ÃŽn Duminica Inchinării Sfintei Cruci din anul 1978, Părintele Metodie, de la Chilia “SfinÅ£ii Teodori” din Karyes a chemat pe ieromonahul Hristofor, ce locuia mai jos de Karyes, ÅŸi l-a trimis la Sfânta Mănăstire Kutlumusiu, unde era îngrijit compatriotul lor, ieromonahul Ioachim (toÅ£i trei erau români) să-i spună să se pregătească, deoarece a doua zi aveau să moară amândoi (adică ieromonahul Metodie ÅŸi ieromonahul Ioachim).

Aşadar părintele Hristofor a mers la Mănăstirea Kutlumusiu şi i-a spus bătrânului Ioachim:

- Părinte Ioachim, binecuvântaţi! Părintele Metodie mi-a spus să te pregăteşti, căci mâine veţi muri amândoi în acelaşi ceas. Îţi cere şi iertare de toate cele ce ti-a greşit.

Cum a auzit aceasta, Părintele Ioachim i-a spus bucuros:
- Să fie binecuvântat! Ca să spună aceasta Părintele Metodie, înseamnă că ştie ceva.

În acea zi Părintele Ioachim se împărtăşise şi îi spusese diaconului Anastasie:
- O astfel de bucurie am simţit pentru prima oară în viata mea.

A mers la chilia sa aÅŸteptându-ÅŸi cu bucurie ceasul morÅ£ii spunând în româneÅŸte: “MăicuÅ£a mea Prea Sfântă, MăicuÅ£a mea Prea Sfântă!“.

Cum să nu fie Maica Domnului Măicuţa sa, de vreme ce de mic copil, de la şaisprezece ani, şi-a lăsat mama cea după trup şi pe tatăl său şi a venit în Grădina Maicii Domnului să se facă monah?

De mic copil până la cei nouăzeci de ani ai săi a trăit în înstrăinare duhovnicească, în Sfântul Munte, pentru dragostea lui Hristos ca să se îmbogăţească cu lucrurile cele veÅŸnice. A fost ÅŸters din lume de la vârsta de ÅŸaisprezece ani ÅŸi a fost scris în “Cartea VieÅ£ii”.

AÅŸadar în vreme ce spunea: “MăicuÅ£a mea Prea Sfântă! MăicuÅ£a mea Prea Sfântă!”, la ceasul al cincilea bizantin (în jur de doisprezece la amiază) ÅŸi-a închis ochii ca un copilaÅŸ ÅŸi a adormit liniÅŸtit în braÅ£ele MăicuÅ£ei lui.

Exact în acelaşi ceas s-a odihnit şi Părintele Metodie, cu o moarte cuvioasă, la vârsta de vreo şaptezeci de ani. Au plecat împreună cele două suflete sfinţite, pentru că au avut multă dragoste între ele.

Aceasta au cerut de la Dumnezeu ca să nu se despartă nici în această viată, nici în cealaltă. Bunul Dumnezeu a iconomisit astfel şi pentru ei, dar şi pentru noi, ca să ne folosim. Amin.