In Manastirea Esfigmenu, în timpul egumenului Sofronie, s-a îmbolnavit un monah tânar care, pierzându-si rabdarea, cerea mereu binecuvântare de la egumen sa mearga în lume ca sa se tamaduiasca.

Egumenul Рca sa-l odihneasca Рi-a dat binecuv̢ntare, dar, deoarece era t̢nar a facut multa rugaciune ca sa nu se vatame sufleteste ̨n lume.

Monahul a pornit asadar cu un catâr blând spre Karyes, ca sa-si stampileze biletul de voie si sa iasa pe la Dafni (Portul Sfantului Munte). Dar, dupa ce a mers jumatate de ora, i-a aparut deodata un pustnic cu fata luminoasa si i-a spus:

- Unde mergi, frate,?

- Ma duc în lume pentru tratament, i-a raspuns monahul bolnav.

- Vrei sa te faci bine, frate?

Dar mai înainte ca monahul sa raspunda, pustnicul l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci si i-a spus:

- Din clipa aceasta sa fii sanatos trupeste, dar sa stii ca nu vei avea plata de la Dumnezeu.

Si zicând acestea acel pustnic, care era un sfânt a disparut, luând cu sine boala si durerea fratelui, care de atunci s-a facut bine.

Monahul s-a întors la manastire si a povestit minunea petrecuta. Când parintii au auzit povestirea, au înteles ca acela fusese Cuviosul Mucenic Damian, care a pustnicit în Schitul Samaria de pe micul munte de deasupra manastirii.