În Sfânta Mănăstire Konstamonitu, în timpul stareţului Filaret, era un monah tânăr, care, fiind cuprins de nepăsare nu mergea la slujbă şi-şi trecea cu vederea toate îndatoririle duhovniceşti.

Preacuviosul egumen, ieromonahul Filaret îi făcea în repetate rânduri observaţii şi-l mustra, dar acela continua să fie nepăsător în toate.

Atunci stareţul a fost nevoit să-l lase în seama Maicii Domnului, pe care o ruga zi şi noapte să-l ajute pe frate.

Într-o zi fratele a văzut-o pe Maica Domnului, care i-a spus cu mâhnire:

- Îmi pare rău de halul în care ai ajuns. Dacă acum, când eşti tânăr şi sănătos nu cobori la biserică ca să te rogi, ci stai în chilie şi te afunzi în gânduri necurate, atunci când vei merge? Când vei îmbătrâni sau când te vei îmbolnăvi?

După această întâmplare monahul s-a schimbat cu desăvârşire şi cobora primul la slujbă şi se nevoia cu multă râvnă.