La Schitul Kavsokalivia era un monah tânăr care trăia după voia sa, fără stareţ.

De aceea era firesc să fie aruncat de cel viclean din cele de-a dreapta, în cele de-a stânga şi apoi în nepăsare.

La început postea mult, dar după aceea s-a plictisit şi a început să mănânce mult şi să bea vin. Şi, fiindcă era tânăr i se aprindea trupul, iar când se culca era nevoit să-şi scoată dulama, dormind ca un mirean.

Maica Domnului văzând această neorânduială a tânărului, l-a deşteptat înghiontindu-l şi, ca o Mamă bună i-a făcut observaţii cu aceste cuvinte:

- De acum înainte să te înfrânezi de la mâncare şi să dormi cuviincios, cu dulama.

După aceasta monahul s-a schimbat duhovniceşte şi a început să se nevoiască cu evlavie.

ÃŽn Duminica Inchinării Sfintei Cruci din anul 1978, Părintele Metodie, de la Chilia “SfinÅ£ii Teodori” din Karyes a chemat pe ieromonahul Hristofor, ce locuia mai jos de Karyes, ÅŸi l-a trimis la Sfânta Mănăstire Kutlumusiu, unde era îngrijit compatriotul lor, ieromonahul Ioachim (toÅ£i trei erau români) să-i spună să se pregătească, deoarece a doua zi aveau să moară amândoi (adică ieromonahul Metodie ÅŸi ieromonahul Ioachim).

Aşadar părintele Hristofor a mers la Mănăstirea Kutlumusiu şi i-a spus bătrânului Ioachim:

- Părinte Ioachim, binecuvântaţi! Părintele Metodie mi-a spus să te pregăteşti, căci mâine veţi muri amândoi în acelaşi ceas. Îţi cere şi iertare de toate cele ce ti-a greşit.

Cum a auzit aceasta, Părintele Ioachim i-a spus bucuros:
- Să fie binecuvântat! Ca să spună aceasta Părintele Metodie, înseamnă că ştie ceva.

În acea zi Părintele Ioachim se împărtăşise şi îi spusese diaconului Anastasie:
- O astfel de bucurie am simţit pentru prima oară în viata mea.

A mers la chilia sa aÅŸteptându-ÅŸi cu bucurie ceasul morÅ£ii spunând în româneÅŸte: “MăicuÅ£a mea Prea Sfântă, MăicuÅ£a mea Prea Sfântă!“.

Cum să nu fie Maica Domnului Măicuţa sa, de vreme ce de mic copil, de la şaisprezece ani, şi-a lăsat mama cea după trup şi pe tatăl său şi a venit în Grădina Maicii Domnului să se facă monah?

De mic copil până la cei nouăzeci de ani ai săi a trăit în înstrăinare duhovnicească, în Sfântul Munte, pentru dragostea lui Hristos ca să se îmbogăţească cu lucrurile cele veÅŸnice. A fost ÅŸters din lume de la vârsta de ÅŸaisprezece ani ÅŸi a fost scris în “Cartea VieÅ£ii”.

AÅŸadar în vreme ce spunea: “MăicuÅ£a mea Prea Sfântă! MăicuÅ£a mea Prea Sfântă!”, la ceasul al cincilea bizantin (în jur de doisprezece la amiază) ÅŸi-a închis ochii ca un copilaÅŸ ÅŸi a adormit liniÅŸtit în braÅ£ele MăicuÅ£ei lui.

Exact în acelaşi ceas s-a odihnit şi Părintele Metodie, cu o moarte cuvioasă, la vârsta de vreo şaptezeci de ani. Au plecat împreună cele două suflete sfinţite, pentru că au avut multă dragoste între ele.

Aceasta au cerut de la Dumnezeu ca să nu se despartă nici în această viată, nici în cealaltă. Bunul Dumnezeu a iconomisit astfel şi pentru ei, dar şi pentru noi, ca să ne folosim. Amin.

Maica Domnului apara si vegheaza
pe monahii din Gradina ei ca o Mama buna

Odata, batrânul Teofilact de la Noul Schit, pe când era începator fusese cuprins  de niste dureri mari si plângea nemângâiat din pricina lor. Atunci a auzit deodata din Icoana Maicii Domnului o voce care i-a spus:

- De ce plângi? De ce te temi? Oare eu te voi parasi?

Si într-adevar, Maica Domnului nu l-a parasit niciodata, ci ca o Mama buna îl ocrotea mereu, asa cum face cu toti monahii care vietuiesc în Gradina ei. (Icoana aceasta a Maicii Domnului se afla acum în altarul bisericii mari de la Noul Schit).

Mai demult, când un monah a adus gaini în Sfântul Munte, i-a aparut Maica Domnului si l-a certat spunându-i:

- Ai venit aici sa strici Gradina mea? De asemenea, un alt batrân de la Schitul Sfânta Ana a adus o capra ca sa bea lapte ucenicul sau, care era bolnavicios. Dar capra în loc de lapte dadea sânge.

Atunci batrânul a înteles ca Maica Domnului nu vrea capre în Gradina ei, si recunoscându-si greseala, s-a îngrijit sa cumpere lapte la cutie pentru ucenicul sau. Precum vedem, mai demult Maica Domnului mustra pe pricinuitorii raului.

Acum ce sa mustre mai întâi, când duhul lumesc s-a înmultit în Gradina ei? Ne rabda ca o Mama buna.

Conditiile cele mai însemnate pentru
viata duhovniceasca de care se bucura
Maica Domnului sunt linistea si lipsa de grija

Sus, la Schitul Sfânta Ana, la Chilia Sfântului Pantelimon pustnicea Cuviosul Gherontie, întemeietorul Schitului Sfânta Ana, care mai înainte fusese egumen al Manastirii Vuleftiria (Astazi se mai pastreaza o chilie cu acelasi nume în partea de jos a Sfintei Ana, pe malul marii).

Deoarece nu exista apa la sihastria lui iar ucenicul sau cârtea pentru aceasta, Cuviosul Gherontie a rugat-o pe Maica Domnului sa scoata apa din stânca. Maica Domnului, fireste, ca o Mama duioasa l-a ascultat si a scos apa din crapatura unei stânci apropiate. Apa aceasta s-a numit mai apoi aghiazma.

Mai târziu, însa, ucenicul cuviosului a vrut sa faca gradina. A zidit terase, a adus pamânt si a început sa alunece de la vietuirea pustniceasca, neglijându-si îndatoririle duhovnicesti si rugaciunea pentru lume. S-a gândit sa deschida cu o dalta crapatura stâncii, ca sa scoata mai multa apa, pentru a-si uda gradina.

Atunci i s-a aratat Maica Domnului si i-a spus: РDaca vrei gradini, sa cari apa pe umerii tai de jos. De atunci si p̢na astazi acea aghiazma izvoraste mai jos.

Purtarea de grija a Maicii Domnului pentru
Sfânta Manastire Filoteu în care se afla
icoana ei “Dulcea Sarutare”

(Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului venita în Manastirea Filoteu în acelasi chip minunat ca si “Portanta” de la Sfânta Manastire Iviron)

In timpul ocupatiei germane, rezerva de grâu a Sfintei Manastiri Filoteu era pe sfârsite si parintii au hotarât sa taie primirea de straini.

Un batrân cuvios, parintele Sava, s-a mâhnit mult când a aflat aceasta si ruga conducerea manastirii sa nu procedeze astfel, pentru ca vor mâhni pe Hristos si va pleca binecuvântarea din manastire.

Le-a spus si multe pilde din Sfânta Scriptura, precum pilda sumanitencei cu proorocul Ilie, si altele. In cele din urma, parintii l-au ascultat. Dar mereu îl necajeau pe parintele Sava spunându-i:

- Faina s-a terminat. Ce vom face?

- Parintilor, le spunea batrânul, putinul acela care a mai ramas sa-l mâncam împreuna cu lumea, si Maica Domnului nu ne va lasa.

Ramasesera numai douazeci si cinci de ocale de grâu în magazia manastirii si de aceea parintii au început sa cârteasca împotriva batrânului Sava:

-  Ei, parinte Sava, s-a terminat grâul. Ce facem acum?

Atunci evlaviosul si credinciosul batrânel le-a raspuns:

- Binecuvântatilor, nu va pierdeti nadejdea în “Dulcea Sarutare” a noastra. Macinati si aceste douazeci si cinci de ocale de grâu, faceti pâine si împartiti-o parintilor si mirenilor, iar Dumnezeu ca un Parinte bun se va îngriji de noi toti.

Indata ce au terminat pâinea, înainte chiar de a flamânzi, a venit în manastire un capitan de vas de la Kavala si a cerut lemn în schimbul grâului care îl avea.

Vazând purtarea de grija atât de grabnica a Maicii Domnului, care ca o Mama buna s-a îngrijit de copiii ei, parintii au slavit cu totii pe Dumnezeu. Mai mult decât toti, fireste, a slavit pe Dumnezeu si a multumit Maicii Domnului batrânul Sava, care o multumea mereu prin viata lui cea sfânta.

Dupa aceasta batrânul le spunea parintilor:

- Nu va spuneam, binecuvântatilor, ca Maica Domnului nu ne va lasa?