Minunatul Părinte Daniil a trăit cam în acelaşi timp cu Hagi Gheorghe. Acesta făcea minuni încă de când era începător în călugărie. In vremea aceea a impresionat mult pe închinătorii evlavioşi şi s-au publicat chiar unele din minunile sale în revistele religioase ale unor ruşi cucernici.

Deci acele puţine lucruri pe care le-am aflat despre acest părinte sfânt şi de care m-am folosit mult, vreau să le scriu, ca să se folosească şi alte suflete.

Precum mi s-a spus, acesta era originar din Grecia şi a venit în Sfântul Munte cam în perioada revoluţiei greceşti de la 1821.

După ce s-a închinat “Maicii Domnului Portarita”, de la Sfânta Mănăstire Iviron, tânărul evlavios a trecut pe la Marea Lavră, s-a închinat Sfântului Atanasie ÅŸi a făcut rugăciune fierbinte ca Maica Domnului să-l povăţuiască spre a afla un stareÅ£ virtuos, căruia să i se supună ÅŸi care să-l facă monah.

După aceea a pornit liniştit la drum cu încredere în Dumnezeu. După ce a trecut şi de Kerasia, mergând spre Sfanta Ana a apucat pe altă cărare şi a ajuns la Chilia Sfantului Artemie.

Stareţul de acolo era foarte cuvios şi un mare nevoitor, înzestrat cu multe virtuţi. Tânărul , a simţit că acest stareţ îl va odihni sufleteşte şi de aceea a rămas la el.

Ceilalţi părinţi de la chiliile din împrejurimi, văzând pe tânărul începător că se nevoieşte la fel ca stareţul său au început să se neliniştească şi-i spuneau acestuia din urmă să-l iconomisească puţin, pentru că e tânăr şi a început dintr-odată cu o asceză prea mare.
Dar stareţul le spunea:
-  Nu vă neliniştiţi, pentru că ştiu ce fel de ucenic am.

După putină vreme tânărul a fost făcut monah primind numele de Daniil. A ajuns la înalte măsuri duhovniceşti, pentru că era curat nu numai cu trupul şi cu sufletul, ci şi cu mintea, deoarece întotdeauna avea gânduri bune, iar în inima lui curată sălăşluia Hristos.

Odată au făcut foc în cuptor ca să coacă pâine şi să facă posmag. În timp ce Părintele Daniil împrăştia cu vătraiul cărbunii aprinşi ca să se încingă toată suprafaţa cuptorului, din pricina focului puternic coada vătraiului a ars, iar fierul a rămas înăuntrul cuptorului aprins.

Atunci el a spus aceasta stareţului său, care i-a poruncit:
- Ce te uiţi la mine? Fă-ti cruce, intră în cuptor şi scoate fierul ca să nu întârziem!

Părintele Daniil şi-a făcut cruce şi a intrat în cuptlorul aprins. A apucat cu mâinile flerul înroşit fără să-i pricinuiască nici cea mai mică arsură şi fără să i se ardă vreun fir de păr din barbă. Dar cel mai important a fost faptul că nici măcar nu i-a trecut prin minte gândul că se petrecuse cu el o minune.

Altă dată un bătrân de la chiliile învecinate, aşa numite valahe s-a îmbolnăvit şi în suferinţa sa a aflat putină uşurare de la castraveţii amărui. Când a venit iarna l-au cuprins iarăşi durerile şi a coborât la Mănăstirea Sfântul Pavel ca să găsească aici cel puţin castraveţi muraţi, pe care să-i încerce pentru durerile lui, dar n-a aflat.

Astfel, mâhnit şi îndurerat, urca pe poteca de la Sfânta Ana spre Cruce. Deşi era iarnă, şi nu existau nici măcar castraveţi muraţi, deodată a apărut înaintea lui Părintele Daniil, care i-a lăsat şase-şapte castraveţi proaspeţi, după care a plecat imediat.

Bătrânul s-a minunat şi a slăvit pe Dumnezeu, iar de îndată ce i-a mâncat, s-a tămăduit pentru totdeauna. De această dată Părintele Daniil a adus dragoste, binecuvântare dintr-o tară caldă foarte îndepărtată.

Un alt bătrân de la chiliile valahe venea într-o iarnă grea de la Sfânta Ana spre chilia lui. De îndată ce a ajuns la vârf, l-a cuprins un viscol şi a fost nevoit să se întoarcă puţin din drum, ca să se adăpostească sub stâncă, căci se înnoptase şi nu mai avea vreme să se întoarcă la Sfânta Ana.

Ningea mereu şi sufla un vânt puternic, iar el tremura de frig. Acolo unde se adăpostise, sub stâncă, a simţit pentru o clipă că cineva l-a cuprins în braţe şi l-a încălzit.

Apoi l-a cuprins un somn dulce, în care l-a văzut pe Părintele Daniil cum îl îmbrăţişa cu multă dragoste. Când s-a luminat de ziuă, s-a deşteptat din somn şi s-a ridicat să plece, deoarece se oprise viforul.

Dar ce să vadă? Peste tot era zăpadă, numai lângă stâncă se topise de acea căldură dumnezeiască ce o răspândise Părintele Daniil. Astfel, bătrânelul s-a încălzit şi duhovniceşte şi a plecat bucuros din chilia sa slăvind pe Dumnezeu. Dar Părintele Daniil l-a încălzit mereu de dragostea lui Hristos.

Să avem binecuvântarea lui. Amin.