Mai jos de Schitul “Sfântul Vasile”, acolo unde cararea coteste catre Sfânta Ana, locuia mai demult un slujitor al Marii Lavre care supraveghea tapii manastirii, pe care îi tineau acolo pentru îngrasat.

Odata, într-o noapte cu luna plina, la lasatul secului pentru Postul Mare, slujitorul manastirii, parintele Efrem, pe când se ruga cu metaniile a auzit niste voci: “Oh! Oh!…”.

“Or fi niste straini, care petrec”, s-a gândit parintele Efrem.

Apoi a iesit afara si ce sa vada? Cam trei sute de diavoli erau stapâniti de nerabdare, iar mai marele lor spunea:

- Ia te uita, un schelet de calugar sa tina în loc zile întregi atâta oaste si sa nu putem merge în lume acum la petrecerile si chefurile de lasatul secului!