Unul din cei mai iubiţi prieteni ai părintelui Tihon a fost şi evlaviosul Părinte Sava, care avea rugăciunea neîncetată şi ajunsese la o mare înălţime duhovnicească.

Părintele Sava a venit de mic copil (de la paisprezece ani) în Grădina Maicii Domnului, lăsându-şi părinţii şi patria sa, Filipiada şi s-a închis aici, nu ca să se joace, ci ca să se lupte.

Şi într-adevăr, s-a nevoit cu bărbăţie, a devenit atlet al lui Hristos şi s-a încununat.

Pricina plecării lui din lume a fost, precum mi-a spus, viata Sfântului Ioan Colibaşul, care a aprins în inima sa flacăra cea dulce a dragostei lui Hristos şi aşa a venit în Sfântul Munte la Sfânta Mănăstire Esfigmenu.

Aici s-a nevoit cu multă mărime de suflet până la bătrâneţile sale, fără să se socotească pe sine. De aceea se şi gândea mereu la ceilalţi şi încerca să odihnească pe fiecare.

După o asceză aspră de mulţi ani era firesc să sufere şi unele vătămări trupeşti, adică să aibă probleme de sănătate.

Atletul lui Hristos, însă, răbda cu bucurie durerile, aducându-şi aminte de sfinţii mucenici şi slavoslovea pe Dumnezeu.

Când îl întrebam: “Cum o duci cu sănătatea?”, acela îmi răspundea: “Slavă lui Dumnezeu, foarte bine! SuferinÅ£a mea este nimic pe lângă cea a sfinÅ£ilor mucenici, iar nevointa mea nici nu se poate compara cu cea a CuvioÅŸilor PărinÅ£i”.

Acestea le spunea deşi niciodată nu-şi neglijase îndatoririle sale duhovniceşti, nici chiar la bătrâneţe, când îl părăsiseră puterile trupeşti şi când durerile i se măriseră.

Părintele Sava era totdeauna bucuros în dureri ÅŸi mereu spunea: “Slavă Å¢ie, Dumnezeule!”.

Părinţi mănăstirii, din dragoste, l-au dus la Atena pentru consultaţii, iar el, ca un bun ascultător ce era, s-a supus, însă Părintele Sava cel iubitor de linişte a fost chinuit mai mult de zgomotul lumesc decât de durerile bolii sale şi de aceea i-a rugat pe părinţi să-l aducă la metania sa, în Grădina Maicii Domnului.

Părinţii au fost de acord, dar l-au dus provizoriu în Mănăstirea Hrisovalantu, ca să-şi revină puţin şi abia după aceea să plece spre Sfântul Munte.

Intr-o noapte însă, toată mănăstirea a fost inundată de o mireasmă nespusă.

Stareţa nu ştia de unde provine, însă după puţin timp au depistat că mireasma ieşea din chilia unde stătea Părintele Sava.

Când au deschis uşa, s-a umplut totul de bună mireasmă şi au văzut că Părintele Sava adormise în Domnul, numai atunci au înţeles că mireasma aceea ieşea din sufletul înmiresmat al Părintelui Sava.

După aceea au venit şi părinţii şi l-au dus la metania sa.

Să avem binecuvântarea lui. Amin.