În spatele chiliei bătrânului Ipatie (chilie românească), mai sus de Katunakia, se vede o peşteră, care, aşa cum povestesc bătrânii, în timpul stăpânirii turceşti a fost peşteră de tâlhari. Dar Bătrânul Efrem a prefăcut-o în sălaş dumnezeiesc, pentru că a sfintit-o cu viata lui cea sfântă.

Bătrânul Efrem era originar din Tesalia. Avea un suflet smerit, plin de sensibilitate şi râvnă pentru nevointă.

Părinţii Ierotei şi Maparie de la Kerasia spuneau că Bătrânul Efrem era ca părinţii Nitriei şi Tebaidei din vremurile de demult.

Tot astfel spuneau ÅŸi cuvioÅŸii părinÅ£i de la Sfântul Vasile, precum ÅŸi pustnicii din vecinătatea peÅŸterii lui. ToÅ£i îl iubeau pentru virtuÅ£ile sale ÅŸi mai ales pentru marea lui smerenie, dar el se numea pe sine “ticălos”.

Din câteva întâmplări ce le voi spune, multe vor pricepe cei care au intenţie bună şi se nevoiesc în ascuns.

Deoarece părinţii coborau şi cumpărau câte ceva (alimente etc.) sau primeau binecuvântări de la mănăstiri (posmag sau legume), cobora şi Bătrânul Efrem noaptea în ascuns, şi îşi umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi.

Iar ziua urca şi el încărcat la sihăstria lui, dând astfel celorlalţi impresia că duce alimente. Când ajungea la peşteră, deşerta cutiile de conserve înaintea uşii, astfel încât vizitatorii să le vadă şi să-şi facă impresia că este mâncăcios.

El însă ţinea posturi lungi. Din pricina multei umezeli din peşteră, precum şi a nevointei lui, mai târziu s-a îmbolnăvit de tuberculoză. De aceea a fost nevoit ca singur să-şi zidească puţin mai departe de peşteră, într-un loc însorit, o colibă mică de piatră care abia îl încăpea.

Acolo şi-a continuat acelaşi tipic, acela de a căra în ascuns cutii de conserve goale de prin gropi şi de a le lăsa înaintea uşii sale. Toţi cei care le vedeau dar nu cunoşteau adevărata nevointă a Bătrânului, spuneau:
- Ce face acesta aici? N-a cruţat nici o conservă!

Milosteniile pe care i le dădeau câteodată părinţii, le primea cu bucurie, dar noaptea mergea şi le lăsa pe la chiliile părinţilor ce aveau nevoie sau la bolnavi, cărora le şi slujea.

Avea multă lepădare de sine şi se lăsa cu desăvârşire în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Odată, când Bătrânul Efrem a rămas închis în peşteră, din pricina zăpezii. Bunul Dumnezeu i-a trimis hrană printr-un om care, de îndată ce a lăsat o traistă plină cu alimente, a dispărut dinaintea lui. Atunci Stareţul a slăvit pe Dumnezeu, iar acea binecuvântare i-a ajuns toată iarna.

Pe lângă toate acestea pe care le-am spus despre Bătrânul Efrem, el avea şi multă prihănire de sine. Din păcate, unii credeau cele pe care Stareţul le spunea despre el însuşi, defăimându-se pe sine.

Astfel, în smerenie şi în ascuns Bătrânul Efrem şi-a sfârşit nevointa sa aspră pentru dragostea lui Hristos şi s-a odihnit în Domnul în 1962.

Să avem binecuvântarea lui. Amin.