Cântaretul care a praznuit împreuna
cu fratele ce adormise de sase luni

Odata, renumitul cântaret, diaconul Ioan de la Chilia “Ravduhos”, care a murit de curând, a mers la hramul Sfintei Manastiri Grigoriu sa cânte. Dupa ce a cântat Vecernia Mare si a început Litia, a simtit nevoia sa mearga la arhondaric sa bea o cafea, ca sa se mai întareasca, ca sa-si poata continua psalmodia.

La arhondaric, în discutia despre cântari si despre parintii manastirii ce au cântat, parintele Ioan a spus:

- Am vazut ca parintele David se tine înca bine.

Parintele Macarie (unul dintre parintii batrâni) s-a mirat de cele pe care le-a auzit si a spus diaconului Ioan:

- Te înseli, parintele David a murit de sase luni. Atunci diaconul s-a minunat, dar i-a raspuns cu convingere:

- Parinte, eu nu stiu daca a murit sau nu. Ci un singur lucru stiu, ca acum câteva minute l-am vazut la Litie pe parintele David, ne-am salutat si chiar am discutat putin despre cântari.

Tânarul monah cel foarte credincios si
marinimos, tamaduit de Hristos

In Manastirea Esfigmenu, în vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tânar dar bogat în virtuti, în afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa.

Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci când a început nevointa s-a îmbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvântare sa bea lapte chiar si în Postul Mare. Fratele a primit si a spus: “Sa fie binecuvântat”. Dar fiindca avea multa credinta în Dumnezeu, si-a spus gândul sau egumenului:

- Daca-mi dati binecuvântare voi bea ceai, iar Hristos Care îl poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai.

Egumenul a fost foarte miscat de marimea de suflet a calugarului si i-a dat binecuvântare sa bea ceai în loc de lapte. Daca aceste cuvinte smerite ale monahului evlavios au miscat pe egumen, cu cât mai mult pe Hristos.

Imi spunea batrânul Dorotei, îngrijitorul de bolnavi, ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. A încetat sa mai scuipe sânge, i-a scazut temperatura, i-au disparut durerile de mijloc si s-a facut cu desavârsire bine. Dupa aceea îsi împlinea îndatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.

In Manastirea Esfigmenu, în timpul egumenului Sofronie, s-a îmbolnavit un monah tânar care, pierzându-si rabdarea, cerea mereu binecuvântare de la egumen sa mearga în lume ca sa se tamaduiasca.

Egumenul Рca sa-l odihneasca Рi-a dat binecuv̢ntare, dar, deoarece era t̢nar a facut multa rugaciune ca sa nu se vatame sufleteste ̨n lume.

Monahul a pornit asadar cu un catâr blând spre Karyes, ca sa-si stampileze biletul de voie si sa iasa pe la Dafni (Portul Sfantului Munte). Dar, dupa ce a mers jumatate de ora, i-a aparut deodata un pustnic cu fata luminoasa si i-a spus:

- Unde mergi, frate,?

- Ma duc în lume pentru tratament, i-a raspuns monahul bolnav.

- Vrei sa te faci bine, frate?

Dar mai înainte ca monahul sa raspunda, pustnicul l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci si i-a spus:

- Din clipa aceasta sa fii sanatos trupeste, dar sa stii ca nu vei avea plata de la Dumnezeu.

Si zicând acestea acel pustnic, care era un sfânt a disparut, luând cu sine boala si durerea fratelui, care de atunci s-a facut bine.

Monahul s-a întors la manastire si a povestit minunea petrecuta. Când parintii au auzit povestirea, au înteles ca acela fusese Cuviosul Mucenic Damian, care a pustnicit în Schitul Samaria de pe micul munte de deasupra manastirii.

Sfântul Gheorghe se îngrijeste de praznicul sau

Odata, batrânul Evloghie, ucenicul lui Hagi-Gheorghe de la Chilia Sfântului Gheorghe “Cel ce s-a aratat”, n-a putut gasi peste pentru hramul chiliei, ce se apropia si a lasat aceasta în grija Sfântului Gheorghe.

In ajunul praznicului a auzit deodata niste lovituri de animal în poarta. A iesit afara si, ce sa vada? Un catâr încarcat cu peste proaspat, saptezeci de ocale.

Vazând aceasta a slavit pe Dumnezeu si a multumit Sfântului. Apoi a dat de mâncare catârului, care venise singur de departe, povatuit de Sfântul Gheorghe.

Ce se întâmplase? Un pescar de la Ierissos avea doi catâri încarcati cu peste si mergea spre Manastirea Zografu. Sfântul Gheorghe însa a luat un catâr si l-a îndreptat spre chilia parintelui Evloghie, care i se rugase pentru aceasta.

Pescarul a cautat catârul întrebând în dreapta si în stânga si în cele din urma a aflat ca animalul s-a dus cu pestele la Chilia Sfântului Gheorghe. Atunci a înteles si el minunea si purtarea de grija a Sfântului pentru praznic, si cu totii au slavit pe Dumnezeu.

Sfântul Spiridon se îngrijeste de praznicul sau

Odata, parintii de la Chilia “Sfântul Spiridon”, care apartine de Manastirea Kutlumusiu, erau îngrijorati deoarece nu gasisera înca peste pentru praznicul Sfântului ce se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batrânul le raspundea:

-  Faceti rabdare si veti vedea ca Sfântul Spiridon ne va aduce peste.

Apoi staretul a început sa se roage pentru aceasta.

Parintii îsi pierdusera rabdarea si erau foarte mâhniti deoarece venise vremea când trebuia sa gateasca pestele. Deodata însa, au auzit batai în poarta. Când au deschis, ce sa vada? Doi pescari cu doua panere pline de peste îl cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar când a venit batrânul pescarii au spus:

- Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: “Sa duceti pestele la Chilia Sfântului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna”.

Staretul a înteles minunea si i-a dus în biserica sa se închine. De îndata ce au zarit icoana Sfântului Spiridon au spus:

- Iata, acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici!

Atunci staretul le-a spus:

- Ah, mai baieti, cum de n-ati luat arvuna de la Sfânt, s-o fi avut de binecuvântare?