Paterice

Articole recente

Carti

Blogroll


« | Main | »

B?trânul Augustin

By pateric | iulie 10, 2006

P?rintele Augustin s-a n?scut în Rusia în Aliskoghe din Poltava, în 1882. Numele lui de mirean a fost Antonie Korra.

Tat?l lui se numea Nicolae ?i mama sa Ecaterina. Ace?tia fiind oameni evlavio?i l-au crescut pe copilul lor Antonie în evlavie ?i fric? de Dumnezeu.

Înc? de mic Antonie a mers la o m?n?stire din patria lui unde a vietuit ca frate încep?tor. O ispit? îns?, ce i s-a întâmplat, l-a f?cut s? p?r?seasc? m?n?stirea ?i patria sa ?i s? vin? în Gr?dina Maicii Domnului, ca s?-?i simt? sufletul în siguran?a împotriva acestui fel de ispite.

Precum mi-a povestit, în m?n?stire to?i vie?uitorii erau b?trâni ?i a fost trimis s? ajute unui slujitor al m?n?stirii la pescuit, pentru c? monahii de acolo se între?ineau din pe?tele pe care îl prindeau.

Într-o zi a venit fiica acelui slujitor ?i a spus tat?lui ei s? mearg? repede acas? pentru o treab? grabnic?, iar ea a r?mas s?-l ajute pe fratele. Ispita, îns?, a biruit-o pe nenorocit? ?i, f?r? s? se gândeasc?, s-a repezit asupra fratelui cu inten?ii p?c?toase.

În clipa aceea Antonie s-a pierdut cu firea pentru c? aceasta s-a petrecut pe nea?teptate. Atunci ?i-a f?cut semnul Crucii ?i a spus: „Hristoase al meu, mai bine s? m? înec, decât s? p?c?tuiesc!”, ?i s-a aruncat de pe mal în adâncul râului.

Dar Bunul Dumnezeu v?zând b?rb??ia tân?rului nevinovat, care a procedat ca un nou Sfânt Martinian spre a se p?stra curat, l-a ?inut deasupra apei f?r? s? se ude.

Mai târziu mi-a spus: „Eu am s?rit cu capul în jos, dar nu ?tiu cum m-am aflat în picioare deasupra apei, f?r? s? mi se ude nici m?car hainele!„.

În clipa aceea a sim?it o pace l?untric? ?i o dulcea?? nepovestit?, care a ?ters cu des?vâr?ire orice gând p?c?tos ?i orice iritare trupeasc?, ce i le pricinuise mai înainte acea fat? prin gesturile ei necuviincioase.

Când fata l-a v?zut pe Antonie stând în picioare deasupra apei, a început s? plâng? ?i s? se poc?iasc? pentru gre?eala ei, fiind mi?cat? de aceast? mare minune.

Dup? aceasta fratele a plecat imediat la m?n?stire, ?i l-a rugat cu lacrimi pe stare? s?-i dea binecuvântarea s? mearg? la Sfântul Munte, spunându-i c? este slab duhovnice?te ?i c? se teme s? mai r?mân? în lume.

N-a spus nimic stare?ului despre fapta necuviincioas? a fetei, ca s? nu-i pricinuiasc? vreun r?u, nici despre minunea ce se petrecuse cu el, ci numai pe sine se învinuia.

Fire?te, aceasta a fost cea mai mare minune, dup? p?rerea mea, c? a luat gre?eala asupra lui ?i a acoperit-o pe vinovat?, precum ?i înfruntarea cu b?rb??ie a acestei ispite, mai ales la o asemenea vârst?.

C?ci pentru Dumnezeu, Care tine totul cu degetul S?u, n-a fost greu s? tin? un încep?tor deasupra apei unui râu.

Stare?ul s-a învoit la rug?min?ile lui – fire?te, nici nu-l putea împiedica – dar s-a mâhnit gândindu-se c? pierde din ob?te un încep?tor ales.

Atunci Antonie a pornit îndat? c?tre Sfântul Munte. Acestea se întâmplau în anul 1908. Dup? ce a vizitat diferite m?n?stiri ?i chilii din Gr?dina Maicii Domnului, a r?mas la Chilia „Sfânta Cruce” a M?n?stirii Karakalu, unde a fost tuns monah în 1910, primind numele de Augustin.

În 1943 a plecat pentru mai mult? lini?te la o chilie de pe mo?ia M?n?stirii Filoteu, „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului”, unde s-a nevoit cu m?rime de suflet pân? la b?trâne?e f?r? s? mai ias? în lume.

În 1950 am auzit pentru prima dat? despre B?trânul Augustin, dar nu mi s-a ivit prilejul s?-l cunosc de aproape, îns? to?i vorbeau despre sfin?enia lui.

În 1955 când am mers din nou la M?n?stirea Filoteu, l-am cercetat a doua zi la chilia sa, dar din p?cate lipsea. Am l?sat pu?ine lucruri la u?a chiliei lui ?i m-am întors la m?n?stire, luând aminte s? nu m? observe cineva ?i astfel s? dau de b?nuit.

A doua zi, dup? amiaz?, a venit la m?n?stire B?trânul Augustin ?i a întrebat:
– Unde este c?lug?rul Paisie? P?rin?ii s-au mirat ?i i-au r?spuns:
–  Noi înc? nu l-am cunoscut bine. Sfin?ia Ta, de unde îl ?tii?

Atunci i-au ar?tat chilia mea. Îndat? ce am deschis u?a, mi-a f?cut metanie pân? la p?mânt ?i mi-a zis:
– Binecuvânta?i! Apoi mi-a spus:
– Dumnezeu s?-ti ierte p?catele pentru binecuvânt?rile ce mi le-ai l?sat.

?i zicând acestea, scoase din traist? ?apte piersici mici, învelite într-o basma, care nu se deosebeau ca m?rime de corcodu?e ?i pe care le culesese din piersicul pe jum?tate uscat ce îl avea lâng? chilia sa.

Eu am voit s? ascund de b?trân faptul c? dusesem acele lucruri la chilia sa, dar el mi-a spus:
– Eu te-am v?zut de la „Proorocul Ilie”.

Schitul „Proorocul Ilie” se afl? la o distant? de aproape patru ore de chilia B?trânului Augustin. Stare?ul avea ?i harisma str?vederii. Pentru Dumnezeu, fire?te, nu exist? distante scurte sau lungi.

?i fiindc? am vorbit despre aceasta, e bine s? spun ?i despre un caz asem?n?tor în care s-a manifestat aceea?i harisma.

Vecinul lui, diaconul Veniamin, aflându-se în chilia sa, a v?zut uciderea familiei tarului, ca ?i cum ar fi privit-o la televizor. Dup? o vreme s-a aflat c? în ziua aceea se s?vâr?ise uciderea familiei tarului de c?tre comuni?ti.

Desigur c? ?i B?trânul Augustin vedea departe, deoarece avea televizor duhovnicesc, adic? harisma str?vederii, pe care o dobândise prin cur??ia sufletului s?u, prin smerenie ?i dragoste.

Fiindc? pe Stare? îl durea inima de animalele chinuite, to?i cei ce aveau animale b?trâne sau infirme le aduceau lâng? chilia lui f?r? s? întrebe ?i plecau.

Chilia B?trânului Augustin devenise azilul animalelor din p?r?ile Karakalului, Filoteului ?i Ivirului. S?rmanul b?trân lua coasa ?i aduna fân toat? vara ca s? hr?neasc? pe timpul iernii animalele infirme ?i b?trâne ale mirenilor.

Dac? g?sea vreun alt animal b?trân p?r?sit, îl lua ?i pe acela la azilul lui.
Când întâlnea pe vreun om pe drum, îi f?cea metanie pân? la p?mânt ?i-i spunea: „Binecuvânta?i”, nu cerceta dac? era preot sau monah, sau dac? mireanul era mare sau mic, pentru c? având mult? smerenie pe to?i îi considera mari, iar pe sine mai mic decât to?i.

Într-o zi când a f?cut metanie unui mirean, l-a v?zut un teolog ?i smintindu-se, i-a spus:
– Faci metanie la mireni?
– Da, pentru c? au harul Sfântului Botez, a r?spuns B?trânul Augustin.

Multa dragoste ?i smerenie a B?trânului nu avea margini. Odat? mi-a spus c? i-a ap?rut diavolul în chilie ca un câine înfrico??tor, care scotea fl?c?ri pe gur? ?i s-a repezit asupra lui s?-l sugrume, deoarece îl ardeau rug?ciunile lui.

B?trânul Augustin, îns?, l-a apucat ?i l-a trântit de perete spunându-i: „R?ule diavol, de ce r?zboie?ti f?pturile lui Dumnezeu?”.

Apoi Stare?ul a continuat:
– ?i diavolul era puternic, dar ?i eu tare, ?i l-am lipit de perete. Dup? aceea, îns?, aveam remu?c?ri c? l-am lovit pe diavol.

A?teptam cu ner?bdare s? se lumineze de ziu? ca s? merg la duhovnic ?i s?-i m?rturisesc c? l-am lovit pe diavol. De îndat? ce s-a luminat, am mers în Provata, la duhovnic ?i m-am m?rturisit.

Duhovnicul meu, îns?, a fost foarte îng?duitor ?i nu mi-a dat nici un canon, ci mi-a spus s? m? împ?rt??esc. Eu, de bucurie, toat? noaptea am rostit Rug?ciunea lui Iisus ?i apoi am mers la Sfânta Liturghie ?i m-am împ?rt??it.

Când preotul mi-a b?gat linguri?a în gur?, am v?zut Sfânta împ?rt??anie ca pe o bucat? de carne cu sânge ?i am mestecat-o, ca s-o înghit, în acela?i timp am sim?it o mare veselie, pe care nu o puteam suferi.

Din ochi îmi curgeau lacrimi dulci, iar capul meu r?spândea lumin?. Am plecat repede, ca s? nu m? vad? p?rin?ii, iar mul?umirea (de dup? Sfânta împ?rt??anie -n. tr.) mi-am citit-o singur la chilie.

Chipul B?trânului era luminos, pentru c? îl adumbrise harul lui Dumnezeu. Chiar ?i numai dac?-l vedeai, uitai orice sup?rare, pentru c? r?spândea bucurie din bun?tatea sa l?untric?, îmbr?c?mintea sa exterioar?, o dulam? r?scârpit?, era mai rea decât haina ce o pune gr?dinarul ca momâie împotriva gai?elor.

Dac? se întâmpla s?-i dea cineva vreun lucru bun, îl d?dea ?i el altuia.
Chilia lui era centrul lucr?torilor ce c?rau lemnele m?n?stirilor la porturi. Orice aveau nevoie lucr?torii mergeau la chilia B?trânului Augustin ?i luau f?r? s?-l întrebe.

De multe ori îi luau tot ce avea, iar dup? aceea era g?sit c?zut la p?mânt de istovire. Singura solu?ie ar fi fost s?-l aprovizioneze m?n?stirea cu putin? f?in? ca s?-?i fac? cir.

?i-a procurat ?i o tigaie veche ?i fr?mântând putin? f?in? numai cu ap? ?i sare, o cocea ca pit?, ?i asta îi era pâinea ?i mâncarea sa. Când era dezlegare la untdelemn înmuia o pan? în ulei ?i f?cea o cruce pe pit?, ?i în felul acesta f?cea dezlegare în zilele de s?rb?toare.

Unii c?lug?ri îl ispiteau pe B?trân, întrebându-l:
– Ce m?nânci, P?rinte Augustin?
– Eu m?nânc numai cl?tite, r?spundea el.

Când p?rin?ii îi d?deau vreo sardea s?rat?, o p?stra ca s? osp?teze cu ea vreun str?in. Stare?ul lua capul sardelei, iar oaspetelui îi punea sardeaua ?i era plin de bucurie, c? îl osp?ta cu pe?te.

Numai de acestea f?cea ?i se înfrâna pe sine, dar Hristos îl s?tura mereu cu harul S?u. To?i p?rin?ii ?i mirenii din ?inutul acela îl iubeau mult, dar mai ales p?rin?ii din M?n?stirea Filoteu, care îl rugau s? vin? în m?n?stirea lor ca s?-l îngrijeasc?, deoarece începuse s? nu mai vad?.

Stare?ul, îns?, se gândea ce vor face animalele infirme ?i bolnave de care se îngrijea, dac? el va pleca. De aceea n-a primit.

În cele din urm? -Dumnezeu s? le r?spl?teasc? p?rin?ilor – l-au luat ?i pe el ?i toate animalele sale ?i astfel i-au odihnit gândul, în m?n?stire, fire?te, p?rin?ii l-au îngrijit bine, lucru ce îl considera o mare binecuvântare a Maicii Domnului.

Drept recuno?tin?? cânta mereu „Cuvine-se cu adev?rat…”, iar ochii i se umpleau de lacrimi de bucurie.

Prezen?a B?trânului Augustin a fost o binecuvântare pentru m?n?stire ?i mult i-a ajutat pe p?rin?ii b?trâni de la bolni??, deoarece pe P?rintele Augustin nu-l cercetau numai oamenii, ci ?i sfin?ii ?i îngerii ?i chiar Maica Domnului.

Când Stare?ul o vedea în bolni?? pe Maica Domnului sau pe sfin?i iar pe b?trâni stând întin?i sau ?ezând, mult se întrista. De aceea mergea ?i-i scutura s? se scoale ?i le spunea: „Maica Domnului'”, sau când vedea vreun înger: „îngerul!”.

Aceia fire?te nu vedeau nimic, îns? pricepeau c? se întâmpl? ceva ?i se ridicau îndat? ?i st?teau cu evlavie.

Dar monahul responsabil peste bolni?? le considera pe acestea în?el?ri ?i-l certa spunându-i:
– Las?-i pe b?trâni în pace! Pe tine s? te ascult?m cu în?el?rile tale?

Dar B?trânul continua s?-i trezeasc?, deoarece nu se putea ab?ine din pricina evlaviei.

Când mergeau p?rin?ii s?-l vad?, înainte ca aceia s?-l întrebe cum se afl?, B?trânul Augustin îi întreba:
– Ce fac m?g?ru?ii mei?
– Sunt foarte bine, r?spundeau aceia. ?i Stare?ul se bucura.
– Dar Sfin?ia Ta, cum o duci, P?rinte Augustin?
– Slav? lui Dumnezeu, foarte bine.

Astfel, bucuros ?i plin de bun?tate, slavoslovind pe Dumnezeu ?i rugându-se neîncetat, a petrecut o via?? paradisiac? în Gr?dina Maicii Domnului. Având pe Hristos întru sine, inima lui devenise rai, ?i de aceea s-a învrednicit s? vad? înc? de aici îngeri ?i sfin?i ?i chiar pe Maica Domnului, iar apoi s? dobândeasc? bucuria cea ve?nic?.

În clipa când trebuia s? plece c?tre cer sufletul B?trânului Augustin, fa?a lui a str?lucit de trei ori. Dumnezeu a iconomisit s? se afle acolo ?i responsabilul peste bolnit?, care s-a minunat ?i astfel s-a încredin?at c? cercet?rile dumnezeie?ti pe care le avusese Stare?ul fuseser? adev?rate.

B?trânul Augustin s-a odihnit în Domnul la 27 martie 1965, fiind în vârst? de optzeci ?i trei de ani.

S? avem binecuvântarea lui. Amin.

Topics: Despre curatie, Despre dragoste, Despre infranare, Despre simplitate, Despre smerenie, Despre stravedere, Despre vrajmasi | Comentariile sunt închise pentru B?trânul Augustin

Crestinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet