Tânarul monah cel foarte credincios si
marinimos, tamaduit de Hristos

In Manastirea Esfigmenu, în vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tânar dar bogat în virtuti, în afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa.

Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci când a început nevointa s-a îmbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvântare sa bea lapte chiar si în Postul Mare. Fratele a primit si a spus: “Sa fie binecuvântat”. Dar fiindca avea multa credinta în Dumnezeu, si-a spus gândul sau egumenului:

- Daca-mi dati binecuvântare voi bea ceai, iar Hristos Care îl poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai.

Egumenul a fost foarte miscat de marimea de suflet a calugarului si i-a dat binecuvântare sa bea ceai în loc de lapte. Daca aceste cuvinte smerite ale monahului evlavios au miscat pe egumen, cu cât mai mult pe Hristos.

Imi spunea batrânul Dorotei, îngrijitorul de bolnavi, ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. A încetat sa mai scuipe sânge, i-a scazut temperatura, i-au disparut durerile de mijloc si s-a facut cu desavârsire bine. Dupa aceea îsi împlinea îndatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.