Odata un monah de la Schitul Kavsocalivia era razboit de-a dreapta de vicleanul diavol, care îi aducea gândul ca nu face nimic în Sfântul Munte, în timp ce în lume ar putea face bine semenilor sai etc.

I-a adus si gândul ca petrecerea monahiceasca este ceva de mâna a doua, precum si altele de acest fel.

Bunul Dumnezeu vazând viclenia uratorului de bine si marea primejdie în care se afla fratele, a iconomisit sa aiba o vedenie minunata.

S-a vazut asadar pe sine mort si pe diavoli ca se apropiau de el ocarându-l, iar mai departe de el o multime de oameni. Deodata a aparut un înger si i-a spus:

- Un monah desavârsit e mult mai vrednic decât aceasta multime.

Când si-a venit în sine monahul si-a spus:

- Ia te uita ce vrednicie primeste omul de la Dumnezeu când se face monah!

De atunci si-a sporit nevointa duhovniceasca, iar cuvintele îngerului le-a scris pe peretele chiliei sale, ca sa le vada si sa se nevoiasca cu mai multa râvna.