple cu mintea ?i s? cinsteasc? cu cuvântul pe Unul Dumnezeu.

V?dit lucru este c? El nici pe noi nu ne va milui în ziua aceea, cu toate c? noi purt?m numele de cre?tin, dac? nu vom avea o dat? cu acesta ?i fapte cre?tine?ti. Cu adev?rat, St?pânul tuturor, Hristos, ne va spune ?i nou? ceea ce odinioar? a spus iudeilor când ei spuneau, l?udându-se: „noi suntem fiii lui Avraam”: „dac? a?i fi fiii lui Avraam, a?i face faptele lui Avraam”. Tot a?a ne va spune ?i nou?: dac? a?i fi cre?tini, a?i face faptele cuvenite cre?tinilor. Nu te îndoi de acest lucru ?i nu ?ov?i de a crede. Doamna ?i sora mea, Dumnezeu a l?murit prin acel potop ce a venit peste toat? lumea ?i prin nimicirea Sodomi?ilor cu fl?c?ri. de foc, ce fel de sfâr?it vor avea cei ce tr?iesc în desfrânare ?i necur??enie. Nu-i va milui Dumnezeu în ziua Judec??ii pe cei ce curvesc aici ?i nu aduc adev?rate roade de poc?in??, ci ei vor auzi acel glas înfrico??tor ?i groaznic: „duce?i-v? de la Mine în focul cel ve?nic, preg?tit diavolilor ?i îngerilor lui”. Toate acestea eu le cunosc ?i le în?eleg cu adev?rat. Vreau ca ?i tu s? cuno?ti tot a?a de am?nun?it ?i s? în?elegi limpede ?i, ?ezând lini?tit? în chilia ta, s? cugeti la toate acestea si cu aceasta s?-?i înc?lze?ti râvna ta — ca s? fugi de cele rele, iar de cele bune s? te lipe?ti cu toat? inima ?i cu tot sufletul, ca s? te învrednice?ti de nesfâr?ita bucurie în ve?nicele l?ca?uri ale Bunului nostru St?pân ?i Domn.

P?streaz? „Matericonul” de fa?? ca pe o lumin? care te lumineaz? în via?a de acum, pân? vei ajunge la lumina cea neînserat?, la Prea Dulcele Iisus ?i Dumnezeul nostru.

D?ruie?te, Dumnezeule, ?i s?r?ciei mele — cu rug?ciunile tale — s? primesc partea celor ce se mântuiesc.

Harul Treimii Celei nedesp?r?ite ?i necreate s? fie cu sufletul t?u. Amin!

Topics: Despre ascultare, Despre credinta, Despre curatie, Despre cuvinte desarte, Despre discernamant, Despre infranare, Despre liniste, Despre post, Despre simplitate, Despre smerenie, Despre tacere | Comentariile sunt închise pentru Cuvintele sfintelor femei nevoitoare

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet