Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

Culegere de îndrum?ri

By pateric | decembrie 10, 2006

 scrise de c?tre Avva Isaia, pentru prea cinstita Teodora

?i-am primit scrisoarea de Dumnezeu iubitoare ?i, o dat? cu ea, am primit ?i sufletul t?u de Dumnezeu iubitor. În ea ne întrebi pe noi, cei lipsi?i de fapte bune ?i nevrednici chiar de numele de monah, despre închin?ciuni, cântare de psalmi, despre cinul vie?ii monahale ?i despre rânduiala privitoare la mâncare. A?a cum totdeauna te-am ascultat, î?i dau scurt r?spuns ?i la aceast? rug?minte. Îmi e team? de cuvântul Domnului care zice: cel ce înva?? ?i nu face, ca un f??arnic, se va numi mai mic printre cei ce se nevoiesc a intra în Împ?r??ia Cerurilor. Întrucât îns?, ascultarea nu este f?r? r?splat?, iar credin?a si dragostea Lui de noi este mare, de aceea, n?d?jduiesc spre toate acestea ?i spre cinstitele tale rug?ciuni ?i î?i scriu, ca ?i cum a? fi pov??uit de ele, dup? cum mi-ai poruncit.

P?rin?ii în?elep?i?i de Dumnezeu spun c? sufletul nostru are trei p?r?i: mintea, pe care ei o numesc ?i putere cuvânt?toare, puterea a?â??toare ?i puterea poftitoare. În aceste puteri, virtu?ile se afl? în chip firesc si l?untric, iar viciile petrec din afar?, prin pierderea faptelor bune. Virtu?ile min?ii sunt dreapta credin??, cuno?tin?a, în?elegerea bun?, smerenia, neîncetata aducere aminte ele Dumnezeu în inim?, pomenirea mor?ii, gândurile curate, dep?rtare de lucrurile lumii — dep?rtare de via?? ?i de de?ert?ciunile ei, cum sunt: agonisirea, felurite mânc?ri ?i b?uturi, leg?turile nefolositoare cu oamenii ?i celelalte asemenea, cu care se spurc? sufletul celui ce se lini?te?te.

Tocmai de aceea Sfin?ii P?rin?i, dup? cum ei singuri au tr?it prin pustiet??i ?i mun?i, tot astfel au rânduit ?i femeilor s? se lini?teasc?, îndep?rtându-se de leg?turile ?i de orice fel de rela?ii cu b?rba?ii, pentru ca în felul acesta s? se înt?reasc? mai bine în fapte bune, în r?bdare, prin des?vâr?it? lini?te ?i deplin? retragere din cele din afar?, s?-?i desprind? n?ravurile ?i sim??mintele, s?-?i p?zeasc? mintea ?i gândurile curate ?i s? dobândeasc? pe Dumnezeu cu faptele s?vâr?ite în lini?te. Faptele lini?tii sunt: postul, privegherea, culcarea pe jos, citirea, metaniile în fiecare ceas.

Trebuie s? facem de fiecare dat? cel pu?in 100 de metanii; apoi s? s?rut?m cinstita icoan? a prea dulcelui lisus Hristos ?i Dumnezeului nostru, s? citim ceva. Cel mai important lucru îns? — Doamna ?i sora mea — este s? stârpe?ti r?utatea din inim?, prin moartea fa?? de lume, prin orice gând de înfrânare, printr-o r?bd?toare petrecere în via?? lini?tit?, printr-o adev?rat? smerenie, prin rug?ciuni de zi ?i de noapte, ?i prin dragoste pentru Dumnezeu. Cu aceste fapte suflete?ti ?i trupe?ti, r?ul se dezr?d?cineaz?, iar binele se v?de?te ?i cre?te. De altfel, s? ?tii, Doamn?, c? nimeni nu poate face nimic f?r? ajutorul lui Dumnezeu, a?a cum f?r? dorin?a ?i osârdia noastr?, nici noi nu putem izbândi ceva.

Cine a cunoscut dragostea lui Dumnezeu ?i î?i aduce aminte de bun?t??ile f?g?duite ?i ele binefacerile ?i ap?r?rile din fiecare zi, cu care Dumnezeu ne izb?ve?te din nevoi ?i din ispite omene?ti ?i de n?v?lirile demonice, acela nu va ?edea în lini?tea sa f?r? o inim? dureroas?. Dac? cei ce iubesc bunurile p?mânte?ti întrebuin?eaz? toate mijloacele, înfrunt? orice suferin??, î?i cheltuiesc puterile ?i banii numai ca s? nu se lipseasc? de lucrul dorit, atunci, cu atât mai mult cei ce au îndr?git bun?t??ile cere?ti, trebuie s? fac? orice bine ?i s? sufere cu bucurie toate necazurile, numai s? nu se lipseasc? de Împ?r??ia Cerurilor. ?i tu, buna mea sor?, înt?rit? de harul ceresc, ai l?sat lumea ?i ai p?r?sit toate la o vârst? atât de fraged?, crezând în Hristos Dumnezeu Care spune: cel ce nu se va lep?da de toat? avu?ia sa, nu poate s? fie ucenicul Meu ?i cel ce iube?te pe tat? sau pe mam? sau pe fra?ii s?i mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; de asemenea: cel ce a l?sat case ?i vii pentru Mine, va primi însutit ?i va mo?teni via?a ve?nic?; ?i înc?: veni?i la Mine to?i cei osteni?i ?i împov?ra?i ?i Eu v? voi odihni.

Auzind aceste cuvinte, tu ai crezut — suflet binecuvântat — ?i ai s?vâr?it dup? credin?a ta, dorind s? petreci o via?? lini?tit?, sl?vit?, cinstit? ?i înalt?. Cu în?elepciune ?i-ai ales aceast? via??. De altfel, s? ?tii c? cinstita cas? a sfintei lini?ti e mare ?i grea; de aceea are nevoie de temelii puternice ?i solide; altminteri, dac? sub cinstita cl?dire de fapte bune se vor a?eza temelii slabe, ea se va n?rui toat?, iar c?derea acestei bisericu?e va fi mare. Temeliile lini?tii sunt: postul cu smerenia, t?cerea, citirea, îndep?rtarea de vorbirea cu b?rba?ii ?i femeile, privegherea, rug?ciunea, metaniile multe. Acestea sunt temeliile cinstitei lini?ti.

În primul rând, Doamna mea, s?-?i cuno?ti scopul pentru care ?i-ai l?sat neamul t?u ?i ai ie?it din casa tat?lui t?u. F?r? îndoial? c? tu ai ie?it ca s? ur??ti lumea ?i tot ce este în lume, ?i nu numai ca s? ur??ti cele lume?ti, ci ca s? te ?i nevoie?ti împotriva gândurilor p?tima?e ?i desfrânate, ca s? nu-?i spurci mintea unindu-te cu ele si s?-?i p?ze?ti inima curat? si înfrânt?, în care locuie?te Duhul Sfânt,prin mijlocirea rug?ciunii neâncetate. Pentru aceasta, de vor n?v?li asupra ta demonii cu pofte urâte, înarmeaz?-te cu postul, cu privegherea, cu reaua p?timire, cu lini?tea ?i t?cerea, cu smerenia ?i rug?ciunea st?ruitoare ?i lupt?-te împotriva ei ca o credincioas? roab? a adev?ratului Dumnezeu, ca s? po?i spune cu David: întru smerenia noastr? ?i-a adus aminte Domnul de noi.

S? ?tii, Doamna mea, c? dac? Domnul nu va zidi casa, în zadar se vor trudi ziditorii; cu adev?rat, buna mea sor?, chiar ?i cele ce ni se par bune din cele ce facem, dac? ne gândim bine, se vor dovedi a fi rele, vrednice de ocar? ?i de osând?. C?ci cine poate s?-?i ?ie cur??ia ca losif ? S? iubeasc? pe Dumnezeu ca Avraam? S? posteasc? precum Moisi, Ilie si Daniil ? S? moar? în fiecare zi, ca Apostolul Pavel, ca mucenicii si cuvioasele femei, care pentru Hristos ?i-au v?rsat sângele, sau s?-I plac? Lui în lini?te ?i s? p?timeasc? r?u, chiar pân? la moarte, pentru Împ?r??ia Cerurilor ?

Dac? mereu î?i vei aduce aminte în mintea ta de b?rba?ii sfin?i, de prea cuvioasele femei si de virtu?ile lor, atunci, desigur c? vei g?si cu cât? des?vâr?ire au iubit sfin?ii pe Dumnezeu ?i te vei mustra pe tine, nu numai pentru c? n-ai f?cut nimic asem?n?tor, dar nici nu te-ai gândit m?car la una ca aceasta. De asemenea, contemplând bun?tatea lui Dumnezeu, dup? care El a binevoit s? Se fac? om pentru noi ?i s? moar?, tu î?i vei socoti toate faptele tale ca pe o cârp? lep?dat?, ca pe un gunoi, ca pe un nimic. Astfel, Doamna mea, cugetând neîncetat la acestea, alung? mândria sufleteasc? ?i ele vei face ceva bun în lini?tea ta cea bun?, s? socote?ti acel bun ca pe ceva ce nu pre?uie?te nimic si nici s? nu te gânde?ti c? faci o fapt? bun?; ci dispre?uie?te toat? cinstea ?i fala lumii, ca pe o cârp? netrebnic?.

?ine minte, suflet iubitor de Hristos, ca o roab? a lui Dumnezeu, tu ai datoria ?i s?-I lucrezi Lui, îndeplinind cu credincio?ie orice porunc? pe care ne-a dat-o Bunul nostru St?pân. De aceea, când vei împlini toate, atunci cuget? smerit? în tine: am împlinit ca o roab? ceea ce ni s-a poruncit, ?i socote?te-te ca o f?ptur? netrebnic?. De asemenea, Doamna mea, orice ai face, f? pe ascuns, f? numai pentru Dumnezeu; mustr?-te mereu ?i spune gândului t?u: ce gând tâmpit! De ce te înal?i ? Prima mustrare s?-?i fie c? tu î?i faci voia ?i c?, ceea ce î?i d? t?ria ?i puterea într-o asemenea nevoin??, este lauda omeneasc? ?i slava cea bun? pe care o ai printre ei; iar surorile care se afl? în supunere, nu fac cele ce voiesc, ci ceea ce porunce?te stare?a, chiar dac? ele n-ar voi s? fac? cele poruncite. Mustrându-?i gândul în acest punct, tu vei putea s? scapi, m?car în parte, de cursa demonului mândriei. De altfel, atât în aceasta, cât ?i în cealalt?, tu nu po?i s? izbânde?ti altfel decât atunci când vei petrece întotdeauna în lini?te. Dac? uneori te vei lini?ti cu bucurie, iar alteori vei r?t?ci încolo si încoace, târât? de demonul iubirii de lume, atunci de?art? va fi osteneala ?i tot ce vei face va fi f?r? nici un rost. În asemenea caz, la ce bun s? mai tr?ie?ti?

Dac? îns? te vei lini?ti întotdeauna, vei s?vâr?i fapte bune, te vei socoti mai rea decât to?i oamenii, te vei mustra ca pe una ce ?ezi f?r? rod în chilia ta si vei fugi ele leg?turile cu b?rba?ii, atunci fericit? vei fi tu între femei si fericit? va fi calea pe care ai umblat, desp?r?indu-te de trup.

Vezi, buna mea sor?, s? nu te ostene?ti în zadar! În chilie s? nu faci nici mai mult, nici mai pu?in din pravila pe care ?i-am dat-o ?ie; tot ceea ce este peste m?sur?, e de la demon. Mergi pe calea împ?r?teasc? pe care ?i-am ar?tat-o. Când îns? vei voi s? faci ceva mai mult, s? nu-l faci f?r? ?tirea si sfatul meu. Prin urmare, ?ezând în chilia ta, s? ai o lucrare duhovniceasc?, adic? citirea, cântarea de psalmi, rug?ciunea, metanii cât mai multe ?i o mic? lucrare de mân?. Adu-?i aminte de prea dulcele lisus, adu-?i aminte de moarte, adu-?i aminte de p?catele de mai înainte ?i de c?derile zilnice, cum sunt: neângrijirea de orice fapt? bun? adus? de cel viclean, alunecarea limbii, mi?c?rile necuvânt?toare ale mâniei ?i poftei, r?t?cirea min?ii, gândurile rele.

Caut? s? sim?i toate acestea în tine ?i îndat? ce vei g?si ceva asem?n?tor, gr?be?te-te s?-l îndrep?i ?i, t?indu-l din r?d?cini, arunc?-l departe de inima ta, pentru c? altminteri, neghinele r?ut??ii vor în?bu?i grâul faptelor bune în sufletul t?u ?i te vei dovedi f?r? rod în ziua Judec??ii, asemenea celor cinci fecioare nebune, apoi pentru trezirea zdrobirii ?i râvnei dup? Dumnezeu din nou s? dai de lucru gândurilor bune cum sunt: aducerea aminte de ve?nicele munci, de b?rb??ia mucenicilor, de r?bdarea si de minunata t?rie a nevoitorilor ?i nevoitoarelor femei, .?i de virtu?ile tuturor sfin?ilor. Sile?te-te spre rug?ciunea duhovniceasc? în care e?ti înv??at? s? te rogi neâncetat, zi ?i noapte, adic?: „Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-m? pe mine, p?c?toasa!”

Cuget? întotdeauna în inima ta despre pogorârea lui Dumnezeu la noi, despre prea sfintele Lui patimi, despre Cruce ?i despre moarte, despre pogorârea în iad, despre tot ce a f?cut El pentru noi ?i ce a f?g?duit celor ce r?u p?timesc pentru El. Câte si ce fel de patimi n-a suferit pentru noi, oare, Bunul Dumnezeu ? Iar eu ?

A?a s?-?i vorbe?ti, buna mea sor?: n-am împlinit nici una din poruncile lui Dumnezeu! El, dup? negr?ita Sa bun?tate ?i nem?surata Sa iubire de oameni, a izb?vit si m? izb?ve?te în fiecare zi de în?el?rile demonice ?i de n?v?lirile din partea oamenilor, iar eu, nenorocita ?i mult p?c?toasa, îl mânii în fiecare zi neîmplinind voia Lui ?i îl am?r?sc cu gândurile cele rele, iar diavolului, vr?jma?ul meu, care în fiecare ceas se lupt? împotriva mea, îi fac pe plac, f?cându-i voia.

Cugetând la toate acestea, în chilia ta, buna mea sor?, vei vedea ce umilin?e ?i ce plâns î?i vor veni, ce smerenie ?i ce zdrobire de inim? vei dobândi!

Pe deasupra, cerceteaz? ce fel de fapte bune faci, ce ai f?cut pân? acum ?i care din ele î?i mai lipsesc? Virtu?ile lini?tii sunt smerenia des?vâr?it?, ascultarea des?vâr?it?, castitatea, postul ?i privegherea des?vâr?it?, mul?imea metaniilor, citirea, t?cerea, cur??enia, pacea care întrece toat? mintea, aducerea aminte de Dumnezeu, aducerea aminte de moarte, dreptatea în toate faptele bune. O dat? cu aceste lucr?ri de folos intr? în sufletul monahului fericita smerenie; iar prin smerenie, Se s?l??luie?te Dumnezeu într-însul. S?l??luiasc?-Se ?i în mintea ta Dumnezeu, iar harul S?u s? coboare asupra ta, dup? f?g?duin?a Sa.

Spune gândurilor rele: duce?i-v? de la mine to?i cei ce face?i f?r?delegea si face?i casa Tat?lui meu cas? de negustorie! Pune deasupra, gândurilor tale ca pe o straj? ?i ca pe un cap, aducerea aminte ele Dumnezeu ?i aducerea aminte de moarte, iar ca înv???tor pe prea dulcele lisus Hristos ?i Dumnezeul nostru, neintroducând nimic în chilia ta, nici din cele curate, nici din cele necurate.

Vorbe?te cu tine îns??i: cum am petrecut ziua de ast?zi, sau noaptea, sau chiar fiecare ceas din zi ?i din noapte? Dac? ai f?cut ceva bun, vorbe?te cu smerenie ?i cu mul?umire: Slav? îndelung-r?bd?rii Tale, Doamne, slav? iubirii Tale ele oameni, St?pâne, slav? bun?t??ii Tale sfinte!

Cuget? la toate acestea în fericita-?i lini?te, înl?untrul chiliei tale, plângi neâncetat, pentru ca diavolul cel de trei ori blestemat s? nu te molipseasc? cu gânduri netrebnice ?i rele; s? nu-?i întunece lumina faptelor bune ?i s? nu-?i r?neasc? inima cu dorin?e spurcate ?i de?arte.

Roag?-te, Doamna mea, pentru pacea a toat? lumea, pentru mântuirea cre?tinilor, pentru to?i oamenii. Roag?-te pentru Domnul — Doamna si sora mea — ?i pentru mine s?rmanul, pentru c? eu niciodat? nici un bine nu am f?cut, neavând nici cea mai mic? urm? de fapte bune, îngreuiat de nenum?rate p?cate ?i patimi, eu, nenorocitul, care scriu ?i înv?? pe al?ii, iar pe tine s? te apere Dumnezeu de orice r?u v?zut ?i nev?zut si s? se împlineasc? spre împlinirea voii Lui, întru toate zilele vie?ii tale!

Iat?, Doamna mea, monahie Teodora, o dovad? a dragostei duhovnice?ti ce o am pentru tine, eu netrebnicul ?i s?racul, pe care s? o p?strezi spre paza ?i înt?rirea binecuvântatului t?u suflet si trup, c?ci altfel nu-?i pot r?spl?ti dup? dreptate dragostea ta curat? pe care întotdeauna o ai pentru noi, decât printr-o bun? dorin??, ca s? treci f?r? primejdie via?a aceasta de scurt? vreme ?i cu darul lui Hristos s? treci cu bucurie — s? intri în via?a cea viitoare, ca s? te bucuri împreun? cu prea cuvioasele si sfintele femei, în vecii vecilor. Amin!

Mi-aduc aminte c? odat?, sufletul t?u nobil — doamna ?i sora mea — a întrebat s?r?cia mea cum trebuie cânta?i psalmii. Atunci ?i-am r?spuns ?i te-am l?murit prin viu grai cum trebuie s? se s?vâr?easc? cântarea de psalmi. Acum îns? vreau s? însemnez acele graiuri ?i prin scris, sufletului t?u iubitor de Hristos. Ascult? cu luare-aminte, în?elege ?i chibzuie?te singur? cele ce-?i scriu.

To?i oamenii, stând de vorb? cu al?ii, ?tiu ce vorbesc ?i ei în?i?i stau de vorb? cu luare-aminte, ascultând cuvintele altora.

Uneori se întâmpl? ca în timp ce cei ce vorbesc ?tiu ce vorbesc altora, cei ce ascult?, adeseori nu iau aminte bine la cele ce li se vorbesc.

Este oare vreo ra?iune în astfel de oameni ? Pentru asemenea neaten?ie, la cele ce ne vorbesc nou? al?i oameni, suntem socoti?i nera?ionali si netrebnici; atunci, ce fel de n?dejde de mântuire putem avea noi, când, începând cântarea de psalmi, aceste cuvinte ale Duhului Sfânt, cu gura le cânt?m ?i parc? sl?vim în cânt?ri pe Dumnezeu, iar cu mintea nu suntem deloc aten?i la cele ce cânt?m, când ne pred?m mintea domeniului celui viclean ?i el, de la începutul cânt?rii, hot?r??te spre grija unor lucruri ce par necesare sau ne umple cu amintiri necurate ?i spurcate, ?i noi nu sim?im nimic din ceea ce cânt?m ?

A?adar, buna mea Doamn?, arat? m?car o astfel de luare-aminte în vremea cânt?rii psalmilor, cum o ai în vremea când stai de vorb? cu al?ii. Dac? nu-?i vei depune silin?a în privin?a aceasta, atunci cântarea ta de psalmi ?i vorbirea ta cu Dumnezeu î?i vor fi spre distrugere ?i spre nimicire.

Aceast? osteneal? nu va fi numai zadarnic?, ci ?i v?t?m?toare. Cel ce cânt? astfel, trebuie s? plâng? ?i s? suspine, pentru c? vrând s?-I plac? lui Dumnezeu, ÎI mânie mai mult cu cântarea sa cea f?r? rânduial?.

Rânduiala cânt?rii trebuie s? fie la tine astfel: dup? apusul soarelui, încuie u?a chiliei tale ?i f? cele 100 de metanii legiuite, apoi, ridicându-?i mâinile spre cer, spune de trei ori: Dumnezeule, milostiv fii mie p?c?toasei ?i netrebnicei roabei Tale! Spune-o din adâncul inimii, cu suspinuri ?i cu zdrobire, mai departe: Pentru rug?ciunile Sfin?ilor P?rin?ilor no?tri, Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluie?te-m? pe mine. Amin! Sfinte Dumnezeule…; Prea Sfânt? Treime…; Tat?l nostru…; Doamne, miluie?te (de dou?sprezece ori); Veni?i s? ne închin?m… (de trei ori) ?i începe psalmii, cântând cu toat? luarea-aminte dou? catisme, bate iar??i 100 de metanii, spune din nou: Dumnezeule, milostiv fii mie… de trei ori; Veni?i s? ne închin?m… si iar??i dou? catisme. Dup? terminarea lor, iar??i 100 de metanii; Dumnezeule, milostiv fii mie p?c?toasei… ?i Veni?i s? ne închin?m… de trei ori; ?i înc? o catism?. Dup? terminarea ei: Sfinte Dumnezeule…, Doamne, miluie?te de 100 de ori ?i metanii 100; Dumnezeule, milostiv fii mie…, Slav? ?ie, Dumnezeul nostru, Slav? ?ie… de trei ori ?i Pentru rug?ciunile P?rin?ilor no?tri… Apoi închin?-te la sfintele icoane ?i du-te de te odihne?te. Sile?te-te din toate puterile s? fii în biseric? o dat? cu ultimele b?t?i de toac?. Procedând astfel, vei fi f?r? primejdie din partea s?ge?ilor vicleanului. De altfel, te rog, pe cât se poate, cite?te mai f?r? grab?, ca ?i mintea s? în?eleag? ce cite?ti.

Venind în biseric?, cânt? mijloceasul întâi, apoi a?az?-te, cite?te pu?in ?i dac? ai, apuc?-te de lucrul mâinilor. Ceasurile s? le s?vâr?e?ti în chilie, astfel: când va fi ceasul trei scoal?-te, f? 50 de metanii ?i începe s? cân?i; dup? terminarea cânt?rii de psalmi, mai f? 50 de metanii ?i a?eaz?-te s? cite?ti; tot astfel s? faci la ceasul al ?aselea ?i al nou?lea. Cite?te de asemenea rânduiala celor scrise ?i împline?te cele 720 de metanii.

Inchin?-te Domnului pân? la p?mânt, zi Tat?l nostru ?i gust? pâinea cea de toate zilele, apoi a?az?-te ?i cite?te în felul acesta. Întotdeauna dup? cântarea de psalmi trebuie s? urmeze citirea ?i dup? citire, iar rucodelia. Procedând astfel, tu nu vei c?dea niciodat? în trând?vie.

Când î?i m?nânci pâinea în chilia ta, femeia care î?i sluje?te nu trebuie s? fie de fa??; ea, punându-?i în fa?? pâinea, apa ?i pu?ine verde?uri, s? ias?. Când vei termina, cheam-o din nou, c?ci nu trebuie ca cineva s? se uite la cel ce se lini?te?te, nici chiar când doarme.

Iat?, eu ?i-am ar?tat rânduiala celui ce se lini?te?te pentru Domnul ?i celui ce dore?te s?-?i plâng? p?catele sale.

Roag?-te ?i pentru mine ?i pomene?te-m? întotdeauna în rug?ciunile tale.Rug?ciunile tuturor sfin?ilor s? fie cu tine, p?zindu-te de orice r?u. Amin!

Cât despre cele 720 ele metanii, cum erau aceste metanii se ?tie cu adev?rat din obiceiul de ob?te, se fac 10 închin?ciuni, ?i apoi o metanie.

În m?n?stirea Sfântul Sava, fiecare e îndatorat s? bat? 1500 de metanii din care 150 cu fruntea la p?mânt, care se bat la fiecare 10 închin?ciuni. Se bat înainte de utrenie, pentru care se love?te în toac?, cu o or? înainte ele utrenie.

Aceste metanii tu trebuie s? le împline?ti în tot anul, pân? la ultima suflare, afar? de cazul când e?ti bolnav?. În Cincizecime pân? la Duminica tuturor Sfin?ilor, nu trebuie s? le ba?i, precum nici în cele 12 zile ale Na?terii Domnului, îndepline?te-le 5 zile din fiecare s?pt?mân?, în tot anul, f?r? excep?ie, dac? vrei s? duci o via?? neprimejduit? de cursele diavolului. Roag?-te ?i pentru mine, dup? cuvântul Apostolului care zice: ruga?i-v? unul pentru altul, ca s? v? vindeca?i.

Adun?-?i, Doamna mea, mintea, înt?re?te-?i evlaviosul t?u gând ?i fii cu luare-aminte la cele ce vreau s?-?i scriu acum.

Din timpul când omul, c?zând de la Dumnezeu prin c?lcarea poruncii, a fost alungat din rai, diavolul ?i demonii lui au dobândit o intrare spre gândul lui ca s?-l clatine, s?-l tulbure ?i s?-l risipeasc? ziua ?i noaptea, la unul mai mult, la altul mai pu?in. Isihastul smerit nu se poate izb?vi altfel de aceast? în?el?ciune a vicleanului, decât prin neîncetata aducere aminte de Dumnezeu. Astfel, el întotdeauna trebuie s? repete cu luare-aminte sfântul nume al prea dulcelui lisus, ziua ?i noaptea ?i în orice ceas ?i în orice clip?, pân? când se va înt?ri în mintea lui acest cuvânt dumnezeiesc: Doamne, lisuse Hristoase, miluie?te-m?! Fiul lui Dumnezeu, ajut?-m?! C?ci aceast? pomenire dumnezeiasc? alung?, din mintea celui ce se lini?te?te pentru Dumnezeu, pe prea r?ul diavol.

?i-am amintit de multe ori, buna mea sor?, despre aducerea aminte de Dumnezeu ?i acum din nou î?i spun c? dac? nu te vei osteni ?i dac? nu vei asuda ca s? se întip?reasc? în mintea ta ?i în inima ta acest Nume înfrico?at, în zadar te lini?te?ti, în zadar cân?i, în zadar poste?ti, în zadar priveghezi. Într-un cuvânt, toat? osteneala monahului va fi de?art? f?r? o asemenea lucrare, f?r? aducerea aminte de Dumnezeu. Acesta este începutul lini?tii pentru Domnul, acesta este sfâr?itul. Acest – nume mult dorit este sufletul lini?tii ?i al t?cerii, în aducerea aminte de El se cuprinde bucurie ?i veselie, l?sarea p?catelor ?i bog??ia faptelor bune. Acest Nume prea sl?vit ?i înfrico?at prea pu?ini au putut s?-L dobândeasc? în lini?te ?i în t?cere. Altfel, nici nu poate omul s?-L primeasc?, chiar de se va sili mult. De aceea, ?tiind puterea acestui cuvânt, eu întotdeauna m? bizui pe dragostea ta întru Hristos, ca s? te lini?te?ti ?i s? taci; c?ci prin mijlocirea acestor fapte bune se îmbog??e?te în noi aducerea aminte de Dumnezeu.

Cine nu p?time?te r?u ca s? aplece mila lui Dumnezeu spre dânsul, mai ales când el însu?i vrea s? întoarc? din nou vrednicia de mai înainte a celui ce se lini?te?te, care bate ?i caut? întotdeauna? Cine nu se va îngriji s? dobândeasc? iar??i, prin luare-aminte ?i credin??, prin lini?te, prin t?cere ?i osteneal?, ceea ce a avut la început Adam, spre odihna ?i mângâierea lui ?i ceea ce a pierdut din pricina nelu?rii-aminte ?i necredin?ei ?

Strâmtor?rile ?i osteneala, adic? postul, t?cerea, privegherea si orice alt? osteneal? a sihastrului sunt date omului dup? întocmirea lui Dumnezeu Cel iubitor de oameni, pentru ca el s? nu piard? din nou acel bine pe care cu mult? greutate l-a dobândit sufletul s?u ra?ional în timpul lini?tii sale dup? Dumnezeu. Pentru aceasta î?i scriu aceste lucruri în chip am?nun?it ?i-?i spun a?a, fir cu fir, pentru ca osteneala ta s? nu fie f?r? rost ?i de?art?. Tu, buna mea sor? ?i Doamn?, ai cunoscut c? toat? lumea zace întru cel viclean ?i — cu voia lui Dumnezeu, ai p?r?sit-o, u?or lep?dându-te de toate pentru Domnul. S? nu fie deci osteneala ta de?art? ?i nefolositoare!

Râvne?te s? placi Bunului Dumnezeu ca o aleas? roab? a Lui, ca în ziua Judec??ii Sale s? prime?ti din dreapta Lui o cunun? neve?tejit?, înaintea fe?ei îngerilor ?i a sfin?ilor. Eu, Doamna mea, mi-am împlinit datoria ?i ceea ce ?i-am spus o dat? cu cuvântul, acum am îndeplinit cu scrisul. Pentru toate acestea vei da socoteal? în ziua Judec??ii, c?ci ceea ce foarte mul?i monahi nu cunosc, tu ai înv??at în am?nunt, adev?rat si f?r? în?elare. Pentru aceea, trebuie s? iei aminte cu fric? ?i cu cutremur ?i s? îndepline?ti toate acestea cu grij? ?i cu osârdie, pentru ca, petrecând zilele scurte ale vie?ii tale în toat? cur??ia ?i cinstea, în ceasul mor?ii s? ie?i din trupul t?u înconjurat? de bucuriile îngerilor ?i sfin?ilor.

Rug?ciunile tuturor sfin?ilor s? fie cu tine, p?zindu-te de orice r?u!

La acest cuvânt am vrut s? m? opresc, dar mi-a venit în minte un alt lucru, pe care m-am hot?rât s? ?i-l expun acum, cu de-am?nuntul:

Ascult?, p?ze?te ?i împline?te cele scrise de mine, Doamna mea; Dumnezeu d? celui ce se lini?te?te ?i celui ce-L caut? mari daruri, pe care nimeni altul nu le poate primi de la El. Ele sunt urm?toarele: inim? smerit? de umilin??, în care este înr?d?cinat? aducerea aminte de Dumnezeu, aducerea aminte de Judecata viitoare, de moarte; de asemenea, osârdia pentru citit, puterea ?i t?ria de a nu te dep?rta niciodat? de Dumnezeu, puterea de a sta înaintea Lui întotdeauna cu fric? ?i cu cutremur, cur??ia, blânde?ea, r?bdarea, bun?tatea sufletului.

Curând, cel ce se lini?te?te va primi aceste daruri — Slav? ?ie, Mântuitorule, Hristoase! — c?ci dup? toate acestea, mult doritul Hristos îi d? acum isihastului, pentru El, sfin?irea ?i s?n?tatea, iar s?n?tatea const? în faptul c? nu dore?ti nici cu gândul poftele p?catelor lume?ti, adic?: bog??ia, pofta trupeasc?, slava, cinstea de?art? de la oamenii p?mânte?ti.

Dumnezeu nu-l poate t?m?dui pe acela care mai înainte n-a c?utat si n-a dobândit darurile ar?tate mai sus, pentru ca, primind s?n?tatea f?r? de nici o osteneal? în mare lini?te, f?r? posturi ?i, în general, f?r? nici o nevoin?? în ale lini?tii, s? nu se întoarc? spre cinstea omeneasc?, s? nu se laude c? e s?n?tos ?i c? nu e luptat de patimi ?i s? nu cad? în cursa diavoleasc?, adic? în mândrie; c?ci atunci, cele mai de pe urm? vor fi mai rele ca cele dintâi, pentru c? mândria e mai mare decât toate p?catele ?i toate celelalte p?cate vin deja în urma ei. Începutul p?catului — zice în?eleptul — este mândria. În felul acesta, mintea celui ce se lini?te?te devine îndumnezeit?, pentru c? el are întotdeauna pe Dumnezeu în inima sa, prin mijlocirea faptelor bune.

O astfel de minte nu poate avea omul cu propriile sale puteri, dar cu aducerea aminte de lisus Hristos ?i de moarte, Se s?l??luie?te lisus în inima sihastrului ?i mintea lui devine îndumnezeit?. Din luare-aminte ?i din înv???tur? vin Legea lui Hristos, ea se face împlinitoare poruncilor Lui; prin împlinirea poruncilor se înr?d?cineaz? pururea aducerea aminte de lisus în inima lui, iar din aceasta, mintea lui devine îndumnezeit?.

Ea se face atunci toat? a lui Hristos ?i nu cuget? nimic altceva decât s? împlineasc? poruncile Lui, cu fric? ?i cu dragoste.

Eu îl sl?vesc, îl cinstesc cu evlavie ?i îl laud ?i mul?umesc lui Dumnezeu, D?t?torul bun?t??ilor Care d? celor vrednici Duhul Sfânt ?i Care descoper? cele ascunse în dumnezeie?tile Scripturi întru lisus Hristos, Domnul nostru, C?ruia I se cuvine slav?, cu Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin!

Topics: Despre ascultare, Despre credinta, Despre curatie, Despre cuvinte desarte, Despre dragoste, Despre infranare, Despre inselari, Despre judecare, Despre lepadarea de sine, Despre liniste, Despre lipsa de grija, Despre post, Despre rugaciune, Despre simplitate, Despre smerenie, Despre tacere | Comentariile sunt închise pentru Culegere de îndrum?ri

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet