Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

B?trânul m?re?

By pateric | iulie 10, 2006

Unul din p?rin?ii ce a tr?it în chip ascuns ?i care s-a nevoit cu m?rime de suflet în Gr?dina Maicii Domnului, ca s?-?i dobândeasc? „dorirea”, mântuirea sufletului, a fost ?i b?trânul Filaret, prietenul virtu?ii.

Patria lui p?mânteasc? a fost Transilvania din România. S-a n?scut în anul mântuirii 1892 ?i la Sfântul Botez i-au dat numele de Nicolae. Pe tat?l s?u îl chema Ioan ?i pe mama sa Maria, iar numele de familie era Dusa.

Mireanul Nicolae Dusa a venit la Sfântul Munte în anul 1912, la vârsta de dou?zeci de ani. El a fost tuns monah la Chilia Sfântului Ipatie a M?n?stirii Vatopedu ?i a fost numit Filaret.

A stat acolo opt ani iar în anul 1920 a venit la Chilia „Sfântul Andrei” din Kapsala a M?n?stirii Stavronichita la b?trânul Modest, pe care l-a îngrijit ?i a luat binecuvântarea lui. În chilia aceasta ?i-a continuat ?i ?i-a s?vâr?it „lupta cea bun?”.

Înc? din 1956 am auzit de cuviosul Stare? ?i de m?sura duhovniceasc? la care ajunsese de la mul?i p?rin?i ?i mai ales de la ucenicul s?u, p?rintele Vartolomeu, care venea la Sfânta M?n?stire Filoteu.

Dar de aproape m-am învrednicit s?-l cunosc pe acest preacuvios b?trânel în 1968, când locuiam aproape de el, la Chilia Sfintei Cruci a Sfintei M?n?stiri Stavronichita.

Când mergeam la el îl g?seam afar?, în picioare, cu o mân? sprjinindu-se de balustrad?, iar în cealalt? ?inând metaniile. Suferea mult de insuficient? respiratorie ?i de aceea ie?ea mereu afar?.

Când îl întrebam: „Ce faci p?rinte?”, îmi r?spundea: „Slav? lui Dumnezeu!”. „Ce vrei s?-ti aduc?”. „Maica Domnului îmi iconomise?te tot ce am nevoie”.

Nu primea nimic. Iar dac? cineva îi l?sa ceva pe ascuns, aceasta era un chin pentru m?rinimosul b?trânel, pentru c? tr?ia cu o mare acrivie duhovniceasc?.

Adic? trebuia s? fac? mult? rug?ciune, c?ci supraevalua lucrurile ce i le aduceau al?ii. Dac? ceva valora cinci drahme, el îl aprecia la dou?zeci ?i trebuia s? fac? dou?zeci de a?e de o sut? de „Doamne Iisuse…” cu închin?ciuni pentru cel ce îi aducea binecuvântarea.

Odat? l-am rugat pe b?trân s? primeasc? o mic? binecuvântare, dar el a refuzat.

– Nu pot, nu pot nu apuc s? fac rug?ciunile ?i metaniile ce le-a? datora. Am ?i îndatoririle mele duhovnice?ti, le am ?i pe ale p?rintelui Vartolomeu, pentru c? e bolnav ?i Hristos va cere de la el numai r?bdare.

P?rintele Vartolomeu, ucenicul lui, suferea de mul?i ani de un parkinson avansat ?i tremura tot. Iar B?trânul Filaret, pe lâng? faptul c? îi împlinea îndatoririle lui duhovnice?ti îl ?i slujea în acela?i timp, cu toate c? era b?trân de ?aptezeci ?i opt de ani. L-a slujit cincisprezece ani, pân? când a c?zut ?i el la pat.

I se sp?rseser? venele picioarelor din pricina statului în picioare la rug?ciune ?i lichidul din ciorapi curgea în papuci, iar din papuci pe podea. Fiindc? suferea de pl?mâni, st?tea într-un colt ca s? nu cad?, învelit cu ni?te p?turi vechi.

Fire?te îl cercetau mul?i p?rin?i, dar ori to?i deodat?, ori nici unul, deoarece fiecare î?i spunea c? poate va merge altul, în cele din urm? r?mâneau singuri ?i f?r? de ajutor.

Dar în zilele acelea desigur c? sim?eau în mai mare m?sur? mângâierea dumnezeiasc?, deoarece le lipsea cea omeneasc?. ?i fiindc? amândoi aveau dragoste nobil?, c?ci fiecare din ei se gândea la cel?lalt, Hristos ?i Maica Domnului se gândeau la ei ?i-i mângâiau dumnezeie?te.

Pe B?trânul Filaret ?i pe ucenicul s?u, p?rintele Vartolomeu, care era aproape paralizat, au vrut s?-i ia ca s?-i îngrijeasc?, nu numai m?n?stirile, ci ?i unele chilii, dar ei n-au primit.

Gândul îmi spune c? în chilia lor au tr?it multe experien?e dumnezeie?ti ?i de aceea nu-i l?sa inima s? se despart? de acel loc dumnezeiesc, dar ?i pentru c? având suflete nobile, nu voiau s? devin? o greutate pentru al?ii.

Într-o zi, când i-am cercetat din nou, înaintând spre chilia B?trânului Filaret am sim?it o mireasm? nespus?. De îndat? ce am deschis u?a chiliei lui, am sim?it o mireasm? ?i mai puternic?.

Dar ce s? v?d? S?rmanul b?trânel era c?zut ?i atât de în?epenit încât nu se mai putea ridica, nici nu mai putea respira. Atunci l-am ridicat iar el a început încet-încet s? respire ?i prin semne mi-a ar?tat c? vrea s?-l acop?r.

Nu îi mai r?m?sese sânge, ?i de aceea îi era tare frig. ?i de?i, omene?te vorbind, ar fi trebuit atât du?umeaua cât ?i b?trânul s? miroase urât din pricina lichidului ce curgea continuu din picioarele lui, îns? toate r?spândeau mireasm?, pentru c? avea un suflet bine-mirositor.

Când l-am v?zut în starea aceasta, l-am rugat pe p?rintele Vartolomeu s?-mi dea voie s? r?mân la chilia lor ca s?-i ajut, dar el n-a primit. Mi-a spus s? vin a doua zi ?i astfel am fost nevoit s? m? întorc la chilia mea.

Dar în noaptea aceea, ce mi s-a întâmplat? În timp ce rosteam rug?ciunea „Doamne Iisuse…” pentru Miezonoptic?, ce s? v?d?… V?d pe B?trânul Filaret cu o fat? luminoas?, ca a unui copil de doisprezece ani, c? se urc? spre cer într-o lumin? cereasc?.

Din aceasta am în?eles c? sufletul lui curat se odihnise întru Domnul. Era ziua de 1 iunie 1975. A adormit la vârsta de optzeci ?i trei de ani.
S? avem binecuvântarea lui. Amin.

Dup? aceasta pe p?rintele Vartolomeu l-a îngrijit M?n?stirea Stavronichita. Mare este plata lor. El a meritat aceast? bun? îngrijire ?i pentru un alt motiv, c?ci fiind copil de cincisprezece ani a venit din România în Gr?dina Maicii Domnului ca s? se nevoiasc? duhovnice?te în timp ce ceilal?i copii de vârsta lui se jucau în patria lor.

P?rintele Vartolomeu a slujit destui ani ca monah ?i la spitalul de lepro?i ce îl avea M?n?stirea Iviru pe teritoriul ei.

Maica Domnului „Port?rita”, care are grij? de lepro?i, s? aib? grij? ?i de mântuirea leprosului meu suflet. Amin.

Topics: Despre dragoste | Comentariile sunt închise pentru B?trânul m?re?

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet