La o chilie de lângă Karyes a venit odată un bătrân din lume ca să se facă monah, dar s-a făcut numai rasofor, pentru a trăi mai comod.

Nu îşi făcea niciodată puÅ£inul canon ce îl avea, nici altceva din cele duhovniceÅŸti, ci spunea: “Le voi face când voi deveni schimonah”.

În felul acesta îşi amăgea gândul şi, fără să priceapă, a ajuns la cele de pe urmă ale sale.

A căzut bolnav la pat, şi fiind aproape de moarte, a avut un dialog înfricoşător cu diavolii, care îl chinuiau facându-l pe monah să strige şi să ceară ajutor.

Atunci stareţul a alergat şi l-a întrebat:

-Ce ai?

- Iată, diavolii mă chinuiesc pentru canonul meu pe care nu l-am făcut, a răspuns acela.

- Spune-le că îl voi face eu, i-a spus stareţul şi a plecat.

Peste puţin a început iar să strige. Stareţul a alergat din nou şi l-a întrebat:

- Ce ai? Nu mai striga că o să-i trezeşti pe părinţi.

- Nu pot să mai rabd, gheronda, pentru că diavolii mă sugrumă pentru slujbele de la care am lipsit.

- Spune-le că şi pe acestea le va face stareţul tău.

Numai astfel s-a liniştit fratele, nepăsător şi şi-a dat sufletul.